MARGARITAR DE MARE PRET....

CEA MAI PUTERNICA RUGACIUNE DE PE PAMANT de Peter Horrobin

DE CATE ORI DOAMNE?

Cea mai importanta lectie a lui Petru

Petru avea o problema! Stia ce il invatase Isus despre iertare, dar, ca oricare alta fiinta umana, se lupta in inima lui si cauta o farama de bun simt care sa predomine in acest aspect. Probabil, exista o persoana anume, in dreptul careia Petru se lupta cu aceasta problema si cauta o scuza prin care sa-si poata pastra macar putina neiertare!

Cu siguranta ca trebuie sa existe o limita, se gandea el. Doar nu te astepti ca eu sa iert tot timpul, nu-i asa? Mai ales cand oamenii continua sa faca acelasi lucru din nou si din nou? Generos ca -ntotdeauna, Petru a venit cu propriul sau raspuns la problema si i l-a prezentat lui Isus ca pe o propunere care spera sa clarifice chestiunea, o data pentru totdeauna! Era hotarat sa obtina o regula de la Isus, cu privire la limita iertarii! "Ce parere ai despre sapte ori Doamne? Cu siguranta, nimeni nu merita sa fie iertat mai des de atat". (vezi Matei 18:21)

Nici o limita

Mi-ar fi placut enorm de mult sa fi vazut zambetul bland de pe fata lui Isus. Probabil ca, atunci cand a raspuns intrebarii, nici Petru si nici restul ucenicilor nu erau pregatiti pentru raspunsul sau provocator: "Nu de sapte ori Petre, ci de saptezeci de ori cate sapte!" (vezi Matei 18:22)

Daca esti bun la aritmetica, iti vei fi dat seama pana acum ca 490 este considerabil de mare decat saptele lui Petru! Dar in realitate, Isus nu-i sugera lui Petru sau oricui altcuiva sa tina o lista cu datile in care cineva a fost iertat si apoi, cand a ajuns la numarul 490 in registru, sa fie liber sa faca ce doreste.

Expresia colocviala in ebraica, "saptezeci de ori cate sapte", inseamna, de fapt, un numar atat de mare, incat nici macar nu te gandesti sa incepi sa-l aduni. Prin urmare, in raspunsul dat intrebarii lui Petru, Isus nu a stabilit nici o limita cu privire la cat de des trebuia Petru sa fie dispus sa ierte!

Adevarul socant consta in faptul ca, daca exista o limita cu privire la cat de des suntem dispusi sa-i ietam pe altii, atunci va trebui, deopotriva, sa existe o limita cu privire la cat de des poate Dumnezeu sa ne ierte - consecinte pe care niciunul dintre noi nu ar dori sa le experimenteze vreodata!

Amintiti-va ce a spus Isus in rugaciunea Domneasca: "Iarta-ne greselile noastre, precum iertam si noi gresitilor nostri". (vezi Matei 6:12) In aceasta rugaciune extraordinara, Isus a introdus, ideea unei legaturi intre iertarea pe care o primim din partea lui Dumnezeu si disponibilitatea noastra de a-i ierta pe ceilalti.

De vreme ce niciunul dintre noi nu ar dori vreodata sa existe vre-o limita in privinta disponibilitatii lui Dumnezeu de-a ne ierta, atunci nu poate exista o limita nici asupra frecventei cu care trebuie sa fim dispusi sa-i iertam pe ceilalti, indiferent ce au de facut!

Acest lucru ar fi mai usor de inteles si de acceptat, daca ne amintim ca iertarea nu are nimic de-a face cu meritul cuiva de-a fi iertat - este un act de dragoste, nu de dreptate.

Peter Horrobin

MARGARITAR DE MARE PRET....

CALEA REGALA A CRUCII de Fènelon

Despre nevoia de a domoli activitatea

Ma tem ca nu cumva sa ajungi istovit de activitatea naturala, cu multele ei detalii obositoare. Niciodata nu sunt prea mari eforturile de a supune temperamentul tau prin rugaciune si printr-o revenire frecventa la prezenta lui Dumnezeu pe parcursul zilei. Un crestin care devine absorbit de nimicuri lumesti si care dintr-o data se trezeste cu sentimentul prezentei lui Dumnezeu, in timp ce el se afla intr-o astfel de stare, este asemenea unui copil surprins de mama lui in timp ce se enerveaza din cauza unui joc; se simte destul de rusinat ca a fost prins.

Sa cautam sa ramanem in odihna, indeplinindu-ne indatoririle exterioare cat de bine putem, in timp ce in interiorul nostru suntem absorbiti de cel care singur e vrednic de toata dragostea noastra. Ori de cate ori devii constient de impulsurile naturii tale, indeparteaza-le de la tine, pentru ca harul sa te poata lua pe deplin in stapanirea lui. E bine sa ne oprim imediat cand vedem ca natura noastra isi ridica capul. O astfel de fidelitate fata de har este aproape la fel de benefica si pentru trup, ca pentru suflet - nimic nu este neglijat, si totusi nu apare nimic din tulburarea lui Martei. (vezi Luca 10:42-42)

Fènelon