MARGARITAR...

CEA MAI PUTERNICA RUGACIUNE DE PE PAMANT

DINAMITA SPIRITUALA

Isus nu ne-a invatat cum sa ne rugam, ci cum sa folosim dinamita spirituala! Spre sfarsitul vietii, s-a aflat intr-o situatie imposibila. Nu exista nici o cale de scapare. Ce urma sa faca?

RUGACIUNEA ROSTITA DE ISUS

Dupa trei ani minunati, in care i-a invatat si i-a vindecat pe oameni, cartile s-au intors impotriva lui Isus. Acum urma sa se confrunte cu crucificarea (vezi Matei 26:27; 44; Luca 23:8-12) Diversi oameni jucasera diferite roluri in desfasurarea scenariului care L-a adus in aceasta situatie.

In primul rand, liderii religiosi, fiind gelosi pe popularitatea lui Isus si simtindu-se amenintati de autoritatea si de puterea Lui, Il urau.

Apoi Iuda - discipolul inselat in mod deplorabil, care a crezut ca 30 de arginti ar fi un pret numai bun pentru a-si trada stapanul. In cele din urma s-a sinucis.

La procesul lui Isus se afla Pilat, guvernatorul provinciei romane Iudeea, un om cu o vointa slaba, care a incercat sa-si spele mainile de orice responsabilitate pentru ceea ce se intampla.

Si apoi a fost Irod, regele iudeu lipsit de putere, caruia i l-a trimis Pilat pe Isus, pentru a-si spune parerea, insa care nu a facut altceva decat sa-L ridiculizeze si sa-si bata joc de El! Preotii si invatatorii legii au privit specatacolul si L-au auzat cu vehementa.

In Ierusalim, cu ocazia Sarbatorii Pastelui, se afla o multime mare de vizitatori. Indemnati de autoritati, au fost incitati sa ceara executarea lui Isus. Au cerut cu insistenta: "Rastigneste-L! Rastigneste-L!"

Si sa nu-l uitam pe Baraba, criminalul notoriu, care si-a castigat libertatea, in schimbul vietii lui Isus.

La arestarea si crucificarea lui Isus se aflau si soldatii romani. Acestia au executat pur si simplu ordinele ofiterului comandant, atunci cand au batut cuiele in trupul lui Isus, pe cruce. Au tras la sorti pentru hainele Lui si L-au batjocorit prin cuvinte dure: "Daca esti regele Iudeilor, salveaza-Te pe Tine insuti".

Si in final, am fost eu si cu tine, impreuna cu orice alta fiinta umana care a existat vreodata.

Toti acesti oameni, intre care ne includem tu si cu mine, au fost responsabili de moartea lui Isus pe Calvar. El si-a infruntat moartea alaturi de cei doi criminali obisnuiti, programati si ei, in aceeasi zi pentru executie.

La inceput omenirea i-a intors spatele lui Dumnezeu, care a creat-o si a rupt relatia cu el. Drept rezultat, in rasa umana a patruns moartea. Prin urmare, pacatul nostru a fost cel care l-a determinat pe Tatal sa-si puna in aplicare singurul plan posibil de salvare, care ar fi putut restaura relatia rupta dintre Dumnezeu si omenire. Dumnezeu a iubit lumea tat de mult, incat si-a dat singurul Fiu, sa plateasca pretul final pentru pacat, in numele nostru - atunci cand Isus a murit pe curce. Pacatul nostru L-a dus pe Isus pe cruce. Insa dragostea Lui pentru noi L-a tinut acolo!

Nu exista nimeni care sa fi trait vreodata pe fata pamantului, nici inainte de Isus si nici de la El incoace si care sa fi suferit asa o nedreptate teribila. Nimeni altcineva nu a avut o scuza mai buna de a-i invinui pe ceilalti si de a striga: "Nu-i drept!"

Deci ce a facut Isus? S-a rugat si iata ce s-a rugat:"Tata, iarta-i, ca nu stiu ce fac". (Luca 23:34) Cred ca aceasta e singura rugaciune care poate fi considerata cea mai puternica din cate s-au rostit vreodata! Nu doar ca a trait El insusi in iertare fata de toti cei care au fost agenti ai suferintei Lui, dar, de asemenea, L-a rugat pe Dumnezeu sa-i ierte.

A-i cere lui Dumnezeu sa ierte, in circumstante ca acestea, a fost o demonstratie extraordinara a ceea ce a vrut Isus sa spuna prin: "Binecuvantati pe cei ce va bleastama, rugati-va pentru cei ce va maltrateaza". (Luca 6:28, NASB)

Isus ii cerea Tatalui sa le permita celor care L-au presecitat minunatele beneficii pe care Tatal Sau le planificase pentru ei, beneficii precum bucurie, eliberare, o relatie cu El.

Toti ingerii din ceruri trebuie sa se fi inchinat cu o uimire reverentioasa, vazandu-L pe preaiubitul lor Isus cum intoarce spatele resentimentelor, amaraciunii, maniei si razbunarii, cand ii cerea Tatalui sa ii ierte pe toti cei care au contribuit la moartea Sa. Ce Om! Ce Dumnezeu!

Peter Horrobin

MARGARITAR...

CALEA REGALA A CRUCII de FENELON

CONVERTIREA REALA

Trebuie sa ne supunem lui Dumnezeu atunci cand ne indeamna sa-L lasam sa domneasca in viata noastra.

Ai ezitat sau a te-ai impotrivit mult atunci cand lumea a cautat sa te ademeneasca prin poftele si placerile ei? Te-ai opus raului tot atat de darz cum te opui la ceea ce e bine? Cand e vorba de a o lua intr-o directie gresita, de a fi stricati, pierdut, de a actiona impotriva celor mai adanci convingeri ale inimii si ratiunii prin complacerea in usuratate sau placeri carnale, nu ne temem asa de tare ca "mergem 'rea departe"; alegem aceasta cale, ne abandonam ei fara rezerve. Dar cand se pune problema de a crede ca noi nu ne-am creat, ci am fost creati de o Mana atotinteleapta, atotputernica, de a recunoaste ca ii datoram totul Celui de la care am primit totul si care ne-a creat pentru Sine, atunci incepem sa ezitam, sa deliberam, sa nutrim indoieli subtile cu privire la cele mai simple, mai limpezi chestiuni. Ne temem ca nu cumva sa fim creduli, nu avem incredere in sentimentele noastre, ne schimbam parerea. Ne este frica sa-i dam prea mult Celui pentru care nimic nu poate fi prea mult, cu toate ca nu i-am dat inca nimic. In realitate ne este jena sa incetam sa fim recunoascatori si sa lasam lumea sa stie ca vrem sa ii slujim Lui! Pe scurt, suntem la fel de timizi, de ezitanti, de sfiosi in privinta binelui pe cat eram de indrazneti si de decisi fara rezerve in privinta raului.

Tot ce vreau sa-ti cer este de a urma acum, pur si simplu, indemnurile inimii tale inspre ceea ce este bine, asa cum odinioara ai urmat, inspre rau, indemnurile poftelor lumesti.Daca iti cercetezi temelia religiei tale, vei observa usor ca nu se poate spune nimic intemeiat impotriva ei si ca cei care i se opun fac asta, numai pentru a nu respecta regulile unui trai sfant, respingandu-L pe Dumnezeu din cauza ca vor sa-si urmareasca propèriile interese. Fii sincer: e corect sa ai vederi asa de largi cand e vorba de sinele tau si asa de inguste cand e vorba de Dumnezeu?

Nu te justifica! Asculta-ti inima, in care Dumnezeu, uitat de tine atata timp, iti vorbeste acum cu dragoste, in ciuda necredinciosiei tale din trecut; sau discuta cu acei prieteni despre care stii ca au vederi sanatoase si sunt sinceri. Intreaba-i cum privesc ei slujirea lui Dumnezeu; daca regreta ca s-au legat sa-I slujeasca Lui si daca li se pare ca au fost prea creduli sau prea inflacarati cand s-au convertit. Si ei, ca si tine, au fost in lume. Intreaba-i daca le pare rau ca au parasit-o si daca fascinatia Babilonului este mai dulce decat pacea Sionului.Nicidecum! Indiferent ce cruci ar insoti viata crestinului, el nu trebuie sa-si piarda niciodata acea binecuvantata pace a inimii prin care poate accepta orice suferinta, nedorind nicio fericire de care Dumnezeu nu-i face parte. Poate lumea da la fel de mult? Tu stii.  Sunt oameni din lume satisfacuti intotdeauna cu tot ce vine in viata lor, sunt ei multumiti fara acele lucruri pe care nu le au? Fac ei totul din dragoste si cu toata inima?

De ce anume te temi? De a parasi ceea ce in curand te va parasi? De ce anume te temi? De a gasi prea multa bunatate, de a afla un Dumnezeu iubitor, de a fi atras de ceva care este mai tare decat eul sau decat farmecul acestei lumi sarmane?

De ce anume te temi? De a deveni prea smerit, prea liber, prea curat, prea credincios, prea chibzuit, prea recunoscator Tatalui tau ceresc? Te rog sa nu te temi de nimic altceva decat de aceasta frica falsa - aceasta intelepciune prosteasca. lumeasca care ezita intre Dumnezeu si eu, intre viciu si virtute, intre recunostinta si nerecunostinta, intre viata si moarte.

Fenelon...