MARGARITAR... DE MARE PRET...

CALEA REGALA A CRUCII de Fènelon

Despre viata plina de pace

Umbla in mijlocul intristarilor intr-o simplitate scripturala, fara sa fii impiedicat de sentimente sau gusturi sau de lumina ratiunii sau de vreun dar extraordinar. Multumeste-te sa crezi, sa asculti, sa mori fata de tine insuti, in acele imprejurari de viata in care te-a asezat Dumnezeu.

Nu trebuie sa fii descurajat de involuntara ta lipsa  de atentie, care decurge din imaginatia ta bogata si din deprinderile tale active din afaceri. E suficient daca nu intaresti asemenea distrageri ale atentiei cand esti la rugaciune, cedand prea usor in fata unei imprastieri voluntare a mintii pe tot parcursul zilei. 

Oamenii se consuma prea mult. Chiar si faptele bune le fac cu prea multa inflacarare si entuziasm; ei cedeaza in fata gusturilor si a fanteziilor lor si apoi Dumnezeu pedepseste toate acestea in timpul lor de rugaciune. Trebuie sa inveti sa actionezi calm si in dependenta continua de Duhul harului, ceea ce inseamna darea in moarte a tuturor lucrarilor ascunse ale dragostei de sine. 

Intentia habituala (In teologia catolica: o intentie din trecut care nu a ajuns sa fie transpusa in practica, desi nu a fost anulata.), care este o indreptare a sufletului spre Dumnezeu, va fi indeajuns. Aceasta inseamna a trai in prezenta lui Dumnezeu. Fii linistit si nu-ti periclita ceea ce ai acasa cautand in strainatate ceva ce nu vei gasi. Nu neglija niciodata, din simpla delasare, sa incerci sa-ti faci intentiile mai concrete. Totusi si intentiile tale nedefinite, nedezvoltate sunt bune.

O inima plina de pace este un semn bun, cu conditia ca si in continuare sa asculti bucuros si din toata inima de Dumnezeu si sa veghezi impotriva dragostei de sine. Foloseste-te de imperfectiunile tale pentru a invata sa te desprinzi de sinele tau si sa te lipesti numai de Dumnezeu. Cauta sa cresti in orice fel de bunatate, nu sa gasesti in asta o periculoasa multumire de sine, ci ca sa faci voia Preaiubitului tau.

Incearca sa traiesti simplu, renuntand la privitul nelinistit inapoi, pe care dragostea de sine il incurajaza sub diferite motive. Asta numai te va tulbura si se va dovedi o cursa pentru tine. Cei care duc o viata de reculegere, de moarte fata de sine, de dependenta de Dumnezeu, avand o dorinta libera de a-L iubi pe El, vor fi preveniti prompt de acea dragoste ori de cate ori pacatuiesc impotriva ei. De indata ce simti asemenea avertizari, opreste-te. Repet indemnul meu: Fii linistit!

Dumnezeu sa te pastreze in unire cu El si in harul Duhului Sau Sfant!

Fènelon

MARGARITAR.... DE MARE PRET....

CEA MAI PUTERNICA RUGACIUNE DE PE PAMANT

CUM RAMANE CU dUMNEZEU?

Granitele de siguranta

Tocmai utilizarea vointei libere, cu scopul de a depasi granitele stabilite de Dumnezeu, a facut ca umanitatea sa ajunga la dezastru, inca de la inceput. Am ales sa punem la indoiala ceea ce a spus Dumnezeu si sa ne razvratim impotriva celui care ne-a creat. Restul dupa cum se spune, este istorie!

Prin ceea ce in general, este cunoscut ca fiind Caderea, ne-am supus de bunavoie unei autoritati nedumnezeiesti. De atunci in coace, aceasta autoritate nedumnezeiasca a facut tot posibilul sa distruga relatia dintre Dumnezeu si umanitate, incurajand fiecare generatie sa se dispenseze de ordinea Dumnezeiasca si sa treaca dincolo de limitele granitelor lui Dumnezeu.

Am putea vedea acest proces desfasurandu-se in propria noastra generatie. Standardele scripturale de moralitate, spre exemplu, care au construit coloana vertebrala a legii si a ordinii in majoritatea natiunilor vestice, timp de sute de ani, sunt acum efectiv maturate de un flux crescand de imoralitate, de anormalitate si de promiscuitate sexuala.

Cand copii trec dincolo de granitele de siguranta oferite de catre parintii lor, ajung foarte repede in pericol. Din acest motiv, parintii asugura un tarc pentru copii mici. Iar daca oamenii ar putea circula pe strazi unde si cum doresc, ar exista nenumarate accidente, asa ca autoritatile asugura reguli si limite de trafic, astfel ca oamenii sa poata conduce  in siguranta, fara riscul de a produce coliziuni.

In fiecare an in Canada, oamenii se plimba pe lacurile inghetate, pentru a se delecta, iar unii isi pierd viata cu aceasta ocazie! Un lac inghetat ofera o posibilitate minunata si sigura de a calatori cu viteza mare pe suprafata ghetii, cu snowmobilul - cu conditia ca oamenii sa ramana in limitele zonelor in care se stie ca gheata este suficient de groasa pentru a oferi siguranta.

Dar, in fiecare an, exista cativa care cred ca stiu mai bine decat autoritatile si trec dincolo de granitele recomandate. In fiecare an, sunt familii nevoite sa planga pierderea exploratorilor aventurieri si nesabuiti, care, crezand ca stiu mai bine decat toti, au trecut dincolo de granitele admise.

Ceva asemanator se intampla si cu granitele lui Dumnezeu. Rebeliunea si independenta din noi ne determina sa ne dorim sa traim dincolo de securitatea regulilor si a granitelor oferite de un Dumnezeu iubitor si caruia ii pasa.

Oamenii nu au reusit sa inteleaga ca cele Zece Porunci, spre exemplu, nu au fost date de Dumnezeu pentru a-i impiedica sa se bucure, ci pentru a le asigura granite, sigure, in cadrul carora sa-si poata exersa vointa libera, fara a ajunge in pericol.

Raul si Cel rau

Biblia numeste aceasta depasire a granitelor incalcare de lege sau pacat. Consecinta folositii vointei noastre libere cu scopul de a lua decizii pacatoase presupune a-i acorda raului oportunitatea de a-si mari influienta in vietile noastre.

In rugaciunea Domneasca, Isus ne incurajaza sa ne rugam astfel: "Elibereaza-ne de rau". (Matei 16:13, NASB) sau mai exact: "Elibereaza-ne de Cel rau". Exista un Dumnezeu rau al acestei lumi" (2Corinteni 4:4, NASB), care se opune fiecarui lucru bun pe care Dumnezeu l-a pregatit pentru copii Lui.  Cand rostim acest segment din Rugaciunea Domneasca, Ii cerem lui Dumnezeu sa ne ajute sa luam decizii corecte, pentru a putea fi in siguranta, in granitele stabilite de El. De asemenea, Ii cerem protectie fata de Cel rau, care de la inceput si-a folosit vointa libera in lumea spirituala, pentru a-l ispiti pe om sa faca lucruri gresite si sa se opuna Dumnezeului celui viu. Biblia il numeste pe acesta Satan (vezi Matei 4:10).

Dumnezeul nostru nevinovat

Prin urmare in realitate, toate lucrurile rele care se intampla in aceasta lume nu sunt din vina lui Dumnezeu. Ele reprezinta consecintele influientei Celui rau si alegerile gresite pe care le fac oamenii, ca rezultat al influientei lui. Noi nu ar trebui sa-L invinuim pe Dumnezeu pentru lucrurile de care El nu este responsabil.

Daca Dumnezeu si-ar folosi puterea si autoritatea umila, pentru a opri tot ceea ce nu-I face placere, atunci ar trebui sa ne ia vointa libera si sa opreasca majoritatea lucrurilor care se petrec in lume. N-am mai fi fiinte umane capabile sa intretinem relatii, de bunavoie, unul cu altul si nu ne-am mai putea bucura de o relatie de bunavoie cu Dumnezeu.

Biblia ne spune ca Dumnezeu Tatal ne-a iubit asa de mult, incat si-a trimis de buna voie Fiul, pe Isus, pentru a ne arata cat de mult ne iubeste si cat de mult doreste sa aibe o relatie restaurata cu copii Lui. (vezi Ioan 3: 16-17)

Traim inbtr-o lume cazuta si, in consecinta, rea. Nu trebuie decat sa citim un singur ziar sau sa ascultam un buletin de stiri, pentru a realiza ce dezastru a facut umanitatea din aceasta lume pe care a creat-o Dumnezeu. In loc sa-L invinuim pe Dumnezeu pentru ceea ce omenirea si cel rau au facut, un pas important inspre vindecarea de blestemul amaraciunii - care vine ca un produs secundar al neiertarii - este sa ne exprimam parerea de rau inaintea lui Dumnezeu, pentru a-L fi invinuit de lucrurile care nu s-au intamplat din vina Lui.

A ne exprima parerea de rau inaintea lui Dumnezeu, este o alta cheie vitala inspre vindecare. Foloseste-o si va indeparta un obstacol major care s-ar putea sa te impiedice in a-i putea ierta pe altii si in a rosti cea mai puternica rugaciune de pe pamant.

Peter Horrobin