MARGARITAR DE MARE PRET....
CALEA REGALA A CRUCII de Fènelon
Despre acceptarea voii lui Dumnezeu (I)
In "Imitatio Cristi" gasesti mai multe capitole despre acceptarea voii lui Dumnezeu, care sunt splendide, si, de asemenea, mai mult ajutor in lucrarile luiFrancis de Sales. Esenta intregii chestiuni sta in voints; aceasta a spus de fapt iubitul nostru Domn, prin cuvintele: "Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru" (Luca 27:21). Nu se pune problema cat de mult cunoastem, cat de inteligenti suntem, nici macar cat de buni suntem; totul depinde de dragostea inimii. Actiunile exterioare sunt rezultatul dragostei, sunt roada ei; dar sursa, radacina lor se afla in adancul inimii. Unele virtuti sunt potrivite pentru un fel de situatie in viata, altele, pentru altfel; unele, pentru o perioada de timp, altele, pentru alta. Dar in orice timp si in orice loc avem nevoie de o vointa buna.
Acea Imparatie a lui Dumnezeu din interiorul nostru consta in a voi intotdeauna ceea ce vrea Dumnezeu, pe deplin, fara nici o retinere. In felul acesta se implineste rugaciunea: "Vie Imparatia Ta.. faca-se voia Ta, precum in cer , asa si pe pamant"; in felul aesta sunte, sa zicem asa, identificati cu El. Ferice de cei saraci in duh! Ferice de cei care se leapada de tot ce pot numi "al lor", chiar de vointa lor. Caci aceasta inseamna a fi cu adevarat sarac in duh.
Dar, vei intreba, cum se poate dobandi aceasta vointa sfanta? Prin acceptarea totala a voii lui Dumnezeu; prin faptul de a vrea ceea ce El vrea si de a nu dori nimic din ceea ce El nu vrea; prin tintuirea, cum ar veni, a vointei tale slabe de voia Lui atotputernica. Daca vei face asta, nimic nu ti se va intampla din ceea ce tu nu vrei si, de asemenea, nici nu se poate intampla nimic altceva decat ceea ce e randuit de Dumnezeu. Si vei gasi o mangaiere so o odihna sigure in supunerea in fata voii si a placerii Lui. O astfel de vointa interioara este, intr-adevar, o degustare a fericirii sfintilor si a cantarii lor vesnice: Amin! Aleluia!
Pe masura ce inveti sa te inchini lui Dumnezeu, sa-L lauzi si sa-L binecuvintezi pentru toate lucrurile - sa vezi mana Lui in orice lucru - nu vei mai considera ceva ca fiind un rau de nesuportat; caci totul, chiar si cele mai cumplite suferinte se vor intoarce spre binele tau. Cine ar numi rele intristarile pe care Dumnezeu le lasa asupra lui pentru a-l purifica si a-l face potrivit pentru el? Cu siguranta, ceea ce realizeaza un bine de nespus nu poate fi rau! Arunca toate grijile tale la sanul Tatalui iubitor. Lasa-L sa faca ceea ce considera El a fi bine pentru tine. Multumeste-te sa te supui voii Lui in toate lucrurile si sa-ti contopesti vointa ta cu privire la orice in voia Lui. Ce drept ai la vre-o posesiune proprie, tu care nu iti apartii? Un sclav nu are nici un drept de proprietate; cu atat mai putin faptura care, in ea insasi, este doar pacat si nimicnicie si care nu poseda nimic decat ceea ce i-a daruit Dumnezeu? Dumnezeu l-a inzestrat pe om cu vointa libera, ca acesta sa poata avea ceva real ca sa-i ofere. Noi nu avem nimic ce am putea numi al nostru, decat vointa noastra - nimic altceva nu ne apartine. Boala ne ia sanatatea si viata; bogatiile se risipesc; puterile mentale depind de puterea trupeasca a omului. Singurul lucru care e cu adevarat al nostru este vointa noastra. Prin urmare, Dumnezeu o doreste cu gelozie pentru sine, caci El ne-a dat-o, dar nu ca s-o folosim ca si cum ar fi a noastra, ci ca sa io redam Lui, intreaga, neampartita. Oricine tine pentru el o cat de mica parte, considerand-o dreptul lui, el jefuieste pe Facatorul lui, caruia i se cuvine totul.
Fènelon
MARGARITAR DE MARE PRET...
LUMI DIFERITE de William MacDonald
Concluzii
Doua imparatii, dar lumi diferite! Nici nu s-ar putea sa fie mai opuse! Una este imperiul raului, cealalta este taramul raului, cealalta este taramul sfinteniei. Una este superficiala, falsa, ostentativa. Cealalta este taramul realitatii.
Cristos a murit pentru a ne elibera de lumea rea de acum. (Galateni 1:4) "Atat de periculoasa este aceasta epoca, in tentatiile sale, si atat de ingrozitoare in judecatile care vin o data cu ea, incat unul din scopurile marete ale intregii misiuni ale Domnului a fost de a ne elibera de aceasta; si cei care traiesc in ea, dar care nu sunt din ea sunt ca si calatorii de pe varful unui munte, sau ca Moise pe Pi-sga, ei vad lucrurile in relatiile lor; ei compara desertul cu tinutul fagaduintei, veacul rau de acum cu veacul viitor de slava, si dezgusta veacul care va veni, avand un mare dezgust fata de veacul de acum.
Lumea este crucificata fata de noi si noi fata de lume (Galateni 6:14). Crucea este toata gloria noastra. Este pura nebunie ca un crestin sa-si consacre cei mai buni ani ai vietii sale cautarilor lumesti, si apoi sa-si ofere sfarsitul distrus al unei cariere zadarnice Domnului. Thomas H. Gill a descris-o foart bine
Nu mi-as da lumii inima,
Si-apoi sa profesez, dragostea Ta;
N-as putea simti puterea mea cum pleaca,
Si-apoi sa dovedesc ca sunt in slujba ta.
N-as merge cu entuziasm inaripat
In pregatiri prin lume;
Nici urca colina cereasca
Incet, cu picioare obosite.
Oh, alege-ma in timpul meu de aur,
In bucuriile mele dragi sa fii partas!
Tie iti dau tineretea gloriei mele,
Plinatatea inimii mele.
Nu trebuie sa ne conformam lumii. Cand soldatii se antreneaza, scopul este de a le distruge èersonalitatea lor civila impreuna cu metodele de gandire si comportament, si de a-i remodela dupa tiparul soldatesc. In acelasi fel, Dumnezeu vrea ca noi sa aruncam modelele noastre de gandire lumeasca si stilul nostru de viata lumeasca si sa ne remodeleze dupa chipul Domnului Isus.
Lumea trece impreuna cu poftele ei. A trai pentru aceasta umbra pasagera este ca si cum am pune la loc scaunele de pe puntea Titanicului, sau am indrepta tablourile dintr-o caladire care arde in flacari. Donald Grey Bornhouse a spus: "Nu trebuie sa fim interesati de ceea ce este pamantesc, deoarece este o civilizatie condamnata, osandita sa fie distrusa de catre Domnul pe care ea l-a rastignit. Principiile, ideile, si metodele vietii noastre nu se pot amesteca cu cele pamantesti fara a fi alterate sau contaminate".
A.T. Pierson a adaugat:
Daca citesti Apocalipsa 17 si 18. vei vedea ca toate lucrurile cu care ne laudam - suprematia noastra comerciala, indemanarea noastra mareata, luxul nostru, extravaganta noastra si artele noastre fine - sunt toate - sunt toate prezentate in Babilon, care este recunoscut ca si "maret" chiar de catre inger insusi. Dar maretia lui nu este de la Dumnezeu; si duce spre pierzanie, nu printr-un atac din exterior, ci prin insesi putreziciunea sa, dezmembrandu-se in final ca si o coaja de ou crapata. Mai degraba ai iesi din ea, daca nu vrei sa fii acaparat de molimele sale.
Luther a avut o perspectiva corecta cand a afirmat, "Imperiul intregii lumi nu este decat o coaja de aruncat la caini". Asa ca decizia inimii noastre sa fie urmatoarea:
Ia ce este pamantesc, dar da-mi-L pe Isus,
Toate bucuriile ei nu sunt decat un nume; Dar dragostea Lui ramane mereu,
In acelasi fel de-a lungul anilor.
Fany Crosby
Imparatiile acestei lumi
In in si aur lucitor;
Apar, triumfa si apoi pier
Si dusa este faima lor.
Imparatia noastra e divina
Si steagul ei triumfator,
Un slujitor e Imparatul ei,
Si-un lemn pe deal, al ei simbol.
Godfery Fox Bradly
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu