MARGARITAR DE MARE PRET...

CALEA REGALA A CRUCII de Fènelon

Despre autoamagire

Nimic nu hraneste mai mult autoamagirea decat convingerea ca esti in intregime devotat altora si ca nu cauti propriul tau interes, ca esti liber de dragostea de sine si esti devotat din plin aproapelui tau. Dar tot aest devotament, care pare a fi pentru altii, in realitate este pentru tine insuti. Dragostea ta de sine ajunge in punctul unei necurmate autofelicitari, in timp ce crezi, in mod eronat, ca esti eliberat de dragostea de sine. Toata nelinistea ta este data de teama ca nu cumva sa nu fii pe deplin multumit cu tine insuti; aceasta este radacina scrupulelor tale.

Daca nu te-ai gandit la altceva decat la Dumnezeu si slava Lui, ai fi la fel de atent si de sensibil la pierderile altora ca la cele ale tale. Dar "eul" este cel care te face asa de atent si de sensibil. Vrei ca atat Dumnezeu, cat si oamenii sa fie intotdeauna multumiti cu tine si, de asemenea, vrei ca tu sa fii multumit cu tine insuti in modul in care te raportezi la Dumnezeu. Nu esti obisnuit sa fii multumit cu o sumpla stare de bine. Dragostea de sine vrea simtiri vii, placeri reconfortante, ceva fel de incantare sau exaltare. Esti prea mult calauzit de imaginatie si presupui ca mintea si vointa ta sunt inactive daca nu esti constient de activitatea lor. Astfel, esti dependent de un fel de exaltare similara celei pe care o starnesc pasiunile  sau teatrul.

Din cauza rafinamentului tau excesiv, cazi in extrema cealalta - cultivi i maginatie necizelata. Dar nimic nu este mai opus vietii de credinta si adevaratei intelepciuni. Nu exista o deschidere mai periculoasa spre amagire decat caile false prin care oamenii incerca sa evite amagirea. Imaginatia este cea care ne duce in ratacire; si siguranta pe care o cautam prin intermediul imaginatiei, al simtirii, al gustului este una dintre cele mai periculoase surse din care ia nastere fanarismul.

Aceasta e prapastia vanitatii si a stricaciunii pe care Dumnezeu vrea sa le descoperi in inima ta si trebuie sa te uiti in ea cu calmul si simplitatea ce caracterizeaza adevarata umilinta. Dragostea de sine este cea care ne face sa fim asa de nemangaiati si la vederea propriilor imperfectiuni. Insa a le privi in fata, fara a le atenua sau tolera, cautand sa ne corectam fara a deveni iritati - aceasta inseamna a dori binele de dragul bineluiu de dragul lui Dumnezeu, si nu a-l trata pur si simplu ca pe o decoratie dadatoare de automultumire.

Asadar, impotriveste-te acestei inutile cautari a satisfactiei de sine pe care o gasesti in facerea binelui. 

Ar trebui oare sa fii asa de sensibil, chiar daca altii au o parere nedreapta despre tine? Multe suflete sfinte s-au lasat sa fie condamnate pe nedrept de catre oameni plini de prejudecati. Nu-ti pune increderea in imaginatia si ratiunea ta!

Ma voi ruga neancetat pentru tine.

Fènelon

MARGARITAR DE MARE PRET...

CEA MAI PUTERNICA RUGACIUNE DE PE PAMANT de Peter Horrobin

Sa ne eliberam pe noi insine

In cartea sa, Calatoriile lui Guliver, Jonathan Swif ne relateaza cum ajunge Guliver in Liliput, tara piticilor. Locuitorii gasesc acest "urias" adormit si se intreaba cum se vor putea proteja de el, cand se va trezi.

Asa ca au decis sa-l lege cu mii de fire, care pentru Guliver erau doar niste fire subtiri de bumbac, desi pentru liliputani firele reprezentau funii. Pentru Guliver, oricare dintre acele fire putea fi rupt intr-o fractiune de secunda, cu minimum de efort; dar, fiindca erau atat de multe, a fost tinut legat fara sa se miste!

Majoritatea lucrurilor din trecut, care ne tin legati, sunt ca firele subtiri de bumbac. Desi fiecare dintre ele, luate separat, are o putere neansemnata, ele sunt deseori atat de numeroase, incat puse impreuna, ne paralizeaza. 

A rosti cea mai puternica rugaciune de pe pamant inseamna a spune simplu: "Tata, iarta-i. N-au stiut ce fac!" Pentru unii dintre noi, aceasta este o rugaciune usor de rostit vizavi de parinti si destramosii nostri. Putem intelege cu usurinta ca, din moment ce nu stiau despre existenta noastra, cum ar fi putut sti ce efecte urma sa aibe comportamentul lor asupra noastra?

Pentru altii insa, aceasta este o rugaciune destul de dificila. Fiindca ei vad o multitudine de probleme care au venit asupra lor din partea parintilor, astfel ca au devenit niste persoane foarte manioase. Amaraciunea a prins radacini in interiorul lor si ultimul lucru pe care ei doresc sa-l faca este sa ii ierte pe cei care le-au cauzat o asemenea suferinta si durere in suflet, toata viata lor.

Sa reflectam asupra istorisitii unei doamne care se lupta cu artrita de incheieturi, aflata intr-o evolutie foarte rapida. Nu mai putea sa danseze sau sa se bucure de viata. Mama ei suferise si ea de artrita severa, inainte de a muri. Pe masura ce aceasta femeie a rostit iertare in dreptul parintilor ei si in dreptulcelor de pe linia ei genealogica, care o ranisera prin ceea ce au facut, Dumnezeu a inceput sa o schimbe din interior.

Nu a durat mult pana cand durerea si artrita din incheieturi au disparut si a putut dansa din nou. Ea a facut un pas mic - s-a rugat "Tata iarta-i" - dar acest pas i-a adus un salt urias pentru a intelege situatia si pentru a fi vindecata.

Ce-ar fi sa petreci putin timp gandindu-te la parintii tai si sa-i multumesti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile bune de care ai beneficiat prin ei? Apoi, poti incepe sa-i ierti, pe ei, pe toti stramosii, pentru tot ce au spus sau au facut efectiv negativ asupra vietii tale.

S-ar putea sa dureze un timp pana vei parcurge toate sentimentele, dar, ori de cate ori ierti pe cineva pentru un lucru nou pe care il descoperi, unul dintre firele care te tin legat se va rupe. Puti cate putin te vei elibera de lanturile trecutului tau.

Pe masura ce vei rosti cea mai puternica rugaciune de pe pamant, Dumnezeu poate sa puna o noua putere in viata ta si sa te duca un pas mai aproape de implinire desrtinului pe care-l are pentru tine.

Peter Horrobin