marți, 16 octombrie 2018



MARGARITAR....

CEA MAI PUTERNICA RUGACIUNE DE PE PAMANT


LEGEA IERTARII

Fiecare dintre noi are vointa libera - capacitatea de a face alegeri cu privire la orice aspect din viata. Putem face alegeri corecte sau gresite, alegeri bune sau rele. Alegerile corecte sau bune vor aduce binecuvantare in vietile noastre. Alegerile gresite sau rele vor avea efectul opus.

Si aceasta ne duce inapoi la cea mai puternica rugaciune de pe pamant! Pentru a putea rosti aceasta rugaciune, este necesar sa imbratisam un principiu, care reprezintaesenta legilor sèpirituale ale lui Dumnezeu. Fa alegerea corecta in privinta acestui principiu si te vei indrepta spre binecuvantare!

Ucenicii l-au intrebat pe Isus cum sa se roage. Raspunsul lui Isus a avut intentia de a le oferi un model, care urma sa constituie baza pentru toate rugaciunile noastre. Noi o numim Rugaciunea Domneasca (vezi Matei 6:9-13; Luca 11:14).

Toti cei care cred in Dumnezeu si se roaga doresc sa stie ca toate pacatele lor sunt iertate. Ei nu doresc ca pacatele lor neiertate sa ramana pe tablita lui Dumnezeu, pentru totdeauna si sa fie o bariera intre ei si Dumnezeu. Prin urmare, trebuie sa fi fost o usurare pentru ucenici sa-L auda pe Isus incluzand in Rugaciunea Domneasca expresia: "si ne iarta noua greselile noastre". (vezi Matei 6:12)

Noi incalcam legea atunci cand trecem dincolo de ceea ce ni se permite. Daca ignoram indicatoarele private si incalcam proprietatea cuiva, savarsim o incalcare de lege. Cand trecem peste limita impusa de Dumnezeu, limita care demarcheaza binele de rau, incalcam legea lui Dumnezeu. Lasam la vedere urmele noastre spirituale - Dumnezeu stie pe unde am umblat!

Asa cum relatiile umane sunt afectate atunci cand incalcam proprietatea cuiva, tot astfel relatia cu Dumnezeu este afectata atunci cand incalcam legile spirituale. Constiinta noastra este afectata, iar noi stim ca am gresit. Adanc in interiorul nostru tanjim dupa restaurarea relatiei. Pentru a rezolva situatia, trebuie sa ne infruntam mandria si in umilinta, sa ne intoarcem la Dumnezeu. Trebuie sa ne exprimama parerea de rau si sa ne cerem iertare pentru pacatul nostru. Umilinta este poarta spre harul lui Dumnezeu!

Rugaciunea Domneasca ne aduce in punctul de a ne cere iertare de la Dumnezeu, dar imediat descoperim ca urmatoarea parte a aceluiasi verset contine cateva cuvinte suparatoare si provocatoare! Nu spune doar "iarta-ne greselile noastre", ci si, "precum iertam si noi gresitilor nostri". De obicei in acest punct, ne impotrivim uneia din acele legi spirituale vitale - legi care nu pot fi schimbate si sub a caror incidenta cadem, fie ca ne place, fie ca nu!

Ucenicii trebuie sa se fi luptat cu ideea de a fi nevoiti sa-i ierte pe ceilalti, fiindca Isus a trebuit sa le repete din nou - cu cuvinte foarte simple: "Dar daca nu iertati oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre." (vezi Matei6:15)

Petru, unul din ucenicii Domnului Isus, chiar L-a intrebat pe Isus cat de des trebuie sa-i ierte pe ceilalti, sugerand ca, probabil, numarul 7 ar fi unul mare si generos! In raspunsul lui Isus a existat o usoara mustrare, atunci cand i-a raspuns: "Nu de sapte ori, Petre, ci de saptezeci de ori cate sapte." (vezi Matei 18:21-22) Cu alte cuvinte, opreste-te din numarat si doar continua sa ierti!



MARGARITAR....

CALEA REGALA A CRUCII de Fènelon

AMAGIREA DRAGOSTEI DE SINE 

In general vorbind, ma tem ca pe cei cu imaginatie subreda, atunci cand citesc despre chestiuni spirituale extraordinare, ii paste pericolul ca imaginatia los sa fie prea mult afectata. In plus, dragostea de sine se autoflateaza cu atingerea unor inaltimi pe care le admirase in carti. Cred ca intr-un asemenea caz, singurul curs de urmat este ignorarea completa a unor astfel de lucruri. Te sfatuiesti sa nu zabovesti niciodata de buna voie asupra unor "experiente extraordinare". Aceasta este singura cale de a descoperi cat de multa trufie este legata de aceste presupuse daruri. Nimic nu pare a irita asa de mult trufia si de a da pe fata amagirile ca simpla indrumare de a lasa deoparte extraordinarul si de a cere persoanei care aspira la experiente extraordinare sa actioneze ca si cum nu ar exista nimic de felul acesta. Fara un astfel de test nu cred ca poate fi apreciata corect starea spirituala a unei persoane si, de asemenea, fara el, nu cred ca s-au luat masuri potrivite contra amagirii.

Sfantul Ioan al Crucii sfatuieste sufletele sa-si ia ochii de la o astfel de lumina si sa ramana in lumina amurgului unei credinte simple. Daca darurile sunt reale, o asemenea detasare nu el va impiedica sa-si lase insemnele asupra sufletului; daca nu, o credinta fara compromisuri, va fi o garantie sigura impotriva amagirii. Mai mult, un astfel de curs nu va lipsi sufletul de calauzirea lui Dumnezeu, caci ea nu intimpina nici o impotrivire. Dar trufia omului òpoate fi iritata, intrucat ea isi gaseste o automultumire tainica in asemenea daruri neobisnuite. Insa acea trufie este tocmai lucrul care trebuie sa fie dat la o parte. Choar daca darurile sunt, fara nici o indoiala, reale si bune,  este foarte important sa invatam detasarea de ele si sa traim intr-o credinta simpla. Indiferent cat de extraordinare pot fi darurile, detasarea de ele este si mai buna. "Si va voi arata o cale nespus mai buna" - calea credintei si a dragostei, neagatandu-ne nici de ceea ce vedem, nici de ceea ce simtim, nici de ceea ce gustam, ci numai de ascultarea de Cel Preaiubit. O astfel de cale este simpla, reala, dreapta, ferita de cursul mandriei.

Fènelon


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu