MARGARITAR... DE MARE PRET...

CALEA REGALA A CRUCII de Fènelon

Despre viata plina de pace

Umbla in mijlocul intristarilor intr-o simplitate scripturala, fara sa fii impiedicat de sentimente sau gusturi sau de lumina ratiunii sau de vreun dar extraordinar. Multumeste-te sa crezi, sa asculti, sa mori fata de tine insuti, in acele imprejurari de viata in care te-a asezat Dumnezeu.

Nu trebuie sa fii descurajat de involuntara ta lipsa  de atentie, care decurge din imaginatia ta bogata si din deprinderile tale active din afaceri. E suficient daca nu intaresti asemenea distrageri ale atentiei cand esti la rugaciune, cedand prea usor in fata unei imprastieri voluntare a mintii pe tot parcursul zilei. 

Oamenii se consuma prea mult. Chiar si faptele bune le fac cu prea multa inflacarare si entuziasm; ei cedeaza in fata gusturilor si a fanteziilor lor si apoi Dumnezeu pedepseste toate acestea in timpul lor de rugaciune. Trebuie sa inveti sa actionezi calm si in dependenta continua de Duhul harului, ceea ce inseamna darea in moarte a tuturor lucrarilor ascunse ale dragostei de sine. 

Intentia habituala (In teologia catolica: o intentie din trecut care nu a ajuns sa fie transpusa in practica, desi nu a fost anulata.), care este o indreptare a sufletului spre Dumnezeu, va fi indeajuns. Aceasta inseamna a trai in prezenta lui Dumnezeu. Fii linistit si nu-ti periclita ceea ce ai acasa cautand in strainatate ceva ce nu vei gasi. Nu neglija niciodata, din simpla delasare, sa incerci sa-ti faci intentiile mai concrete. Totusi si intentiile tale nedefinite, nedezvoltate sunt bune.

O inima plina de pace este un semn bun, cu conditia ca si in continuare sa asculti bucuros si din toata inima de Dumnezeu si sa veghezi impotriva dragostei de sine. Foloseste-te de imperfectiunile tale pentru a invata sa te desprinzi de sinele tau si sa te lipesti numai de Dumnezeu. Cauta sa cresti in orice fel de bunatate, nu sa gasesti in asta o periculoasa multumire de sine, ci ca sa faci voia Preaiubitului tau.

Incearca sa traiesti simplu, renuntand la privitul nelinistit inapoi, pe care dragostea de sine il incurajaza sub diferite motive. Asta numai te va tulbura si se va dovedi o cursa pentru tine. Cei care duc o viata de reculegere, de moarte fata de sine, de dependenta de Dumnezeu, avand o dorinta libera de a-L iubi pe El, vor fi preveniti prompt de acea dragoste ori de cate ori pacatuiesc impotriva ei. De indata ce simti asemenea avertizari, opreste-te. Repet indemnul meu: Fii linistit!

Dumnezeu sa te pastreze in unire cu El si in harul Duhului Sau Sfant!

Fènelon

MARGARITAR.... DE MARE PRET....

CEA MAI PUTERNICA RUGACIUNE DE PE PAMANT

CUM RAMANE CU dUMNEZEU?

Granitele de siguranta

Tocmai utilizarea vointei libere, cu scopul de a depasi granitele stabilite de Dumnezeu, a facut ca umanitatea sa ajunga la dezastru, inca de la inceput. Am ales sa punem la indoiala ceea ce a spus Dumnezeu si sa ne razvratim impotriva celui care ne-a creat. Restul dupa cum se spune, este istorie!

Prin ceea ce in general, este cunoscut ca fiind Caderea, ne-am supus de bunavoie unei autoritati nedumnezeiesti. De atunci in coace, aceasta autoritate nedumnezeiasca a facut tot posibilul sa distruga relatia dintre Dumnezeu si umanitate, incurajand fiecare generatie sa se dispenseze de ordinea Dumnezeiasca si sa treaca dincolo de limitele granitelor lui Dumnezeu.

Am putea vedea acest proces desfasurandu-se in propria noastra generatie. Standardele scripturale de moralitate, spre exemplu, care au construit coloana vertebrala a legii si a ordinii in majoritatea natiunilor vestice, timp de sute de ani, sunt acum efectiv maturate de un flux crescand de imoralitate, de anormalitate si de promiscuitate sexuala.

Cand copii trec dincolo de granitele de siguranta oferite de catre parintii lor, ajung foarte repede in pericol. Din acest motiv, parintii asugura un tarc pentru copii mici. Iar daca oamenii ar putea circula pe strazi unde si cum doresc, ar exista nenumarate accidente, asa ca autoritatile asugura reguli si limite de trafic, astfel ca oamenii sa poata conduce  in siguranta, fara riscul de a produce coliziuni.

In fiecare an in Canada, oamenii se plimba pe lacurile inghetate, pentru a se delecta, iar unii isi pierd viata cu aceasta ocazie! Un lac inghetat ofera o posibilitate minunata si sigura de a calatori cu viteza mare pe suprafata ghetii, cu snowmobilul - cu conditia ca oamenii sa ramana in limitele zonelor in care se stie ca gheata este suficient de groasa pentru a oferi siguranta.

Dar, in fiecare an, exista cativa care cred ca stiu mai bine decat autoritatile si trec dincolo de granitele recomandate. In fiecare an, sunt familii nevoite sa planga pierderea exploratorilor aventurieri si nesabuiti, care, crezand ca stiu mai bine decat toti, au trecut dincolo de granitele admise.

Ceva asemanator se intampla si cu granitele lui Dumnezeu. Rebeliunea si independenta din noi ne determina sa ne dorim sa traim dincolo de securitatea regulilor si a granitelor oferite de un Dumnezeu iubitor si caruia ii pasa.

Oamenii nu au reusit sa inteleaga ca cele Zece Porunci, spre exemplu, nu au fost date de Dumnezeu pentru a-i impiedica sa se bucure, ci pentru a le asigura granite, sigure, in cadrul carora sa-si poata exersa vointa libera, fara a ajunge in pericol.

Raul si Cel rau

Biblia numeste aceasta depasire a granitelor incalcare de lege sau pacat. Consecinta folositii vointei noastre libere cu scopul de a lua decizii pacatoase presupune a-i acorda raului oportunitatea de a-si mari influienta in vietile noastre.

In rugaciunea Domneasca, Isus ne incurajaza sa ne rugam astfel: "Elibereaza-ne de rau". (Matei 16:13, NASB) sau mai exact: "Elibereaza-ne de Cel rau". Exista un Dumnezeu rau al acestei lumi" (2Corinteni 4:4, NASB), care se opune fiecarui lucru bun pe care Dumnezeu l-a pregatit pentru copii Lui.  Cand rostim acest segment din Rugaciunea Domneasca, Ii cerem lui Dumnezeu sa ne ajute sa luam decizii corecte, pentru a putea fi in siguranta, in granitele stabilite de El. De asemenea, Ii cerem protectie fata de Cel rau, care de la inceput si-a folosit vointa libera in lumea spirituala, pentru a-l ispiti pe om sa faca lucruri gresite si sa se opuna Dumnezeului celui viu. Biblia il numeste pe acesta Satan (vezi Matei 4:10).

Dumnezeul nostru nevinovat

Prin urmare in realitate, toate lucrurile rele care se intampla in aceasta lume nu sunt din vina lui Dumnezeu. Ele reprezinta consecintele influientei Celui rau si alegerile gresite pe care le fac oamenii, ca rezultat al influientei lui. Noi nu ar trebui sa-L invinuim pe Dumnezeu pentru lucrurile de care El nu este responsabil.

Daca Dumnezeu si-ar folosi puterea si autoritatea umila, pentru a opri tot ceea ce nu-I face placere, atunci ar trebui sa ne ia vointa libera si sa opreasca majoritatea lucrurilor care se petrec in lume. N-am mai fi fiinte umane capabile sa intretinem relatii, de bunavoie, unul cu altul si nu ne-am mai putea bucura de o relatie de bunavoie cu Dumnezeu.

Biblia ne spune ca Dumnezeu Tatal ne-a iubit asa de mult, incat si-a trimis de buna voie Fiul, pe Isus, pentru a ne arata cat de mult ne iubeste si cat de mult doreste sa aibe o relatie restaurata cu copii Lui. (vezi Ioan 3: 16-17)

Traim inbtr-o lume cazuta si, in consecinta, rea. Nu trebuie decat sa citim un singur ziar sau sa ascultam un buletin de stiri, pentru a realiza ce dezastru a facut umanitatea din aceasta lume pe care a creat-o Dumnezeu. In loc sa-L invinuim pe Dumnezeu pentru ceea ce omenirea si cel rau au facut, un pas important inspre vindecarea de blestemul amaraciunii - care vine ca un produs secundar al neiertarii - este sa ne exprimam parerea de rau inaintea lui Dumnezeu, pentru a-L fi invinuit de lucrurile care nu s-au intamplat din vina Lui.

A ne exprima parerea de rau inaintea lui Dumnezeu, este o alta cheie vitala inspre vindecare. Foloseste-o si va indeparta un obstacol major care s-ar putea sa te impiedice in a-i putea ierta pe altii si in a rosti cea mai puternica rugaciune de pe pamant.

Peter Horrobin

 

MARGARITAR....  DE MARE PRET....

CEA MAI PUTERNICA RUGACIUNE DE PE PAMANT de Peter Horrobin

CUM RAMANE CU DUMNEZEU?

Necesitate de a cere iertare lui Dumnezeu pentru a-L fi invinuit

Debora se crispa de durere, in timp ce incerca sa scoata cu pumnul puful dintr-o perna. "Cu siguranta daca Dumnezeu este cu adevarat Dumnezeu, ar fi putut opri toate lucrurile rele care mi s-au intam-plat." Furia ei iesi la suprafata, iar Dumnezeu era tinta, in timp ce ea isi exprima foarteenergic sentimentele inaintea consilierilor!

Debora punea o intrebare intemeiata. Daca Dumnezeu este asa de iubitor si de atotputernic, precum spun crestinii ca este, atunci de ce sta in cer, privind toate lucrurile care se intampla pe pamant si nu fac nimic cu privire la acestea? Nu are sens. "Nu sunt sigura ca vreau sa cunosc un astfel de Dumnezeu", a adaugat Debora.

Nu era nimic gresit in logica ei, iar sentimentele ei erau intru totul de inteles. Dar ii scapau cateva date din argumentatia ei, fapt care a dus la o distorsiune majora in gandirea si in intelegerea ei.

Vointa libera

Primul lucru pe care Debora nu l-a inteles este faptul ca noi suntem creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Printre alte lucruri importante, aceasta inseamna ca noi, ca si Dumnezeu, avem vointa libera. Am fost creati cu capacitatea de a lua decizii pe cont propriu.

Daca nu am avea capacitatea de a ne exercita vointa libera, atunci nu am putea alege in ce fel de relatii sa ne implicam. Fara vointa libera, vietile noastre ar fi reduse  la nivelul de roboti. Bucuria de a alege este cheia pentru delectare si placere personala.

Fiecare fiinta umana este unica. Ne plac lucruri diferite. Unii prefera pizza in loc de hamburgher. Altora le place puiul. In ce priveste locul de vacanta, unora le place marea, iar altora muntele. Unora le place sa vorbeasca despre politica, iar altora, sa practice un sport nautic. Varietatea si alegerea sunt chestiuni centrale pentru modul nostru de viata.

Indiferent de preferintele noastre, avem libertatea de a alege ceea ce ne place. Inlatura vointa libera, iar viata, asa cum o stim, va inceta sa existe. Dar a avea vointa libera - fara a cunoaste granitele de siguranta - poate fi foarte periculos.

Petrer Horrobin

MARGARITARE....  DE MARE PRET....

CALEA REGALA A CRUCII de Fènelon

Despre necazuri in familie

Dupa cum vad eu, cel mai important lucru pentru tine este sa nu te indoiesti niciodata de bunatatea lui Dumnezeu, iar in ce te priveste, sa nu ai incredere in tine. Cu cat avem mai putina incredere in noi insine si asteptam doar de la Dumnezeu indreptarea neajunsurilor noastre, cu atat lucrarea Lui in noi va inainta; dar nu ajunge sa ne bazam pe Dumnezeu, fara sa fim aspri cu eul nostru. Farul lucreaza cu eficacitate in noi atunci cand si noi, la randul nostru, lucram din toata inima. Trebuie sa veghezi, sa fii severa cu tine insati, sa te feresti de autoamagire, sa primesti cu rabdare cele mai umilitoare mustrari si sa socotesti ca poti sa-i slujesti cu credinciosie lui Dumnezeu doar cand zilnic pui in practica jerfirea si lepadarea de sine.

Intrucat crezi ca ai spus sotului tau unele lucruri cu intentia de a-l starni impotriva mamei lui, trebuie sa te straduiesti sa indrepti situatia; dar fa-o linistit si treptat. E foarte important ca fiul ei sa nu se instraineze in nici un chip de o asemenea mama buna, care il iubeste foarte mult,  si urmareste cu credinciosie binele lui. Se poate ca uneori ea face prea mult sau prea putin, asa cum usor se intampla cu cei mai intelepti si mai bine intentionati oameni. Dar, in ansamblu, rar gasesti pe cineva care sa fie cu adevarat credincios si cu gandire sanatoasa in toate privintele. Se poate ca uneori e putin pripita cu tine, fiind preocupata de ceea ce considera a fi  spre binele tau real; dar te iubeste - pot spune asta din ceea ce cunosc eu personal - si ceea ce tu simti ca e exagerare, nu este decat un exces de afecriune. Trebuie neaparat sa iti dai si tu toate silintele sa fie armonie intre mama si fiu, atat pentru binele lui, cat si pentru binele tau. Dar cauta sa faci asta, fara sa te tulburi si sa te agiti.

Daca ai savarsit greseli serioase in aceasta privinta, trebuie sa-ti suporti umilirea interioara fara sa cazi in disperare. De acum incolo incearca sa eviti orice lucru care ar putea duce la repetarea unor astfel de greseli si sa ai grija sa nu pierzi nici un prilej de a indrepta trecutul.

Am observat un lucru excelent in tine: deschidere fata de soacra ta. Continua sa fii asa - spune-i orice, oricat te-ar costa; stii din experienta cum va reactiona. Dumnezeu va binecuvanta o astfel de atitudine neprefacuta. Vezi cat de bun este El cu tine, chiar daca putin ai acceptat corectia Lui. Vrei sa abuzezi de rabdarea Lui dispretuind indurarile Lui?

Ce bucuros voi fi daca voi auzi ca Dumnezeu ti-a deschis inima si te-a invatat sa nu te mai increzi in imaginatia ta; si ca ai invatat sa pui deoparte nepasarea ta si sa-ti vezi cu staruinta de toate indatoririle tale. Atunci vei avea libertate si pace in locul nelinistii, al depresiei si al nesigurantei de acum.

Vezi, dupa libertatea cu care iti vorbesc, cat de sincer sunt in devotamentul meu fata de tine.

Fènelon

MARGARITAR.... DE MARE PRET....

CALEA REGALA A CRUCII de Fènelon

Despre a face totul pentru Dumnezeu

Ceea ce-ti doresc cel mai mult este acea liniste pe care numai reculegerea, detasarea si dragostea lui Dumnezeu o pot da. Sfantul Augusrin spunea ca ceea ce iubim in afara lui Dumnezeu ne scade dragostea fata de El. Este asemenea unui parau din apa caruia s-a deviat o parte in alta directie. O asemenea deviere ia din ceea ce este a lui Dumnezeu si de aici apar tulburarea si necazul. Dumnezeu vrea sa aiba tot si gelozia Lui nu suporta o inima impartita. Cea mai mica afectiune indreptata in afara Lui devine o piedica si duce la instrainare. Sufletul se poate astepta sa gaseasca pacea numai in dragostea fara rezerve.

Imprastierea (lipsa de concentrare), marele dusman al reculegerii, dezlantuie toate simtitile omenesti, distrage atentia sufletului si-l indeparteaza de adevaratul lui loc de odihna. Ba mai mult, pune pe foc simturile si imaginatia, iar domolirea lor e ca o sarcina grea, nemaivorbind de faptul ca insusi efortul de a face asta este in sine, o abatere a atentiei.

Ocupa-te cat mai mult posibil cu chestiuni exterioare. Acorda o atentie linistita, calma acelor lucruri care ti-au fost date in grija de Providenta, la vremea lor; si fii sigur ca poti realiza mult mai mult printr-o munca linistita, atenta, facuta ca in fata lui Dumnezeu, decat prin toata abordarea frenetica si hiperactivitatea naturii tale agitate.

Fènelon

MARGARITAR.....  DE MARE PRET....

CEA MAI PUTERNICA RUGACIUNE DE PE PAMANT de Peter Horrobin

DE CATE ORI DOAMNE?

Incredere inselata

Iertarea nu are nimic de-a face nici cu increderea acordata in viitor. O persoana iertata poate fi, in continuare, o persoana nedemna de incredere. 

Din nefericire, multi oameni au facut greseala de a considera ca trebuie nu doar sa acorde iertare, ci si ca iertarea lor presupune ca ei sa continue sa aibe incredere in persoana respectiva, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Nu asa stau lucrurile, iar in unele situatii, acest lucru poate fi periculor.

Cunosc cazul unui barbat care fusese descoperit abuzand sexual copiii unui prieten, acestia aflandu-se in ingrijirea lui. Parea ca se pocaieste profund cand a fost descoperit, fiind plin de remuscari si cu inima zdrobita pentru ceea ce facuse. Initial, a fost suspendat din slujirea pe care o detinea in biserica, dar apoi a fost iertat atat de liderii bisericii, cat si de parintii copilului.

Ca parte a procesului de iertare, a fost repus in slujba  de invatator de scoala duminicala. Nu a durat mult timp, pana sa fie descoperit abuzand mai multi copii. Repunerea lui in functie, fiind nevoit sa se confrunte cu o asemenea tentatie, fusese o greseala teribila. Nu trebuia sa i se fi acordat o asemenea incredere.

Cand o persoana a pacatuit impotriva unei alte fiinte umane, increderea a fost distrusa, atat in fata oamenilor, cat si a lui Dumnezeu. Acordare iertarii nu presupune intotdeauna si restaurarea increderii. In cele mai multe cazuri increderea trebuie recastigata. Iar in situatii precum aceasta, nu at fi niciodata intelept sa repui o astfel de persoana intr-o pozitie unde o slabiciune evidenta a acesteia ar putea duce, in continuare la abuz.

Iertarea deplina

Cand citim relatarea despre inrebarea lui Petru si raspunsul lui Isus, in mod obisnuit, se presupune ca nevoia de a ierta din nou se datoreaza faptului ca cineva anume continua sa faca aceeasi greseala. Din experienta mea insa, am observat ca exista o alta situatie, mult mai des intalnita, care necesita iertare repetitiva.

Cnd o persoana a fost traumatizata foarte grav, in urma evenimentelor din viata ei, iar daunele rezultate au fost foarte mari, s-ar putea sa existe mai multe niveluri de durere, blocate in amintirile persoanei. Atunci cand o persoana iarta pentru prima oara, este vorba, de cele mai multe ori, de un act al vointei, total opus sentimentelor reale si adanc ingropate, pe care acestea le-ar putea avea. Dar apoi sentimentele incep sa iasa la suprafata - precum valurile la tarm, aparent fara sfarsit.

In cazul acesta, fiecare ocazie, in care o amintire iese la suprafata reprezinta o noua oportunitate de a ierta. Treptat, valurile se vor linisti, insa sunt persoane care s-ar putea sa fie nevoite sa ierte de mai mult de 490 de ori, inainte ca ultimul strat de durere sa se risipeasca si astfel, iertarea sa fie deplina.

Libertatea deplina

Cat de des trebuie sa iert Doamne? Raspunsul real este: pana cand nu mai exista nevoia de a ierta si toata durerea a fost rezolvata. In acest punct, ai castigat, cu ajutorul lui Dumnezeu, o mare vistorie in viata ta. Lanturile din trecut nu te vor mai putea tine legat. Vei fi liber din nou, sa devii persoana pe care Dumnezeu a harazit-o de la inceput. Pentru tot restul vietii tale, vei putea indeplini destinul pe care Dumnezeu l-a harazit pentru tine.

Isus a fost cu adevarat ingrijorat de efectul pe care l-ar putea avea neiertarea asupra ucenicilor, inclusiv asupra ta si asupra mea. Daca ar fi stabilit o limita cu privire la cat de des trebuie sa iertam, ar exista in egala masura, o limita cu privire la libertatea pe care am putea-o experimenta prin iertarea acordata celorlalti.

Sa analizam experienta Paulei, in privinta iertarii: ea a trebuit sa ierte de multe ori, pana cand a reusit sa fie eliberata de abuzul sexual care s-a exercitat asupra ei in timpul copilariei. Fiind prea infricosata sa doarma noaptea intr-un pat, din cauza a ceea ce i s-ar putea intampla, Paula dormise, timp de 20 de ani, pe podea, sub pat. Acolo se simtea in siguranta.

Paula a facut un pas enorm, de credinta curajoasa, cand s-a decis pentru prima miscare sovaielnica inspre a ierta pe cei vinovati. A fost un pas care i-a salvat viata. Pe masura ce amintirile au iesit la suprafata, ea a trebuit sa ierte din nou si din nou; dar de fiecare data cand ierta, era ca si cum Dumnezeu inlatura din personalitatea ei inca un rand de haine de doliu. 

Paula este astazi in viata numai fiindca a invatat lectia lui Petru - si anume, ca in oertare nu pot exista limite! A rosti cu adevarat cea mai puternica rugaciune de pe pamant: "Tata, iarta-i." Ea cautase cheia miraculoasa nu doar pentru a depasi toata furia interioara fata de ceea ce i-au facut altii, dar si pentru a cunoaste dragostea lui Isus intr-un mod cu totul extraordinar.

Putini oameni vor suferi lucruri atat de groaznice ca si Paula. Astazi poti stii in mod cert, ca ceea ce a facut Dumnezeu pentru Paula poate face si pentru tine.

Peter Horrobin

 

MARGARITAR DE MARE PRET....

CEA MAI PUTERNICA RUGACIUNE DE PE PAMANT de Peter Horrobin

DE CATE ORI DOAMNE?

Cea mai importanta lectie a lui Petru

Petru avea o problema! Stia ce il invatase Isus despre iertare, dar, ca oricare alta fiinta umana, se lupta in inima lui si cauta o farama de bun simt care sa predomine in acest aspect. Probabil, exista o persoana anume, in dreptul careia Petru se lupta cu aceasta problema si cauta o scuza prin care sa-si poata pastra macar putina neiertare!

Cu siguranta ca trebuie sa existe o limita, se gandea el. Doar nu te astepti ca eu sa iert tot timpul, nu-i asa? Mai ales cand oamenii continua sa faca acelasi lucru din nou si din nou? Generos ca -ntotdeauna, Petru a venit cu propriul sau raspuns la problema si i l-a prezentat lui Isus ca pe o propunere care spera sa clarifice chestiunea, o data pentru totdeauna! Era hotarat sa obtina o regula de la Isus, cu privire la limita iertarii! "Ce parere ai despre sapte ori Doamne? Cu siguranta, nimeni nu merita sa fie iertat mai des de atat". (vezi Matei 18:21)

Nici o limita

Mi-ar fi placut enorm de mult sa fi vazut zambetul bland de pe fata lui Isus. Probabil ca, atunci cand a raspuns intrebarii, nici Petru si nici restul ucenicilor nu erau pregatiti pentru raspunsul sau provocator: "Nu de sapte ori Petre, ci de saptezeci de ori cate sapte!" (vezi Matei 18:22)

Daca esti bun la aritmetica, iti vei fi dat seama pana acum ca 490 este considerabil de mare decat saptele lui Petru! Dar in realitate, Isus nu-i sugera lui Petru sau oricui altcuiva sa tina o lista cu datile in care cineva a fost iertat si apoi, cand a ajuns la numarul 490 in registru, sa fie liber sa faca ce doreste.

Expresia colocviala in ebraica, "saptezeci de ori cate sapte", inseamna, de fapt, un numar atat de mare, incat nici macar nu te gandesti sa incepi sa-l aduni. Prin urmare, in raspunsul dat intrebarii lui Petru, Isus nu a stabilit nici o limita cu privire la cat de des trebuia Petru sa fie dispus sa ierte!

Adevarul socant consta in faptul ca, daca exista o limita cu privire la cat de des suntem dispusi sa-i ietam pe altii, atunci va trebui, deopotriva, sa existe o limita cu privire la cat de des poate Dumnezeu sa ne ierte - consecinte pe care niciunul dintre noi nu ar dori sa le experimenteze vreodata!

Amintiti-va ce a spus Isus in rugaciunea Domneasca: "Iarta-ne greselile noastre, precum iertam si noi gresitilor nostri". (vezi Matei 6:12) In aceasta rugaciune extraordinara, Isus a introdus, ideea unei legaturi intre iertarea pe care o primim din partea lui Dumnezeu si disponibilitatea noastra de a-i ierta pe ceilalti.

De vreme ce niciunul dintre noi nu ar dori vreodata sa existe vre-o limita in privinta disponibilitatii lui Dumnezeu de-a ne ierta, atunci nu poate exista o limita nici asupra frecventei cu care trebuie sa fim dispusi sa-i iertam pe ceilalti, indiferent ce au de facut!

Acest lucru ar fi mai usor de inteles si de acceptat, daca ne amintim ca iertarea nu are nimic de-a face cu meritul cuiva de-a fi iertat - este un act de dragoste, nu de dreptate.

Peter Horrobin

MARGARITAR DE MARE PRET....

CALEA REGALA A CRUCII de Fènelon

Despre nevoia de a domoli activitatea

Ma tem ca nu cumva sa ajungi istovit de activitatea naturala, cu multele ei detalii obositoare. Niciodata nu sunt prea mari eforturile de a supune temperamentul tau prin rugaciune si printr-o revenire frecventa la prezenta lui Dumnezeu pe parcursul zilei. Un crestin care devine absorbit de nimicuri lumesti si care dintr-o data se trezeste cu sentimentul prezentei lui Dumnezeu, in timp ce el se afla intr-o astfel de stare, este asemenea unui copil surprins de mama lui in timp ce se enerveaza din cauza unui joc; se simte destul de rusinat ca a fost prins.

Sa cautam sa ramanem in odihna, indeplinindu-ne indatoririle exterioare cat de bine putem, in timp ce in interiorul nostru suntem absorbiti de cel care singur e vrednic de toata dragostea noastra. Ori de cate ori devii constient de impulsurile naturii tale, indeparteaza-le de la tine, pentru ca harul sa te poata lua pe deplin in stapanirea lui. E bine sa ne oprim imediat cand vedem ca natura noastra isi ridica capul. O astfel de fidelitate fata de har este aproape la fel de benefica si pentru trup, ca pentru suflet - nimic nu este neglijat, si totusi nu apare nimic din tulburarea lui Martei. (vezi Luca 10:42-42)

Fènelon

 

MARGARITAR DE MARE PRET...

CALEA REGALA A CRUCII de Fènelon

Despre pericolul de ati face planuri

Ti-ai obosit inima insistand cu atata ardoare asupra dorintelor tale, nesocotind voia lui Dumnezeu. Aceasta este cauza suferintelor prin care treci acum. Ti-ai petrecut buna parte din timp facand planuri, care erau doar niste panze de paianjen si care au fost spulberate de o suflare de vant. Te-ai indepartat treptat de Dumnezeu si El, la randul Lui s-a indepartat de tine. Trebuie sa te reantorci la El si sa te dai pe tine insuti Lui fara nici o rezerva: nu este alta cale pentru a redobandi pacea.ù

Abandoneaza toate planurile tale. Dumnezeu va face ce vrea cu ele. Chiar daca ele ar reusi, prin mijloace pamantesti, El nu le va binecuvanta. Dar daca i le predai Lui fara nici o retinere, El va indrepta totul spre implinirea planurilor Lui induratoare, fie ca va face sau nu ceea ce doresti tu.

Important este sa reancepi rugaciunea si comuniunea cu Dumnezeu, indiferent cat de neprodictiva, confuza sau obositoare ti s-ar parea aceasta activitate. Meriti sa fii lepadat de Dumnezeu, dupa ce L-ai lepadat asa de mult in favoarea unei fapturi - dar rabdarea ta Il va cuceri din nou.

Intre timp insa, persevereaza in a lua parte la Cina Domnului, pentru a fi intarit in slabiciunea ta. Cel slab are nevoie sa fie hranit, mai presus de orice, cu painea vietii. Nu veni cu argumentele tale si nu da ascultare imaginatiei tale, ci ia parte la Cina de indata ce e posibil.

Fènelon

MARGARITAR DE MARE PRET...

CEA MAI PUTERNICA RUGACIUNE DE PE PAMANT de Peter Horrobin

SI PE MINE?

Necesitatea iertarii de sine

Cand vorbim despre greselile trecutului - si cu totii am facut multe - numeroase persoane isi incep povestirea cu: "Nu ma pot ierta niciodata pentru..." Deseori, s-au confruntat pana si cu ceea ce altii le-au facut, au luat decizia corecta de a-i ierta, au parcurs intreg procesul iertarii si si-au confruntat emotiile cu privire la ceea ce s-a intamplat.

Dar inca mai ramane un obstacol imens in calea vindecarii lor: ei insisi! Ei reusesc sa ierte orice persoana de pe pamant, dar intr-un fel sau altul, vina si povara propriilor greseli pare sa fie atat de imensa, incat iertarea de sine a devenit o imposibilitate.

Uneori, cand s-a facut o greseala teribila, deseori cu consecinte foarte dureroase, sentimentul pierderii poate fi enorm. O astfel de greseala se poate sa fi cauzat un accident groaznic sau poate chiar moartea unui copil. S-ar putea sa fie vorba despre o relatie care nu ar fi trebuit niciodata dezvoltata, o impli-care financiara care a mers rau, rezultand intr-o pierdere mare de bani sau oricare dintre mii si mii de alte posibile greseli pe care le-am fi putut face, avanf, posibil consecinte pentru tot restul vietii.

Depinde de tine

E adevarat ca trecutul nu poate fi schimbat, dar este la fel de adevarat faptul ca modul in care iti administrezi viitorul sta in puterea ta. Chiar este posibil sa inveti lectii vitale din greselile trecutului, lectii care pot fi o mare binecuvantare pentru tine in viitor. 

Isus a murit pentru ca noi sa fim iertati. Deci daca pastrezi sentimentul de vinovatie personala atasat acestor lucruri si refuzi sa te ierti pe tine insuti, aproape declari faptul ca ceea ce a facut Isus pentru tine nu este suficinet de bun.

Daca ai fi fost un copil care isi doreste sa primeasca niste dulciuri de la taticul sau, dar ai tine pumnul inclestat, nu ai putea primi nimic! Tinand pumnul inchis, in loc sa tii mana deschisa, te privezi pe tine insuti de bunatati.

Deseori, oamenii care refuza sa se ierte pe ei insisi tanjesc ca Dumnezeu sa-i vindece de tot ceea ce s-a intamplat in trecut, dar ei merg la Dumnezeu cu pumnii spirituali stransi. Prin propria lor alegere, ei pierd multe dintre binecuvantarile pe care Dumnezeu doreste sa le dea.

Ce dragoste uimitoare

Uneori refuzul iertarii de sine presupune sa alegi sa te pedepsesti pentru ceea ce s-a intamplat. In realitate, tu nu crezi ca meriti sa fii iertat, asa ca persisti in autocondamnare. Alegi sa te privezi de viata, deoarece crezi ca asta este tot ce meriti. Dar nu asa vede Dumnezeu lucrurile.

Petru, ucenicul lui Isus, a trecut prin aceeasi situatie. De trei ori a spus celor din jur ca nu are nimic de-a face cu Isus, probabil din frica de ceea ce i s-ar putea intampla (vezi Ioan 18). In realitate, el L-a tradat pe Isus, spunand minciuni, chiar daca, in inima sa, Il iubea foarte mult.

Petru trebuie sa fi fost plin de remuscari din cauza faptei groaznice pe care o savarsise. Drept consecinta, a facut ceea ce multi dintre noi am fi facut - s-a retras intr-un loc foarte sigur, unde s-a adancit in autocompatimire. Pentru Petru, acest loc il reprezenta barca sa, cu care pescuia pe Mare Galileii (vezi Ioan 21).

Isus stia prin ce trecea Petru. Astfel ca, dupa Inviere, Isus l-a cautat si i s-a adresat de trei ori foarte simplu, dar profunda intrebare: "Ma iubesti tu pe Mine?" (vezi Ioan 21:15-17). Pentru fiecare ocazie in care L-a tradat pe Isus, Petru a beneficiat de oportunitatea de a-I spune lui Isus ca Il iubester.

Pentru Petru, aceasta a fost, probabil, cel mai important moment vindecator din viata lui. Daca Isus nu l-ar fi cautat, probabil ca Petru si-ar fi petrecut tot restul vietii plimbandu-se cu barca pe Marea Galileii, complacandu-se in autocompatimire si intrebandu-se ce s-ar fi putut intampla.

Complet infasurati!

S-ar putea sa-i fi iertat pe altii, prin urmare sa fi fost eliberat de controlul care astionase in viata ta din partea celor care te-au ranit. Dar cand refuzi dragostea lui Dumnezeu pentru tine, inca te afli in robie. Ai inlocuit robia de a te afla sub controlul altora cu o robie auto impusa si te-ai invaluit in atat de multa autocondamnare, incat nu esti capabil sa functionezi normal sa sa te relationezi normal cu ceilalti!

In unele aieroporturi, exista un serviciu disponibil pentru cei care sunt ingrijorati ca valizele lor n-ar ajunge intregi la capatul calatoriei. Pentru o suma mica, bagajele lor pot fi complet impachetate intr-o multime de straturi de polietilena, strans infasurate una peste alta. Cand procesul s-a incheiat, valiza arata ca aun cadavru infasurat in haine de plastic pentru ingropare. Nu exista nici o sansa ca ceva sa poata iesi afara sau ca cineva sa poata intra inauntru!

Intr-o zi cand priveam la aceste valize imbracate in plastic, mergand roata pe caruselul pentru bagaje, in aieroportul Heathrow din Londra, mi-a trecut prin minte ca asa trebuie sa arate oamenii atunci cand refuza sa se ierte pe ei insisi. Este ca si sum ar fi infasurati in plastic spiritual si nimeni nu poate intra sau iesi!

A trai in neiertare fata de sine nu-ti va schimba nici trecutul si nu-ti va imbunatati nici viitorul. Doar iti va limita potentialul de a indeplini planurile cele mai bune pe care Dumnezeu le are inca pentru tine. Da trebuie sa ne ocupam de consecintele propriilor greseli si pacate. Relatiile, atat cea cu Dumnezeu, cat si cele cu oamenii, trebuie restaurate prin marturisire si pocainta. In unele cazuri, este necesara si restituirea. Dar, cand aceste lucruri au avut loc, trebuie sa invatam sa iesim din mizerie si sa nu ne mai complacem in noroiul propriilor greseli.

Hipopotamii se pot balaci in noroi zile intregi, la nesfarsit. Le place la nebunie; face parte din mediul lor natural. Dar si oamenii se pot balacii in propriul noroi, o viata intreaga! Dumnezeu nu a intentionat ca oamenii sa traiasca ca hipopotamii! Noroiul nu este mediul noastru natural! Trebuie sa lasam in urma murdaria si sa ne bucuram  de viata in libertate pe care doar trairea dupa voia lui Dumnezeu ne-o poate aduce.

Trebuie sa ne iertam pe noi insine si sa rostim cea mai puternica rugaciune de pe pamant si in dreptul nostru, nu doar in dreptul altora.

Peter Horrobin

 

MARGARITAR DE MARE PRET....

CEA MAI PUTERNICA RUGACIUNE DE PE PAMANT de Peter Horrobin

E timpul sa trecem la actiune

Exista multe alte modalitati prin care oamenii te pot fura. Mai tarziu , voi explica exact ce anume trebuie facut pentru a fi eliberati de durerea de a ne fi fost furate aceste lucruri. Dar in cazul in care doresti sa incepi sa te ocupi  de cativa dintre hoti si jefuitori, iti recomand sa petreci cateva minute meditand la viata ta si cerandu-i lui Dumnezeu sa-ti arate toate ocaziile in care circumstantele rele te-au jefuit. Apoi in dreptul fiecarui eveniment, intreaba-te sincer daca sunt oameni implicati in el, pe care trebuie inca sa-i ierti. Scrie numele lor pe o bucata de hartie. In timp ce analizezi lista, aminteste-ti de faptul ca aceste lucruri tin acum de domeniul trecutului si ca singura persoana care va continua sa fie afectata de ele, daca alegi sa nu ierti esti tu!

Apoi, exprima-ti simplu si cu voce tare iertarea fata de fiecare persoana de pe lista, una cate una. In cazul unora, s-ar putea sa le doresti sa le transmiti aceasta iertare prin telefon sau sa le scrii o scrisoare. In cazul altora, cum ar fi acela al unui abuzator sexual, acest lucru ar fi foarte nepotrivit, de vreme ce gestul tau ar putea fi perceput de catre abuzator ca o noua oportunitate de a se implica intr-o relatie nedumnezeiasca.

Fa ceea ce simti ca este necesar, pentru a clarifica lucrurile intre tine si cei de pe lista. Dumnezeu va rupe acele lanturi si va topi super-lipiciul, iar tu vei incepe sa traiesti liber! Dupa ce ti-ai exprimat iertarea, distruge bucata de hartie sau da-i foc; in timp ce faci aceasta, rosteste din inima cea mai puternica rugaciune de pe pamant: "Tata iarta-i". Totul s-a incheiat.

Peter Horrobin

MARGARITAR DE MARE PRET....

CALEA REGALA A CRUCII de Fènelon

Despre abordarea inteleapta a greselilor

Imperfecti cum suntem , ne cunoastem pe noi insine dor in parte. Si aceeasi dragoste de sine care cauzeaza neajunsurile noastre le si ascunde, foarte subtil, atat dinaintea altora, cat si dinaintea noastra. 

Dragostea de sine nu suporta sa se vada, caci ar fi coplesita de rusine si iritare, iar daca totusi cade asupra ei o raza de lumina falsa imediat cauta ca sa indulceasca si sa ascunda ceea ce este asa de hi-dos. Astfel, mereu afisam ceva fals cand retinem o parte din dragostea de sine. Pentru a ne vedea pe noi insine in chip desavarsit, dragostea de sine trebuie indepartata complet  si numai dragostea lui Dumnezeu sa domneasca in noi; atunci aceeasi lumina care ne expune greselile  ni le va si indeparta. Pana atunci ne cunoastem doar pe jumatate, deoarece suntem doar pe jumatate predati lui Dumnezeu; inca ne lipim de sine mult mai mult decat credem sau decat indraznim sa recunoastem chiar fata de noi insine. Cand vom primi intregul adevar, vom vedea deslusit. Iubindeu-ne pe noi insine numai cu o dragoste caritabila, ne vom vedea asa cum il vedem pe aproapele nostru, fara vre-un interes propriu, fara magulire.  In acelasi timp insa, Dumnezeu ne cruta de vederea intregii noastre slabiciuni, aratan-du-ne din adevarata noastra uraciune numai proportional cu curajul pe care ni-l da, ca sa putem suporta privelistea. La inceput ne arata doar putin, apoi inca putin, in timp ce lucreaza, treptat in noi corectarea.Fara aceasta potrivire induratoare, in proportie adecvata, a luminii si a puterii, vederea lipsurilor noastre ne-ar duce numai la disperare.

Cel caruia i s.a incredintat slujba de calauzire spirituala a altora trebuie sa se aduca la lumina neajun-surile oamenilor, in timp ce Dumnezeu pregateste inimile acestora ca sa le vada. Trebuie sa invete sa urmareasca o greseala cu rabdare si sa nu ia nici o masura in exterior, pana cand Dumnezeu nu incepe sa i-o faca de cunoscut in interiorul lui. Mai mult, trebuie sa imite modul in care Dumnezeu se ocupa de un suflet. Isi indulceste mustrarea, astfel incat persoana mustrata nu o simte mai degraba ca o mustrare a constiintei ei si ca pe o durere a dragostei ranite decat ca pe o mustrare a lui Dumnezeu. Orice alta metoda de calauzire - mustrand cu nerabdare sau iritat de slabiciunile celui mustrat - mi-roase a judecata pamanteasca, nu a indreptare facuta in har. Imperfectiunea il mustra pe cel imperfect; este o dragoste de sine subtila, neinduplecata, care nu poate sa vada nimic de iertat in dragostea de sine a altora. Cu cat este mai mare in noi dragostea de sine, cu atat vom fi niste critici mai aspri. Nimic nu este asa de deranjant pentru un om mandru, suspicios, infumurat, ca infumurarea altora. Dragostea lui Dumnezeu in schimb, este plina de consideratie, ingaduinta, amabilitate si blandete. Se adapteaza, asteapta si nu face decat un pas o data. Cu cat avem mai putina dragoste de sine, cu atat stim mai bine cum sa procedam pentru a remedia lipsurile aproapelui nostru; invatam sa nu facem o incizie, fara a pune mai intai din belsug, balsam vindecator pe rana; sa nu curatam rana pacientului, fara a-l hrani mai intai, sa nu ne asumam riscul unei operatii, decat daca imprejurarile arata ca ea se poate face in siguranta. Trebuie sa invatam sa asteptam ani la rand inainte de a rosti o avertizare folositoare; sa asteptam pana cand Providenta pregateste imprejurari esterioare potrivite, iar harul deschide inima. Daca insisti sa culegi roadele inainte ca acestea sa fie coapte, te trudesti in zadar.

Zici, pe buna dreptate, ca starea ta sufleteasca e foarte schimbatoare si ca nu stii ce sa-ti spui tie insuti. Intrucat cele mai multe din starile noastre sufletesti sunt trecatoare si complicate, e posibil ca explicatiile noastre sa devina neadevarate inca inainte de a le termina de spus. Ceva destul de diferit intervine si devine dominant, si acel lucru, la randul lui, pere ireal. De aceea e cel mai bine sa te multumesti sa spui despre sinele cuiva acel lucru care pare adevarat in momentul in care omul isi deschide inima. Nu e necesar sa spui totul metodic, e suficient sa nu ascunzi nimic in mod intentionat si sa nu indulcesti nimic cu atingerile magulitoare ale ingamfarii. Dumnezeu da potrivit nevoilor, ceea ce lipseste unei inimi drepte; iar acei indrumatori spirituali care sunt luminati prin ahr, sesizeaza usor cand penitentul este sincer, deschis si fara retineri.

Intrucat si prietenii nostri sunt imperfecti, ne pot cunoaste doar imperfect. Adeseori ei judeca numai dupa esecurile noastre exterioare, care se fac simtite in tovarasia altora si care irita trufia lor. Trufia este un critic foarte ascutit, aspru, neiertator. Aceeasi trufie care atenueaza modul in care isi vad propriile greseli ii face sa le mareasca pe ale noastre. Deoarece punctul lor de vedere este complet diferit de al nostru, ei vad ceea ce noi nu sesizam in noi insine si ignora mult din ceea ce noi vedem. Sunt prompti in a discerne multe lucruri care le ranesc sensibilitatea, geloasa lor dragoste de sine si pe care, in aceeasi masura, propria noastra dragoste de sine le ascunde. Dar ei nu vad acele defecte ascunse, carepateaza mai tare calitatile noastre, cu toate ca ele il supara numai pe Dumnezeu. Astfel chiar si cea mai matura judecata a lor este foarte superficiala. Concluzia mea este ca e cel mai bine sa il asculti pe Dumnezeu, intr-o profunda tacere interioara, si cu toata simplitatea, sa te judeci in lumina pe care ti-o da El in momentul cand iti deschizi inima.

Fènelon

MARGARITAR DE MARE PRET....

 CALEA REGALA A CRUCI de Fènelon

Despre pericolul laudelor din partea oamenilor

Ma bucur de linistea in care te afli acum. Totusi, intrucatva ma tem ca nu cumva dragostea de sine sa nu se desfateze prea mult in aceasta tihna, care e asa de diferita de disconfortul de disconfortul pe care l-a experimentat. Cainta si alte situatii umilitoare sunt mult mai de folos decat succesul. Stii ca necazurile tale te-au facut sa descoperi in tine lucruri de care niciodata nu ai fost constient. Si ma tem ca nu cumva autoritatea, succesul sau admiratia care pot fi usor dobandite in randul oamenilor din jurul tau, sa nu-ti hraneasca temperamentul tau arogant si sa te faca sa fii automultumit, asa cum erai inainte. O astfel de multumire de sine distrugea cea mai ordonata viata, deoarece este incompatibila cu smerenia.

Noi putem fi smeriti numai in masura in care suntem constienti de toate slabiciunile noastre. Ar trenui sa avem foarte vie constienta prezentei acestora in noi; ar trebui sa ne simtim impovarati de le, sa suspinam sub povara lor, si acel suspin ar trebui sa fie o rugaciune necurmata prin care cerem sa fim eliberati de "robia stricaciunii" si dusi in "libertatea glorioasa a copiilor lui Dumnezeu". Coplesit de propriile lipsuri, sufletul ar trebui sa simta ca nu merita ca marea indurare a lui Cristos sa-i aduca izbavire. Vai de sufletul cre e multumit de sine, care considera darurile lui Dumnezeu ca fiind rezultatul propriilor merite si uita ce Ii datpreaza!

Remediul pentru starea ta de impartasanie si uscaciune este acela de a-ti fixa un timp pentru a citi si a te ruga; de a te implica in chestiuni din jurul tau numai cand este cu adevarat necesar; de a te stradui mai mult sa indulcesti asprimea criticilor tale, sa-ti tii frau izbucnirilor de manie si sa-ti smeresti inima, in loc de a tine pentru tine parerea ta, chiar si atunci cand e corecta. Si, in fine, de a te smeri ori de cate ori constati ca o implicare nepotrivita in afacerile altora te-a facut sa uiti de singura chestiune cu adevarat importanta cu care trebuie sa te ocupi: Vesnicia.

"Invatati de la Mine!, iti spune Isus "caci Eu sunt bland si smerit cu inima; si veti gasi odihna pentru sufletele voastre" (Matei 11:29). Fii incredintat ca harul, pace interioara si binecuvantarea Duhului Sfant, vor fi cu tine daca vei ramane intr-o umilint blanda in mijlocul tuturor incurcaturilor din jurul tau. 

Fènelon

MARGARITAR DE MARE PRET....

CEA MAI PUTERNICA RUGACIUNE DE PE PAMANT de Peter Horrobin

Am fost jefuit!

Indiferent cat de importante ar fi promisiunile noastre pentru noi si indiferent cat de greu ar fi sa iertam pe cineva care ne-a jefuit, efectul pierderii nu este nici pe departe atat de mare precum este pierderea provocata de un alt gen de furt, complet diferit! Cele mai multe posesiuni pot fi inlocuite, deseori chiar foarte repede, dar lucrurile despre care vorbesc acum nu pot fi inlocuite niciodata; efectele pierderii lor pot fi doar vindecate.

Lucrurile la care ma refer sunt reputatia, identitatea, sexualitatea, timpul si chiar sanatatea, copii si familia. Vom analiza doar patru din acestea, ca exemple ale diferitelor moduri in care ai putea fi jefuit de lucruri semnificative din viata ta - reputatia ta, sexualitatea ta, timpul tau si sanatatea ta.

Durerea de a ne fi furate aceste lucruri este mult mai mare si mult mai plina de consecinte decat pierderea unor simple posesiuni, insa remediul pentru vindecare este exact acelasi, ca si in cazul in care ni se fura posesiunile noastre - si anume, cea mai puternica rugaciune de pe pamant!

REPUTATIA

Cuvintele urate sau neadevarate, rostite despre noi de catre altii, au obiceiul de a circula prin jur, sub forma de barfa. Pana cand povestile isi vor fi terminat circuitul si vor fi fost completate, uneori, de persoane din lant, toti cei care le-au auzit si le-au crezut si-au format o parere rea despre noi. Ceva ni s-a furat din reputatie.

Cand oamenii tiparesc astfel de cuvinte sau, poate, le publica pe Internet, efectul este chiar mai grav, fiindca acum se gasesc deja intr-un format permanent si pot fi citite atata timp cat exista copii disponibile ale acestor cuvinte.

Cu multi ani in urma, anumiti oameni au spus si au scris lucruri foarte adevarate despre mine si despre lucrarea in care sunt implicat. Chiar si astazi intalnesc oameni al caror prim instinct este acela de a refuza sa aibe de a face cu noi, din cauza cuvintelor stocate in amintirea lor.

Legile din majoritatea tarilor au prevederi care protejeaza bunul nume al indivizilor de asemenea defaimare si calomnie. A furat bunul nume al cuiva nu este numai un act ilegal, ci este si un pacat foarte grav ianintea lui Dumnezeu (vezi Exod 20:16; Proverbe 19:5; Matei 15: 19-20).

Cu toate acestea, faptul ca ceea ce fac ei este gresit nu ma justifica sa nutresc amaraciune in inima mea impotriva unor astfel de hoti! Facand astfel, doar as ingreunaposibilitatea ca oamenii sa afle adevarul si sa-si schimbe parerea. De fiecare data cand intalnesc pe cineva care a fost afectat in mod negativ de cuvintele pe care altii le-au spus si le-au scris, este o noua oportunitate de a-i ierta si de a rosti cea mai puternica rugaciune de pe pamant! In cele din urma, adevarul va fi descoperit, iar Dumnezeu este aparatorul reputatiei noastre.

Isus a suferit in felul acesta, asa ca n-ar trebui sa ne surprinda daca ni se intampla si noua. Cum se poate ca cineva, care a facut atat de mult bine, a vindecat atat de multi oameni si i-a invatat ata de multe adevaruri minunate, sa poata deveni obiectul atator acuzatii false din partea unor martori falsi si a unei multimi galagioase, care cerea autoritatilor sangele Lui?

Oamenii i-au furat reputatia. I-au facut un deserviciu teribil! Dar "Tata iarta-i" a fost tot ce a spus Isus in final. El ar fi putut rosti aceasta rugaciune numai daca propria lui inima i-a iertat pe cei care L-au ranit.  Isus a avut mai multe ocazii extraordinare  de a-si apara reputatia, cand Pilat, guvernatorul roman, i-a cerut sa explice cine era si de unde venea. Dar Isus a ales sa raspunda indirect intrebarilor lui Pilat, iar intr-una din aceste ocazii, a ales sa nu raspunda deloc. (vezi Ioan 18: 33-37; 19:8-11).

Probabil ca Isus a fost acuzat pe baza acuzatiilor false ale acuzatorilor Lui, dar, trei zile mai tarziu, Dumnezeu Insusi L-a razbunat! In dimineata Invierii, toate acuzatiile impotriva lui Isus au fost dovedite false!

Singura modalitate de a te raporta la cei care incerca sa-ti fure reputatia este sa-i ierti, sa continui sa faci ceea ce este corect, sa actionezi cu umilinta si cu integritate si sa te increzi  in Dumnezeu cu privire la rezultat. Astfel pe masura ce-i ierti pe cei care spun sau scriu lucruri gresite despre tine, lipiciul spiritual al neiertarii nu va avea niciodata ocazia de a atasa funiile amaraciuniii de inima ta.

Uneori chiar opiniile prietenilor tai pot fi afectate negativ din cauza a ceea ce spun altii despre tine. Aceasta doare, dar vei suferi chiar mai mult, daca pastrezi neiertarea in inima ta. Neiertarea poate avea efect chiar si asupra sanatatii tale si aupra abilitatii tale de a functiona in modul in care Dumnezeu a intentionat.

SEXUALITATEA

Sexualitatea poate imbraca multe forme - abuz fizic, abuz psihologic - insa forma in care aceasta ia proportii epidemice in lumea de azi este abuzul sexual.

Abuzul sexual are loc atunci cand un atacator sexual se foloseste de o alta fiinta umana, pentru a-si satisface propriile dorinte si impulsuri sexuale pervertite. Aceasta forma de abuz poate varia de la voyeurismul vizual al unui Tom care se uita pe gaura usii, la un capat al scalei, pana la atingeri sexuale nedorite, violenta, viol sexual sau sex ritualist, la celalalt capat al schelei. Cand totul se termina, abuzatorul trece mai departe, la urmatoarea provocare, fara sa se gandeasca la daunele pe care le-a cauzat victimei.

Barbati si femei, baieti si fete - cu totii pot fi abuzati sexual; iar abuzul poate fi de natura heterosexuala sau homosexuala. Ori de cate ori o persoana este fortata intr-un anumit aspect al activitatii sexuale, impotriva vointei ei, are loc un abuz.

Sexualitatea este un dar minunat de la Dumnezeu, pe care El l-a intentionat sa fie savurat si finalizat in cadrul limitelor sigure ale unei relatii maritale. Orice priveaza o persoana de vointa libera in domeniul sexualitatii reprezinta o forma grava de furt. Cand o femeie este abuzata sau violata, ea este jefuita de bucuria intima de a se darui de bunavoie sotului ei - si numai lui. De fiecare data cand are loc un nou abuz, o parte din persoana respectiva este furata.

Planul lui Dumnezeu pentru casatorie este ca ambele parti ale relatiei sa daruie ceva din sine celuilalt.  Prin intermediul acestei legaturi stabilite de Dumnezeu, se formeaza o relatie dumnezeuiasca, plina de implinire. Cu toate acestea, cand o persoana este fortata de alta sa se daruiasca sexual, legatura dintre cei doi este nedumnezeuiasca.

Numai Dumnezeu poate reface o relatie nedumnezeuiasca si poate curata mizeria. Am vazut vindecari extraordinare avand loc, in orice cultura din lume, pe masura ce oamenii aduceau la lumina durerea unui astfel de abuz, ii iertau pe abuzatori si rosteau cea mai puternica rugaciune depe pamant.

Iertarea este o cheie miraculoasa, care ii poate permite lui Dumnezeu, sa desfaca orice legaturi ale unor relatii abuzive si sa inceapa lucrarea de vindecare si de restaurare. Trecutul nu poate fi anulat, dar, viitorul poate fi diferit, intrucat Dumnezeu vindeca inima zdrobita.

TIMPUL

Fiecare dinte noi are doar o viata de trait si fiecare minut disponibil este un dar de la Dumnezeu. Fiecare minut conteaza si cu totii ne suparam, in mod justificat, atunci cand cineva ne fura timoul. Dar cum ai reactiona atunci cand cineva te-ar inchide in inchisoare in mod nedrept - pentru o crima pe care nu ai comis-o - si apoi te-ar lasa acolo timp de o generatie?

Nelson Mandela a petrecut aproape 30 de ani in inchisoare, ca urmare a actiunii autoritatilor de culoare alba din Africa de Sud. Care a fost delictul sau? Faptul ca s-a opus regimului crud si abuziv de segregatie rasiala, care a privat comunitatile de negri de dreptul la pamant, la resurse si demnitate, ca fiinte umane. El a fost jefuit de o mare parte din viata. Putini oameni au fost jefuiti de atat de mult timp, pastrand totusi o atitudine atat de iertatoare, cum a avut el fata de cei care il inchisesera pentru pretinsa ofensa publica. In cele din urma, a fost eliberat si reabilitat, devenind astfel primul presedinte al Africii de Sud ales in mod democratic.

In ultima perioada a vietii lui, a devenit om de stat de reputatie mondiala, castigand un statut mult mai inalt decat ar fi putut el visa in timpul anilor petrecuti in inchisoare. Cum s-a putut intampla asa ceva? A rasucit cheia miraculoasa a iertarii in dulapul sclaviei personale si a trait consecintele de a rosti cea mai puternica rugaciune de pe pamant.

Lanturile urii au fost rupte si a plecat liber din inchisoarea fizica, de pe insula Robben. Insa el a fost eliberat nu doar de pe insula Robben, ci si din situati de a fi izolat pentru tot restul vietii, pe o insula de amaraciune.

SANATATEA

Sanatatea si puterea sunt premise necesare pentru a ne putea bucura la maxim de tot ce ne poate oferi viata. Dar cum faci fata atunci cand esti prins, dintr-o data, in capcana unui trup afectat, ca rezultat al unui accident teribil, care nu a fost din vina ta? Sentimentul pierderii si durerea nedreptatii sunt emotii totalmente de neanteles si normale.

Am mentionat pe scurt cazul Lidiei, in capitolul 1. Dati-mi voie sa va relatez mai multe din istorisirea ei. La varsta de 23 de ani, Lidia lua parte la o excursie noscturna cu mai multi tineri din biserica ei, cand a cazut de pe o stanca, in prapastie. Inainte sa fie ridicata cu elicopterul, a zacut acolo mai bine de 10 ore, avand spatele fracturat in 4 locuri.

Trei ani mai tarsiu, cu handicap si pensionata pe viata, suferind dureri constante si de oboseala cronica, era lipsita de orice speranta cu privire la implinirea oricarui vis al ei. Cariera, casatoria, si toata distractia vietii zaceau distruse, la locul accidentului.

Ea n-ar fi trebuit sa cada de pe acea stanca. Liderul expeditiei s-a despartit de grup, lasand grupul sa mearga pe o carare care se indrepta spre marginea unei prapastii. Desi era noapte, liderul nu i-a avertizat pe ceilalti de pericolul existent. In timp ce Linda incerca sa-i urmeze pe cei dinaintea ei, a alunecat de pe margine stancii si a cazut in gol. 

Cand am inceput sa ne rugam pentru ea, Dumnezeu a adus multe lucruri la suprafata, pentru a-i aduce vindecare. Dar niciunul dintre ele nu ar fi putut avea loc, daca n-ar fi folosit mai intai cheia miraculoasa. A introdus cheia in broasca, l-a iertat pe cel  responsabil de devastarea aceasta si a deschis usa vietii, inspre puterea lui Dumnezeu.

Astazi este vindecata, nu mai sufera de handicap si este fericita in casatorie! A fost dispusa sa rosteasca cea mai puternica rugaciune de pe pamant, iar puterea lui Dumnezeu de a vindeca a fost eliberata din viata ei. Daca Linda ar fi pastrat o atitudine de amaraciune si de neiertare, ar fi in continuare handicapata si fara speranta pentru vre-un viitor real.

George avea dor 5 ani, cand se juca in varful unei remorci incarcate cu fan. Tatal lui i-a spus: "Sari in bratele mele". George a sarit, dar tatal sau s-a retras cu cruzime deoparte si l-a lasat sa aterizeze pe ciment. In urma caderii, piptul lui George a fost zdrobit. Paturzecisisase de ani mai tarziu, era inca astmatic, nemaireusind sa respire normal, din ziua aceea oribila a copilariei sale.

Cand George si-a iertat tatal, Dumnezeu a deschis portile vindecarii. Astazi, 15 ani mai tarziu, este in continuare complet vindecat de astmul care, initial, ii afectase capacitatea de a respira. In lume se intampla zilnic lucruri rele de acest gen si accidente. In cazul in care te numeri si tu printre aceste persoane si ti-au fost luate sanatatea si puterea drept consecinta, te-ai gandit vreodata sa-i ierti pe cei responsabili? Efectele experientelor negative asupra sanatatii tale s-ar putea sa fie devastatoare, dar a refuza  sa-i ierti pe cei responsabili va inrautatii lucrurile! Alege sa-i ierti acum, neconditionat, iar funiile durerii se vor rupe.

Peter Horrobin

MARGARITAR DE MARE PRET....

CEA MAI PUTERNICA RUGACIUNE DE PE PAMANT de Peter Horrobin

CONFRUNTAREA CU HOTII SI JEFUITORII

Eliberarea de cei care ne-au furat o parte din viata

Perderile au loc atunci cand hotii sau jefuitorii fura lucruri care nu le apartin. Cand ni se fura lucruri obisnuite, precum un aparat foto sau un compiuter, pierdem valoarea monetara a acestor lucruri. Pe langa aceasta valoare monetara, pierdem si valoarea speciala cu care sunt investite anumite lucruri de mare importanta personala pentru noi sau familia noastra - lucruri precum obiecte de familie, fotografii, o masina mult pretuita, o bijuterie favorita sau ceva foarte personal, avand o valoare monetara neansemnata sau chiar inexistenta, dar care pentru noi, este deosebit de pretios.

Astfel de pierderi pot fi o sursa foarte puternica de durere personala; daca nu sunt rezolvate prin iertarea raufacatorilor, si daca nu rostim cea mai puternica rugaciune de pe pamant, vom sfarsi intotdeauna in amaraciune, in furie si chiar fiindu-ne frica de ceea ce ne-ar putea lua oamenii.

Cand ni se fura ceva, este ca si cum ar exista o funie invizibila, care se intinde de la noi pana la hot. Neiertarea este cea care tine fiecare fir din funie in functiune. Neiertarea este ca un super-lipici spiritual - actioneaza instant si dureaza pentru totdeauna!

Am putea sa scurtam cu usurinta efectul limitator al unui astfel de fir; dar, cand exista multe asemenea fire, aceasta impreuna formeaza o funie care ne limiteaza, deoarece ne influienteaza si chiar ne controleaza fiecare aspect al vietii. Ori de cate ori ne gandim la persoana care ne-a facut aceste lucruri si retraim sentimentele de amaraciune si resentimentele, prin persistarea continua in neiertare, noi intarim funia si adaugam super-lipici pentru fixarea ei.

Acest proces poate fi transmis chiar si pe linia generationala, fiecare generatie nutrind pica, ura si neiertare impotriva vinovatilor si a descendentilor acestora. Spre exemplu, chiar si astazi mai exista membri ai familieie MacDonalds, care doar cu foarte mare retinere ar avea vreodata de-a face cu vreun Campbell, datorita a ceea ce a facut Pampbell-ii, cu sute de ani in urma, in masacrul de la Glencoe!

Cu cat gasim mai multa siguranta in posesiunile noastre, cu atat ne este mai dificil sa ii iertam pe cei care ne-au luat lucrurile pretioase. Dar in realitate, exista lucruri mult mai pretioase decat posesiunile noastre, iar noi trebuie sa ajungem la acel nivel, in relatia noastra cu Dumnezeu, in care cea mai mare siguranta sa o gasim in El si nu in ceea ce detinem.

Peter Horrobin

MARGARITAR DE MARE PRET....

CALEA REGALA A CRUCII de Fènelon

Despre pericolele imaginatiei

Cred ca ar trebui sa te abtii complet de la dialogurile tale imaginare. Cu toate ca unele pot duce la simtiri pioase, cred ca acesta este un obicei periculor pentru tine. De la asemenea dialoguri vei trece, fara sa-ti dai seama, la altele care iti vor cultiva exaltarea sau iti vor incuraja dragostea pentru lume. E mult mai bine sa le suprimi pe toate. Prin asta nu vreau sa spun ca trebuie sa le opresti cu forta - e ca si cum ai incerca sa stavilesti un torent; e suficient daca nu le intretii cu buna stiinta. Cand sesizezi ca imaginatia ta incepe sa lucreze, multumeste-te sa te intorci spre Dumnezeu, fara a te lupta in mod direct cu aceste fantezii. Lasa-le sa plece singure si ocupa-te cu ceva util. Daca esti intr-un moment de meditatie sau rugaciune, asemenea ganduri hoinare trebuie tratate ca ceva menit sa-ti distraga atentia. Intoarce-te deci in liniste la Dumnezeu de indata ce esti constient de prezenta lor, dar fa asta fara neliniste, scrupule sau agitatie. Daca pe de alta parte, astfel de ganduri izvorate din imafinatia ta te derankaza cand esti prins in vreo lucrare exterioara, munca te va ajuta sa te impotrivesti "zidirii de castele". Ar fi chiar bine ca, la inceput sa gasesti pe cineva care sa-ti tina companie sau sa te apuci de vreo treaba dificila, cu intentia de a rupe firul unor astfel de ganduri si a scapa de aest obicei.

Trebuie sa suprimi in mod hotarat acest joc al imaginatiei. Este o curata pierdere de timp, o ocupatie foarte periculoasa si o ispita creata in mod voluntar. E de datoria ta sa nu-i cedezi ei niciodata cu buna stiinta. Probabil, din cauza obiceiului format, imaginatia ta va continua sa te hartuiasca cu fantezii, fara voia ta; dar nu ceda nicidecum in fata lor si incearca, in liniste, sa scapi de ele cand devii constient ca te asalteaza.

Fènelon

 

MARGARITAR....

 Luca 8:44 "Ea s-a apropiat pe dinapoi si s-a atins de poala hainei lui Isus. Indata scurgerea de sange s-a oprit."

Israelul e frumos... O frumusete aparte, unica... binecuvintata... mareata. O oaza in mijlocul pustiului. In tarile din jur pamant neroditor... In Israel livezi, gradini, bogatie de rod asa incat hranesc si pe altii. Pamant binecuvantat in care se impleteste in mod echilibrat si mistic binecuvantarile ceresti si cele spirituale, bogatiile pamantului cu prezenta lui Dumnezeu.

Aici in urma cu milenii,  intr-o zi calda, cu mult praf si transpiratie, cu oameni multi adunati in jurul lui Isus, unii curiosi, altii dornici sa vada ce mai face profetul, sau ce mai spune, iar altii, nu putini cu nevoi speciale, s-a imbulzit printre ei o femeie. O femeie cu infatisare comuna, imbracata conform traditiei, cu familie, rude, vecini... S-a imbulzit si ea. Aparent din curiozitate. Dar sub vesminte, sub chipul si masca de indiferenta, sub zambetul jucaus, se ascundea o rana care durea rau. O boala care-i macina trupul. E deranjanta scurgerea de sange chiar si doar cateva zile pe luna, dar apoi sa realizezi ca nu se mai opreste. Si ea nu vine niciodata singura. Vine cu disconfort, durere, oboseala, sfarseala... E ceva ce-ti ia tot cheful de viata. Si ea purta povara de 12 ani! Mult!

A auzit vorbind... Si pentru ca a auzit voia sa incerce. Terminase si ultimii bani, ultimele rezerve i le-a dat medicului, care, de mult timp ii promitea ca scurgerea se va opri, pentru ca de data aceasta in leac a ami adaugat inca ceva, si cu siguranta acel ceva isi va face efectul dorit daruindu-i vindecarea. Era amagirea in care traise 12 ani. Ieri, s-a dus la el, medicul care i-a luat banii 12 ani! S-a dus sa-i mai dea din leacul acela, dar... s-a dus fara bani. Pentru ca banii s-au terminat. Si el, medicul, care i-a luat banii 12 ani, a lasat-o fara medicament, in mijlocul durerii, neputintei, bolii si disperarii. S-a dus de la el fara medicament.

Slabise mult... Trista, demoralizata isi tara trupul prin colbul ulitei inguste. Si vrand nevrand, auzea conversatiile celor din jur. Vorbeau de Isus profetul. Mai auzise... Povesti miraculoase cu vindecari... Istorioare intelepte, curioase cu preoti, ba unele cu carturari... Poate erau un pic exagerate. Nu avea cum sa cunoasca acest profet crescut in Nazaret, mai mult decat invatatii din Sinagoga! Si apoi minunile! Poate n-or fi fost toti bolnavi! Cine stie cat e adevar si cat e poveste!

A ajuns acasa pe inserat... Intr-o casa mica trei generatii... Parintii, ea si sotul... copiii.. Putinele animale, sufuciente cat sa le asigure traiul modest si casa primitoare si curata. A pregatit masa de seara... Mama, a privit-o compatimitor si neputincios. Cu durere recunostea ca nu putea face nimic. Sotul se saturase. Doisprezece ani sunt multi si la numarat. Se instrainase deja de mult de ea, desi, in adancul sufletului lui o iubea, dar nu pe cea de azi, ci pe femeia care ia nascut copii si de care s-a bucurat si a fost implinit candva, demult, parca intr-o alta viata. S-au dus fiecare sa se culce.. In loc separat, el, in cuibul tineretii lor... ea, la un loc aparte, intr-un unghier, unde nici copii nu se puteau apropia. Locul suferintei si alslabiciuni...

Au dormit toti... Dar ea nu. Putea sa doarma? Durerea ii amintea de problema ei... Sangele care curgea in valuri si acea sfarseala care-i dadea impresia ca dimineata nu se va mai trezi. I-au venit in minte ganduri... dar si istorisiri. Oare o fi adevarat? Fiul acelei vaduve din Nin e printre noi. O fi fost cu adevarat mort? Dar mai e robul slujbasului roman... L-am vazut zilele trecute... Era in forma. Si printre cantecul greierilor a adormit si ea intr-un tarziu.

O noua zi anuntata de cantatul cocosului. Sfarsita de oboseala s-a trezit si a inceput sa pregateasca turte pentru micul dejun. A muls capra si a pregatit ulcica fiecaruia umpland-o cu lapte. Ea tacuta si ingandurata, mult mai mult decat altadata. Oare a observat cineva? Si in cateva minute a ramas sin-gura, doar ea si batrana mama care intretinea focul si avea grija sa dea mancare la cele cateva gaini. 

Deodata zarva mare pe ulita! A tresarit. Ce-o fi? Prin partea aceasta a satului nu se prea intampla nimic. Ce-o fi azi? Trece Isus! Trece Isus! Strigau copii fugind cat ii tineau piciorusele! Vasul i-a alunecat din poala si tremurand si-a zis: "Atat de aproape! E sansa mea! Bani pt medicament nu mai am. Alti medici nu stiu! El e sansa mea. Ori el, ori nimeni altul!" A lasat totul si a fugit. Trecuse de casa ei. Sfarsita si fara putere s-a silit sa ajunga multimea. Gafaia... Si totusi i-a ajuns. Atat de aproape si totusi atat de departe de El!

"Doar sa ma ating si voi fi vindecata!" si a inceput sa-si faca loc, ea femeia comuna, imbracata conform vremii, zambind zambetul feminin, jucaus, dar care sangera pe dinauntru. Si s-a apropiat mai mult... si tot mai mult.. si inca un pic.. Si dintr-o data mana ei a atins haina lui si i-a tinut-o pentru o fractiune de secunda. In acel moment, valul de sange care se scurgea din ea, s-a oprit, coloana incovoiata s-a indreptat si ochii tristi s-au luminat. Minunea s-a intamplat! Si ea in vazul tuturor, a raspuns calm duios si bland la intrebarea Lui :"Cine s-a atins de mine?", a raspuns asa cum numai beneficiarul unei minuni putea sa raspunda: la picioarele Lui a povestit toata viata ei pana atunci, dar si minunea vindecarii. "Indrazneste fiica, credinta ta te-a mantuit, du-te in pace."

Si s-a intors acasa, femeia schimbata in suflet si trup, in viata si minte, in trai si simtire. A facut curat in casa: patul boalei a fost ars, casa au varuit-o si cantece de bucurie, ca de nunta au rasunat in casa in care lumina divina a patruns prin vindecare.

Si tu ai o rana care sangereaza. Poate nu de 12 ani. Poate de mai putin timp. Nu lasa sa numeri mult... NU lasa timpul sa se acumuleze in ani si zeci de ani. El te asteapta sa vii la El asa cum esti: cu necredinta, neancredere, durere, resentimente, spaima, sfarseala si toate celelalte pentru ca are ceva pretios sa-ti dea: VINDECARE Intalnirea cu El va opri sangerarea. Nu s-a intamplat doar atunci. Se intampla si azi. Verifica, si bucura-te de VINDECARE.

Maria Cornea

MARGARITAR DE MARE PRET...

CALEA REGALA A CRUCII de Fènelon

Despre autoamagire

Nimic nu hraneste mai mult autoamagirea decat convingerea ca esti in intregime devotat altora si ca nu cauti propriul tau interes, ca esti liber de dragostea de sine si esti devotat din plin aproapelui tau. Dar tot aest devotament, care pare a fi pentru altii, in realitate este pentru tine insuti. Dragostea ta de sine ajunge in punctul unei necurmate autofelicitari, in timp ce crezi, in mod eronat, ca esti eliberat de dragostea de sine. Toata nelinistea ta este data de teama ca nu cumva sa nu fii pe deplin multumit cu tine insuti; aceasta este radacina scrupulelor tale.

Daca nu te-ai gandit la altceva decat la Dumnezeu si slava Lui, ai fi la fel de atent si de sensibil la pierderile altora ca la cele ale tale. Dar "eul" este cel care te face asa de atent si de sensibil. Vrei ca atat Dumnezeu, cat si oamenii sa fie intotdeauna multumiti cu tine si, de asemenea, vrei ca tu sa fii multumit cu tine insuti in modul in care te raportezi la Dumnezeu. Nu esti obisnuit sa fii multumit cu o sumpla stare de bine. Dragostea de sine vrea simtiri vii, placeri reconfortante, ceva fel de incantare sau exaltare. Esti prea mult calauzit de imaginatie si presupui ca mintea si vointa ta sunt inactive daca nu esti constient de activitatea lor. Astfel, esti dependent de un fel de exaltare similara celei pe care o starnesc pasiunile  sau teatrul.

Din cauza rafinamentului tau excesiv, cazi in extrema cealalta - cultivi i maginatie necizelata. Dar nimic nu este mai opus vietii de credinta si adevaratei intelepciuni. Nu exista o deschidere mai periculoasa spre amagire decat caile false prin care oamenii incerca sa evite amagirea. Imaginatia este cea care ne duce in ratacire; si siguranta pe care o cautam prin intermediul imaginatiei, al simtirii, al gustului este una dintre cele mai periculoase surse din care ia nastere fanarismul.

Aceasta e prapastia vanitatii si a stricaciunii pe care Dumnezeu vrea sa le descoperi in inima ta si trebuie sa te uiti in ea cu calmul si simplitatea ce caracterizeaza adevarata umilinta. Dragostea de sine este cea care ne face sa fim asa de nemangaiati si la vederea propriilor imperfectiuni. Insa a le privi in fata, fara a le atenua sau tolera, cautand sa ne corectam fara a deveni iritati - aceasta inseamna a dori binele de dragul bineluiu de dragul lui Dumnezeu, si nu a-l trata pur si simplu ca pe o decoratie dadatoare de automultumire.

Asadar, impotriveste-te acestei inutile cautari a satisfactiei de sine pe care o gasesti in facerea binelui. 

Ar trebui oare sa fii asa de sensibil, chiar daca altii au o parere nedreapta despre tine? Multe suflete sfinte s-au lasat sa fie condamnate pe nedrept de catre oameni plini de prejudecati. Nu-ti pune increderea in imaginatia si ratiunea ta!

Ma voi ruga neancetat pentru tine.

Fènelon

MARGARITAR DE MARE PRET...

CEA MAI PUTERNICA RUGACIUNE DE PE PAMANT de Peter Horrobin

Sa ne eliberam pe noi insine

In cartea sa, Calatoriile lui Guliver, Jonathan Swif ne relateaza cum ajunge Guliver in Liliput, tara piticilor. Locuitorii gasesc acest "urias" adormit si se intreaba cum se vor putea proteja de el, cand se va trezi.

Asa ca au decis sa-l lege cu mii de fire, care pentru Guliver erau doar niste fire subtiri de bumbac, desi pentru liliputani firele reprezentau funii. Pentru Guliver, oricare dintre acele fire putea fi rupt intr-o fractiune de secunda, cu minimum de efort; dar, fiindca erau atat de multe, a fost tinut legat fara sa se miste!

Majoritatea lucrurilor din trecut, care ne tin legati, sunt ca firele subtiri de bumbac. Desi fiecare dintre ele, luate separat, are o putere neansemnata, ele sunt deseori atat de numeroase, incat puse impreuna, ne paralizeaza. 

A rosti cea mai puternica rugaciune de pe pamant inseamna a spune simplu: "Tata, iarta-i. N-au stiut ce fac!" Pentru unii dintre noi, aceasta este o rugaciune usor de rostit vizavi de parinti si destramosii nostri. Putem intelege cu usurinta ca, din moment ce nu stiau despre existenta noastra, cum ar fi putut sti ce efecte urma sa aibe comportamentul lor asupra noastra?

Pentru altii insa, aceasta este o rugaciune destul de dificila. Fiindca ei vad o multitudine de probleme care au venit asupra lor din partea parintilor, astfel ca au devenit niste persoane foarte manioase. Amaraciunea a prins radacini in interiorul lor si ultimul lucru pe care ei doresc sa-l faca este sa ii ierte pe cei care le-au cauzat o asemenea suferinta si durere in suflet, toata viata lor.

Sa reflectam asupra istorisitii unei doamne care se lupta cu artrita de incheieturi, aflata intr-o evolutie foarte rapida. Nu mai putea sa danseze sau sa se bucure de viata. Mama ei suferise si ea de artrita severa, inainte de a muri. Pe masura ce aceasta femeie a rostit iertare in dreptul parintilor ei si in dreptulcelor de pe linia ei genealogica, care o ranisera prin ceea ce au facut, Dumnezeu a inceput sa o schimbe din interior.

Nu a durat mult pana cand durerea si artrita din incheieturi au disparut si a putut dansa din nou. Ea a facut un pas mic - s-a rugat "Tata iarta-i" - dar acest pas i-a adus un salt urias pentru a intelege situatia si pentru a fi vindecata.

Ce-ar fi sa petreci putin timp gandindu-te la parintii tai si sa-i multumesti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile bune de care ai beneficiat prin ei? Apoi, poti incepe sa-i ierti, pe ei, pe toti stramosii, pentru tot ce au spus sau au facut efectiv negativ asupra vietii tale.

S-ar putea sa dureze un timp pana vei parcurge toate sentimentele, dar, ori de cate ori ierti pe cineva pentru un lucru nou pe care il descoperi, unul dintre firele care te tin legat se va rupe. Puti cate putin te vei elibera de lanturile trecutului tau.

Pe masura ce vei rosti cea mai puternica rugaciune de pe pamant, Dumnezeu poate sa puna o noua putere in viata ta si sa te duca un pas mai aproape de implinire desrtinului pe care-l are pentru tine.

Peter Horrobin