MARGARITAR DE MARE PRET....

ADEVARATA VITA de Andrew Murray

Vierul

"Si Tatal Meu este Vierul". (Ioan 15:1)

O vita trebuie sa aibe un proprietar care sa o sadeasca, sa o ingrijeasca, sa primeasca si sa se bucure de rodul ei. Isus spune: "Tatal Meu este Vierul". El a fost "vita sadita de Dumnezeu". Tot ceea ce a fost si a facut a datorat Tatalui; in toate lucrurile, El a cautat doar voia si proslavirea Tatalui. El a devenit om pentru a ne arata cum ar trebui sa fie fiinta creata in raport cu Creatorul ei. El a luat locul nostru si si-a trait viata inaintea Tatalui asa cum doreste sa o traim si noi. "din El prin El si pentru El sunt toate lucrurile" (Romani 11:36). El a devenit adevarata Vita, pentru ca noi sa putem deveni adevarate mladite. Atat cu privire la Cristos, cat si la noi insine, cuvintele acestea transmit doua lectii: dependenta absoluta si increderea totala.

Tatal Meu este Vierul. Cristos a trait mereu in spiritual a ceea ce spusese candva: "Fiul Meu nu poate face nimic de la Sine". Cristos a depins in intregime, in fiecare zi , de Tatal Sau, in ce priveste intelepciunea si puterea de a face voia Sa, asa cum vita-de-vie depinde de proprietarul ei in ceea ce priveste locul in care urmeaza sa creasca, imprejmuirea, udare si curatarea ei. El a marturisit in capitolul anterior: "Cuvintele pe care vi le spun Eu nu le spun de la Mine; ci Tatal care locuieste in Mine, face aceste lucrari ale Lui" (Ioan 14:10). Aceasta dependenta absoluta este insotita de cea mai binecuvantata incredere ca El nu avea de ce sa se teama: Tatal nu avea cum sa-L dezamageasca. Avand un astfel de stapan ca Tata, a putut trece prin moarte si prin mormant. A putut sa se increada in Dumnezeu ca Il va invia. Tot ceea ce Cristos este si are in Sine Insusi este de la Tatal.

Tatal Meu este vierul. Lucrul acesta este la fel de adevarat pentru noi ca si pentru Cristos.  Cristos este pe punctul de a-i invata pe ucenicii Sai despre faptul ca ei sunt mladitele. Inainte chiar de a folosi acest cuvant sau de a le vorbi despre ramanerea in El sau despre aducerea de rod, El le intoarce privirea spre cer, spre Tatal care ii pazeste si care lucreaza totul in ei. La insasi temelia vietii crestine sta gandul ca Dumnezeu urmeaza sa faca totul, ca ceea ce avem noi de facut este sa ne incredintam in mainile Lui, marturisindu-ne neputinta si dependenta totala, avand convingerea ferma ca El ne va da tot ceea ce avem nevoie. Cel mai mare neajuns in umblarea crestina este acela ca, chiar si cand ne incredem in Cristos, pe Dumnezeu nu-L luam in calcul. Cristos a venit sa ne indrume spre Dumnezeu. Cristos si-a trait viata omeneasca exact asa cum trebuie sa o traim noi. Cristos Vita, arata spre Dumnezeu, Stapanul Lui.  Asa cum El s-a increzut in Dumnezeu, sa ne incredem si noi in El, pentru ca tot ceea ce ar trebui sa fim si sa avem, ca unii care ii apartinem Vitei, sa ne fie dat de sus.

Isus a spus: "O vie ce da vin rosu; Eu Domnul cu adevarat o pazesc, o voi uda in fiecare clipa; o voi pazi zi si noapte pentru ca nimeni sa nu o vatame" (Isaia 27:2b-3, KJV). Mai inainte de a incepe sa ne gandim la rod sau la mladite, inimile noastre sa fie umplute de aceasta credinta; pe cat de glorioasa este vita pe atat de glorios este si Vierul. Pe cat de inalta si de sfanta este chemarea noastra, pe atat de puternic si de iubitor este Dumnezeu care o va implini pe deplin. La fel de sigur cum stapanul Vitei a facut ca Vita sa fie, si ca fiecare mladita sa fie ceea ce trebuie sa fie. Tatal nostru este Stapanul nostru, garantia cresterii si rodirii noastre.

Tata binecuvantat, noi suntem aceia peste care Tu stapanesti. O, fie ca Tu sa fii onorat de lucrarea mainilor Tale! O, Tatal meu, diresc sa-mi deschid inima pentru a fi inundata de bucuria acestui adevar minunat: Tatal meu este Vierul. Invata-ma sa te cunosc si sa ma incred in Tine si sa vad ca acelasi interes profund pe care L-ai avut fata de vita, ingrijind-o si gasindu-ti placerea in ea, se extinde asupra fiecarei mladite, inclusiv asupra mea.

Andrew Murray

MARGARITAR DE MARE PRET....

IMITATIO CRISTI - URMAND PE CRISTOS de Thomas a Kempis

Cu cine stai in legatura si cu cine te imprietenesti

1. Nu-ti deschide inima fata de oricine; pasul tau spune-l numai omului intelept si temator de Dumnezeu. Cu tineri si cu straini fii mai rar impreuna. Pe bogati sa nu-i lingusesti si pe la cei mari sa nu te duci des. Intovaraseste-te mai degraba cu cei smeriti si simpli, evlaviosi si virtuosi; si vorbeste cu ei lucruri care sunt spre zidire. Nu fi prea intim cu nici o femeie (barbat), ci multumeste-te sa te rogi lui Dumnezeu pentru toate femeile (barbatii). Legatura stransa numai cu Dumnezeu sa doresti, dar de legaturile cu oamenii fereste-te.

2. Sa ai in inima dragoste fata de orice om; a avea insa prietenie cu oricine nu este un lucru bun. Adeseori o persoana necunoscuta straluceste de departe; insa cand e cunoscuta mai de aproape, isi pierde stralucirea in ochii celor ce o privesc. Cateodata ne inchipuim ca vom placea altora imprietenindu-ne cu ei; cand insa aceia descopar cusururile noastre, vedem ca neplacerea lor pentru ele este mai amre decat multumirea ca ne-au cunoscut.

Ascultare si supunere

1. Nu e putin lucru sa stai sub ascultare, sa traiesti sub un mai-mare si sa nu fii de capul tau. Este mult mai sigur sa asculti, decat sa poruncesti. Multi se supun mai mult de nevoie decat din dragoste pentru Dumnezeu; acestia sunt totdeauna amarati si cu murmurul pe buze. Ei nu vor ajunge la adevarata slobozenie a duhului, pana nu se vor supune mai marilor lor din toata inima, pentru Dumnezeu. Bietul de tine! Du-te unde voiesti, ca pace nu vei afla decat in smerita supunere fata de mai-marele tau. Crezi ca in alt loc va fi mai bine de tine? Afla ca schimbarea locurilor a inselat pe multi.

2. Este adevarat ca fiecaruia ii place mai mult sa traiasca de capul sau,  si sa se uneasca mai bucuros cu cei de acelasi gand cu el. Dar daca Dumnezeu este in mijlocul nostru, de dragul pacii suntem datori sa lasam uneori la o parte parerea noastra. Caci care om este asa de intelept incat sa le stie pe toate? Nu te increde deci prea mult in parerea ta, ci asculta si parerile altora. Chiar cand parerea ta e buna, dar din dragoste pentru Dumnezeu renunti la ea,  sa te supui parerii altuia, crede-ma, ca aceasta iti va aduce mai mult folos decat daca te-ai fi luat dupa capul tau.

3. Am auzit adeseori spunandu-se ca este mult mai sigur sa primesti sfaturi decat sa dai, si asa este. Se prea poate ca parerea ta sa fie tot atat de buna ca si a altora; nu te apleca la parerea altora nici chiar atunci cand ei si-o sprijinesc pe cuvinte sanatoase, este semn sigur de mandrie nebuna si de incapatinare.

Thomas a Kempis