MARGARITAR DE MARE PRET....
CEA MAI PUTERNICA RUGACIUNE DE PE PAMANT
DAR NU MERITA SA FIE IERTATI!
Asa este! Cand oamenii fac lucruri rele, prin care ii ranesc pe altii, nu merita sa fie iertati. Isus ar fi putut urma aceasta perspectiva cu toti cei implicati in evenimentele care au dus la crucificarea Lui, incepand cu multimile care au strigat: "Rastigneste-L", pana la soldatii care I-au batut cuiele in palme. Si ar fi avut dreptate; ei nu meritau sa fie iertati!
In schimb insa, El a strigat lui Dumnezeu:"Tata iarta-i ca nu stiu ce fac!" Iertarea nu pare sa aibe nii un sens - mai ales atunci cand suferim foarte mult din cauza a ceea ce ne-au facut altii. Un sentiment de netreptate izvoraste din interiorul nostru si striga: "Nu e drept!|" Iertarea nu are sens - pana cand nu intelegem ca este intotdeauna un act de dragoste, si niciodata unul de dreptate. Din acest motiv, este important sa recunoastem diferenta dintre iertare si dreptate.
Revendicarea dreptatii
Cand un om este arestat pentru furt, dreptatea cere ca el sa plateasca pentru infractiunea sa, fie inapoind proprietarului de drept ceea ce a furat, fie petrecand o perioada de timp in inchisoare, fie platind amenda. Biblia clarifica acest aspect foarte bine, cand vorbeste despre pedepsele care erau potrivite pentru anumite incalcari de lege - dreptatea trebuie aplicata.
Cand datoria fata de societate s-a achitat, fostul infractor este considerat un om liber. Dar este el liber? Ei bine, depinde de modul in care privim lucrurile. In ceea ce priveste societatea, omul este liber, din nou, pentru a-si vedea de treburile lui obisnuite. Atata timp cat comportamentul sau se incadreaza in limitele legii, el va ramane un om liber pentru tot restul vietii. Dar este el liber cu adevarat?
Adevarata libertate pentru un infractor poate veni doar atunci cand isi exprima regretul pentru ceea ce a facut persoanei careia i-a gresit, atunci cand primeste iertare si, in cazul in care este posibil, atunci cand face tot ce-i sta in putinta pentru a restitui daunele cauzate.
Aceasta insa rezolva doar consecintele omenesti ale pacatului acestui om. In realitate, el nu a gresit doar fata de victima sa si fata de societate, ci a incalcat totodata si o porunca a lui Dumnezeu si astfel se confrunta cu una din legile Lui spirituale. El poate indrepta lucrurile, in raport cu societatea si cu persoana fata de care a gresit, dar poate el indrepta vreodata lucrurile in raport cu Dumnezeu?
Am stabilit deja faptul ca, oamenii sunt atat fiinte fizice, cat si spirituale si ca lucrurile fizice pe care le facem au consecinte spirituale. Cand gresim, relatia noastra cu Dumnezeu este afectata si in consecinta, ne infasuram in lanturile spirituale. Nu este nevoie ca cineva sa ne inchida intr-o inchisoare spirituala pentru ceea ce am facut, fiindca suntem deja acolo.
Se aseamana intr-un fel cu gravitatia. In lumeafizica, in momentul in care am pasit dincolo de marginea unei stanci nu ne mai putem exercita alegerea cu privire la cadere. Vom cadea, indiferent daca vrem sau nu lucrul acesta. intr-un mod asemanator, cand alegem sa ne razvratim impotriva lui Dumnezeu, care ne-a creat si ignoram legile Lui spirituale pe care le-a stabilit in universul spiritual, vom cadea intr-o inchisoare creata chiar de propriile alegeri.
Cand am calcat dincolo de marginea stancii spirituale, e pera tarziu: ne gasim intr-o inchisoare din care nu mai exista o iesire usor accesibila. Asa cum dreptatea omeneasca cere ca pretul delictului comis sa fie achitat, dreptatea eterna cere ca pretul pacatului sa fie de asemenea achitat.
Dar daca spre exemplu, ai fost inchis intr-o inchisoare fizica din cauza ca nu poti plati amenda impusa de judecator, nu exista nici o modalitate de a iesi afara pentru a castiga banii cu care sa achiti amenda. Te gasesti intr-o situatie imposibila. Nu ai bani pentru a plati amenda si nici nu poti iesi afara pentru a castiga banii, decat atunci cand amenda este achitata! E nevoie ca o persoana dinafara inchisorii sa vina si sa plateasca amenda.
Problema cu pacatul este ca fiecare fiinta umana care a trait vreodata pe fata pamantului se gaseste in aceeasi inchisoare! Cu totii am cazut in aceeasi prapastie spirituala si am descoperit ca gravitatia spirituala este la fel de neschimbatoare precum cea fizica!
Relatia noastra cu Dumnezeu a fost rupta si cu totii ne aflam in inchisoare. Si chiar mai grav este faptul ca nu exista nici o alta fiinta umana in libertate, care sa poata plati amenda noastra si sa poata indeplini cerintele impuse de justitie. Cu totii suntem prinsi in capcana aceleiasi inchisori, cu exceptia lui Isus - singura fiinta umana care nu a pacatuit niciodata si care prin urmare, n-a avut nici un motiv pentru care sa ajunga in inchisoare!
Isus a fost Fiul lui Dumnezeu, complet lipsit de pacat, care a venit pe pamant ca fiinta umana. O, da, a fost ispitit suficient de des. dar nu a pacatuit niciodata. Isus nu si-a permis niciodata sa cada sub controlul altora. Nu a pasit niciodata dincolo de stanca spirituala, pentru a descoperi consecintele gravitatiei spirituale! Si intotdeauna a facut alegeri corecte, neaju8ngand niciodata in inchisoarea spirituala in care au cazut toti ceilalti oameni.
Ca fiinta umana fara pacat, Isus a fost in pozitia de a pleda pentru cazul pacatosilor si de a plati pretul pentru cei aflati in inchisoare. Pretul ultim pt pacat este relatia rupta cu Dumnezeu care ne-a creat - sau cu alte cuvinte, moartea! Fiindca Isus nu pacatuise niciodata, El nu a ajuns in inchisoare la fel ca noi, asa ca, atunci cand a platit pretul pacatului nostru prin moartea Sa pe cruce, nu s-a gasit nici o incalcare de lege inregistrata in cazierul Sau, iar temnicerul nu L-a putut tine in inchisoare. Nici macar moartea nu L-a putut controla! (vezi Faptele Apostolilor 2:24)
A fost ca si cand ar fi mers la inchisoare in locul nostru sau a platit pedeapsa pe care fiecare meritam sa o platim. S-a facut dreptate. El s-a unit, prin moartea lui, cu intreaga rasa umana. A cunoscut ce inseamna sa fii parasit de Dumnezeu Tatal. Dar, fiindca altfel era un om liber, moartea nu L-a putut tine legat. Invierea a fost primul pas cert - intrebarea era cand si nu daca avea sa se intample!
Prin moartea lui Isus, pretul pentru pacat a fost achitat, iar dreptatea a fost aplicata. Dumnezeu a gasit o metoda prin care consecintele spirituale (eterne) ale pacatului omenesc sa fie rezolvate.
Peter Horrobin
MERGARITAR... DE MARE PRET
CALEA REGALA A CRUCII de Fènelon
Notiuni false despre progresul spiritual
Cei mai multi dintre cei care urmaresc sa-I slujeasca lui Dumnezeu fac asta, mai mult sau mi putin, pentru ei insisi. Vor sa castige, nu sa piarda; sa fie mangaiati, nu sa sufere; sa posede, nu sa fie deposedati; sa creasca nu sa se micsoreze. Totusi, intregul nostru progres spiritual, consta in a pierde, a ne jertfi, a ne micsora, a ne smeri si a ne goli sinele chiar si de darurile lui Dumnezeu, pentru a-I apartine Lui pe depin. Adeseori suntem asemenea unui bolnav care isi ia pulsul de cincizeci de ori pe zi si vrea ca doctorul sa-i prescrie mereu un tratament nou sau sa-i spuna ca e mult mai bine.
Aceasta este in buna parte, singurul folos pe care unii oameni il cauta la duhovnicul sau pastorul lor spiritual. Ei se misca incontinuu intr-un cerc marunt de virtuti facile, fara sa iasa vreodata in afara din toata inima si cu altruism. In tot acest timp, asteapta ca duhovnicul (asemeni medicului) sa-i aline, sa-i mangaie, sa-i imbarbateze, sa le incurajeze sensibilitatea si perfectionismul, prescriindu-le mici tratamente de linistire, care se transforma de obicei in rutina. De indata ce sunt lipsiti de o masura considerabila de har, care este ca laptele pentru bebelus, asemenea oameni isi inchipuie ca totul e pierdit. Dar aceasta este o dovada ca ei se tin exagerat de mult de mijloace, ignorand tinta si ca sinele este principalul lor obiectiv.
Privatiunile sunt hrana mintilor puternice; ele fortifica sufletul, il scot din sine insusi si il aduc ca jertfa vie lui Dumnezeu. Dar oamenii slabi cad in disperare la primul contact cu vreo privatiune. Isi imagineaza ca toata lucrarea lor e data peste cap, tocmai cand ea incepe cu adevarat sa fie bine intarita si purifivata riguros. Ei sunt dispusi sa-L lase pe Dumnezeu sa faca ce vrea cu ei, cu conditia ca intotdeauna sa fie ceva maret si desavarsit; nu au nici o ideea ce inseamna a fi deprimat si zdrobit sau a fi adus ca jertfa care sa fie mistuita de flacarile divine. Ei cauta sa traiasca doar din credinta, dar vor sa-si pastreze toata intelepciunea lor pamanteasca; sa fie ca niste copii, dar mari in proprii lor ochi. Ce amagire spirituala este aceasta!!
Fènelon
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu