MARGARITAR DE MARE PRET...

CALEA REGALA A CRUCII de Fènelon

Despre pericolul de ati face planuri

Ti-ai obosit inima insistand cu atata ardoare asupra dorintelor tale, nesocotind voia lui Dumnezeu. Aceasta este cauza suferintelor prin care treci acum. Ti-ai petrecut buna parte din timp facand planuri, care erau doar niste panze de paianjen si care au fost spulberate de o suflare de vant. Te-ai indepartat treptat de Dumnezeu si El, la randul Lui s-a indepartat de tine. Trebuie sa te reantorci la El si sa te dai pe tine insuti Lui fara nici o rezerva: nu este alta cale pentru a redobandi pacea.ù

Abandoneaza toate planurile tale. Dumnezeu va face ce vrea cu ele. Chiar daca ele ar reusi, prin mijloace pamantesti, El nu le va binecuvanta. Dar daca i le predai Lui fara nici o retinere, El va indrepta totul spre implinirea planurilor Lui induratoare, fie ca va face sau nu ceea ce doresti tu.

Important este sa reancepi rugaciunea si comuniunea cu Dumnezeu, indiferent cat de neprodictiva, confuza sau obositoare ti s-ar parea aceasta activitate. Meriti sa fii lepadat de Dumnezeu, dupa ce L-ai lepadat asa de mult in favoarea unei fapturi - dar rabdarea ta Il va cuceri din nou.

Intre timp insa, persevereaza in a lua parte la Cina Domnului, pentru a fi intarit in slabiciunea ta. Cel slab are nevoie sa fie hranit, mai presus de orice, cu painea vietii. Nu veni cu argumentele tale si nu da ascultare imaginatiei tale, ci ia parte la Cina de indata ce e posibil.

Fènelon

MARGARITAR DE MARE PRET...

CEA MAI PUTERNICA RUGACIUNE DE PE PAMANT de Peter Horrobin

SI PE MINE?

Necesitatea iertarii de sine

Cand vorbim despre greselile trecutului - si cu totii am facut multe - numeroase persoane isi incep povestirea cu: "Nu ma pot ierta niciodata pentru..." Deseori, s-au confruntat pana si cu ceea ce altii le-au facut, au luat decizia corecta de a-i ierta, au parcurs intreg procesul iertarii si si-au confruntat emotiile cu privire la ceea ce s-a intamplat.

Dar inca mai ramane un obstacol imens in calea vindecarii lor: ei insisi! Ei reusesc sa ierte orice persoana de pe pamant, dar intr-un fel sau altul, vina si povara propriilor greseli pare sa fie atat de imensa, incat iertarea de sine a devenit o imposibilitate.

Uneori, cand s-a facut o greseala teribila, deseori cu consecinte foarte dureroase, sentimentul pierderii poate fi enorm. O astfel de greseala se poate sa fi cauzat un accident groaznic sau poate chiar moartea unui copil. S-ar putea sa fie vorba despre o relatie care nu ar fi trebuit niciodata dezvoltata, o impli-care financiara care a mers rau, rezultand intr-o pierdere mare de bani sau oricare dintre mii si mii de alte posibile greseli pe care le-am fi putut face, avanf, posibil consecinte pentru tot restul vietii.

Depinde de tine

E adevarat ca trecutul nu poate fi schimbat, dar este la fel de adevarat faptul ca modul in care iti administrezi viitorul sta in puterea ta. Chiar este posibil sa inveti lectii vitale din greselile trecutului, lectii care pot fi o mare binecuvantare pentru tine in viitor. 

Isus a murit pentru ca noi sa fim iertati. Deci daca pastrezi sentimentul de vinovatie personala atasat acestor lucruri si refuzi sa te ierti pe tine insuti, aproape declari faptul ca ceea ce a facut Isus pentru tine nu este suficinet de bun.

Daca ai fi fost un copil care isi doreste sa primeasca niste dulciuri de la taticul sau, dar ai tine pumnul inclestat, nu ai putea primi nimic! Tinand pumnul inchis, in loc sa tii mana deschisa, te privezi pe tine insuti de bunatati.

Deseori, oamenii care refuza sa se ierte pe ei insisi tanjesc ca Dumnezeu sa-i vindece de tot ceea ce s-a intamplat in trecut, dar ei merg la Dumnezeu cu pumnii spirituali stransi. Prin propria lor alegere, ei pierd multe dintre binecuvantarile pe care Dumnezeu doreste sa le dea.

Ce dragoste uimitoare

Uneori refuzul iertarii de sine presupune sa alegi sa te pedepsesti pentru ceea ce s-a intamplat. In realitate, tu nu crezi ca meriti sa fii iertat, asa ca persisti in autocondamnare. Alegi sa te privezi de viata, deoarece crezi ca asta este tot ce meriti. Dar nu asa vede Dumnezeu lucrurile.

Petru, ucenicul lui Isus, a trecut prin aceeasi situatie. De trei ori a spus celor din jur ca nu are nimic de-a face cu Isus, probabil din frica de ceea ce i s-ar putea intampla (vezi Ioan 18). In realitate, el L-a tradat pe Isus, spunand minciuni, chiar daca, in inima sa, Il iubea foarte mult.

Petru trebuie sa fi fost plin de remuscari din cauza faptei groaznice pe care o savarsise. Drept consecinta, a facut ceea ce multi dintre noi am fi facut - s-a retras intr-un loc foarte sigur, unde s-a adancit in autocompatimire. Pentru Petru, acest loc il reprezenta barca sa, cu care pescuia pe Mare Galileii (vezi Ioan 21).

Isus stia prin ce trecea Petru. Astfel ca, dupa Inviere, Isus l-a cautat si i s-a adresat de trei ori foarte simplu, dar profunda intrebare: "Ma iubesti tu pe Mine?" (vezi Ioan 21:15-17). Pentru fiecare ocazie in care L-a tradat pe Isus, Petru a beneficiat de oportunitatea de a-I spune lui Isus ca Il iubester.

Pentru Petru, aceasta a fost, probabil, cel mai important moment vindecator din viata lui. Daca Isus nu l-ar fi cautat, probabil ca Petru si-ar fi petrecut tot restul vietii plimbandu-se cu barca pe Marea Galileii, complacandu-se in autocompatimire si intrebandu-se ce s-ar fi putut intampla.

Complet infasurati!

S-ar putea sa-i fi iertat pe altii, prin urmare sa fi fost eliberat de controlul care astionase in viata ta din partea celor care te-au ranit. Dar cand refuzi dragostea lui Dumnezeu pentru tine, inca te afli in robie. Ai inlocuit robia de a te afla sub controlul altora cu o robie auto impusa si te-ai invaluit in atat de multa autocondamnare, incat nu esti capabil sa functionezi normal sa sa te relationezi normal cu ceilalti!

In unele aieroporturi, exista un serviciu disponibil pentru cei care sunt ingrijorati ca valizele lor n-ar ajunge intregi la capatul calatoriei. Pentru o suma mica, bagajele lor pot fi complet impachetate intr-o multime de straturi de polietilena, strans infasurate una peste alta. Cand procesul s-a incheiat, valiza arata ca aun cadavru infasurat in haine de plastic pentru ingropare. Nu exista nici o sansa ca ceva sa poata iesi afara sau ca cineva sa poata intra inauntru!

Intr-o zi cand priveam la aceste valize imbracate in plastic, mergand roata pe caruselul pentru bagaje, in aieroportul Heathrow din Londra, mi-a trecut prin minte ca asa trebuie sa arate oamenii atunci cand refuza sa se ierte pe ei insisi. Este ca si sum ar fi infasurati in plastic spiritual si nimeni nu poate intra sau iesi!

A trai in neiertare fata de sine nu-ti va schimba nici trecutul si nu-ti va imbunatati nici viitorul. Doar iti va limita potentialul de a indeplini planurile cele mai bune pe care Dumnezeu le are inca pentru tine. Da trebuie sa ne ocupam de consecintele propriilor greseli si pacate. Relatiile, atat cea cu Dumnezeu, cat si cele cu oamenii, trebuie restaurate prin marturisire si pocainta. In unele cazuri, este necesara si restituirea. Dar, cand aceste lucruri au avut loc, trebuie sa invatam sa iesim din mizerie si sa nu ne mai complacem in noroiul propriilor greseli.

Hipopotamii se pot balaci in noroi zile intregi, la nesfarsit. Le place la nebunie; face parte din mediul lor natural. Dar si oamenii se pot balacii in propriul noroi, o viata intreaga! Dumnezeu nu a intentionat ca oamenii sa traiasca ca hipopotamii! Noroiul nu este mediul noastru natural! Trebuie sa lasam in urma murdaria si sa ne bucuram  de viata in libertate pe care doar trairea dupa voia lui Dumnezeu ne-o poate aduce.

Trebuie sa ne iertam pe noi insine si sa rostim cea mai puternica rugaciune de pe pamant si in dreptul nostru, nu doar in dreptul altora.

Peter Horrobin