MARGARITAR....

 Luca 8:44 "Ea s-a apropiat pe dinapoi si s-a atins de poala hainei lui Isus. Indata scurgerea de sange s-a oprit."

Israelul e frumos... O frumusete aparte, unica... binecuvintata... mareata. O oaza in mijlocul pustiului. In tarile din jur pamant neroditor... In Israel livezi, gradini, bogatie de rod asa incat hranesc si pe altii. Pamant binecuvantat in care se impleteste in mod echilibrat si mistic binecuvantarile ceresti si cele spirituale, bogatiile pamantului cu prezenta lui Dumnezeu.

Aici in urma cu milenii,  intr-o zi calda, cu mult praf si transpiratie, cu oameni multi adunati in jurul lui Isus, unii curiosi, altii dornici sa vada ce mai face profetul, sau ce mai spune, iar altii, nu putini cu nevoi speciale, s-a imbulzit printre ei o femeie. O femeie cu infatisare comuna, imbracata conform traditiei, cu familie, rude, vecini... S-a imbulzit si ea. Aparent din curiozitate. Dar sub vesminte, sub chipul si masca de indiferenta, sub zambetul jucaus, se ascundea o rana care durea rau. O boala care-i macina trupul. E deranjanta scurgerea de sange chiar si doar cateva zile pe luna, dar apoi sa realizezi ca nu se mai opreste. Si ea nu vine niciodata singura. Vine cu disconfort, durere, oboseala, sfarseala... E ceva ce-ti ia tot cheful de viata. Si ea purta povara de 12 ani! Mult!

A auzit vorbind... Si pentru ca a auzit voia sa incerce. Terminase si ultimii bani, ultimele rezerve i le-a dat medicului, care, de mult timp ii promitea ca scurgerea se va opri, pentru ca de data aceasta in leac a ami adaugat inca ceva, si cu siguranta acel ceva isi va face efectul dorit daruindu-i vindecarea. Era amagirea in care traise 12 ani. Ieri, s-a dus la el, medicul care i-a luat banii 12 ani! S-a dus sa-i mai dea din leacul acela, dar... s-a dus fara bani. Pentru ca banii s-au terminat. Si el, medicul, care i-a luat banii 12 ani, a lasat-o fara medicament, in mijlocul durerii, neputintei, bolii si disperarii. S-a dus de la el fara medicament.

Slabise mult... Trista, demoralizata isi tara trupul prin colbul ulitei inguste. Si vrand nevrand, auzea conversatiile celor din jur. Vorbeau de Isus profetul. Mai auzise... Povesti miraculoase cu vindecari... Istorioare intelepte, curioase cu preoti, ba unele cu carturari... Poate erau un pic exagerate. Nu avea cum sa cunoasca acest profet crescut in Nazaret, mai mult decat invatatii din Sinagoga! Si apoi minunile! Poate n-or fi fost toti bolnavi! Cine stie cat e adevar si cat e poveste!

A ajuns acasa pe inserat... Intr-o casa mica trei generatii... Parintii, ea si sotul... copiii.. Putinele animale, sufuciente cat sa le asigure traiul modest si casa primitoare si curata. A pregatit masa de seara... Mama, a privit-o compatimitor si neputincios. Cu durere recunostea ca nu putea face nimic. Sotul se saturase. Doisprezece ani sunt multi si la numarat. Se instrainase deja de mult de ea, desi, in adancul sufletului lui o iubea, dar nu pe cea de azi, ci pe femeia care ia nascut copii si de care s-a bucurat si a fost implinit candva, demult, parca intr-o alta viata. S-au dus fiecare sa se culce.. In loc separat, el, in cuibul tineretii lor... ea, la un loc aparte, intr-un unghier, unde nici copii nu se puteau apropia. Locul suferintei si alslabiciuni...

Au dormit toti... Dar ea nu. Putea sa doarma? Durerea ii amintea de problema ei... Sangele care curgea in valuri si acea sfarseala care-i dadea impresia ca dimineata nu se va mai trezi. I-au venit in minte ganduri... dar si istorisiri. Oare o fi adevarat? Fiul acelei vaduve din Nin e printre noi. O fi fost cu adevarat mort? Dar mai e robul slujbasului roman... L-am vazut zilele trecute... Era in forma. Si printre cantecul greierilor a adormit si ea intr-un tarziu.

O noua zi anuntata de cantatul cocosului. Sfarsita de oboseala s-a trezit si a inceput sa pregateasca turte pentru micul dejun. A muls capra si a pregatit ulcica fiecaruia umpland-o cu lapte. Ea tacuta si ingandurata, mult mai mult decat altadata. Oare a observat cineva? Si in cateva minute a ramas sin-gura, doar ea si batrana mama care intretinea focul si avea grija sa dea mancare la cele cateva gaini. 

Deodata zarva mare pe ulita! A tresarit. Ce-o fi? Prin partea aceasta a satului nu se prea intampla nimic. Ce-o fi azi? Trece Isus! Trece Isus! Strigau copii fugind cat ii tineau piciorusele! Vasul i-a alunecat din poala si tremurand si-a zis: "Atat de aproape! E sansa mea! Bani pt medicament nu mai am. Alti medici nu stiu! El e sansa mea. Ori el, ori nimeni altul!" A lasat totul si a fugit. Trecuse de casa ei. Sfarsita si fara putere s-a silit sa ajunga multimea. Gafaia... Si totusi i-a ajuns. Atat de aproape si totusi atat de departe de El!

"Doar sa ma ating si voi fi vindecata!" si a inceput sa-si faca loc, ea femeia comuna, imbracata conform vremii, zambind zambetul feminin, jucaus, dar care sangera pe dinauntru. Si s-a apropiat mai mult... si tot mai mult.. si inca un pic.. Si dintr-o data mana ei a atins haina lui si i-a tinut-o pentru o fractiune de secunda. In acel moment, valul de sange care se scurgea din ea, s-a oprit, coloana incovoiata s-a indreptat si ochii tristi s-au luminat. Minunea s-a intamplat! Si ea in vazul tuturor, a raspuns calm duios si bland la intrebarea Lui :"Cine s-a atins de mine?", a raspuns asa cum numai beneficiarul unei minuni putea sa raspunda: la picioarele Lui a povestit toata viata ei pana atunci, dar si minunea vindecarii. "Indrazneste fiica, credinta ta te-a mantuit, du-te in pace."

Si s-a intors acasa, femeia schimbata in suflet si trup, in viata si minte, in trai si simtire. A facut curat in casa: patul boalei a fost ars, casa au varuit-o si cantece de bucurie, ca de nunta au rasunat in casa in care lumina divina a patruns prin vindecare.

Si tu ai o rana care sangereaza. Poate nu de 12 ani. Poate de mai putin timp. Nu lasa sa numeri mult... NU lasa timpul sa se acumuleze in ani si zeci de ani. El te asteapta sa vii la El asa cum esti: cu necredinta, neancredere, durere, resentimente, spaima, sfarseala si toate celelalte pentru ca are ceva pretios sa-ti dea: VINDECARE Intalnirea cu El va opri sangerarea. Nu s-a intamplat doar atunci. Se intampla si azi. Verifica, si bucura-te de VINDECARE.

Maria Cornea