MARGARITAR DE MARE PRET...

LUMI DIFERITE de William MacDonald

Dar in ceea ce priveste domeniul social?

.......

Programele mondiale de ajutorare cu alimente. Cine ar avea curajul sa descurajeze ajutorarea in graba a victimelor foametei sau vreunei catastrofe? Decents si compasiunea umana se impun. Dar adevarul care deranjaza este ca, desi oamenii dintr-o anumita parte a lumii sufera de foame, in lume nu exista crize de alimente. Problema este falsa religie si lacomia umana. Una din religiile false, de exemplu, interzice mancarea carnii. Oamenii mor, in timp ce "vacile sacre" hoinaresc pe camp, traind pe urma saracilor. Guvernele straine, trimit cereale, dar sobolanii le mananca mai mult decat oamenii, pentru ca oamenii nu vor sa omoare sobolanii. Apoi exista problema distributiei. Lacomia umana sustrage mancarea de la cei care au nevoie de ea. Fura aprovizionarile de la minoritatile etnice dispretuite si de la cei care se afla de partea gresita a gardului religios sau politic. Nu se vrea distributia libera a mancarii, deoarece ar prejudicia afacerilor. Numai Evanghelia ataca religia falsa si lacomia umana. De aceea Cristos este raspunsul la necesitatea lumii.

Dupa cum am spus, credinciosii au fost intotdeauna in fruntea eforturilor umanitare. Ei raspund la cazurile reale de necesitate. Ei se grabesc sa trimita ajutor in timp de foamete; crestinii se cuvin sa faca acest lucru. Problema apare atunci cand aceastea devina activitatea majora si inabusa Evanghelia. In vremuri normale exista o multime de oameni care sa aduca mangaiere. Isus a spus: "Lasa mortii sa-si ingroape mortii, iar tu du-te si vesteste Imparatia lui Dumnezeu" (Luca 9:60).

Companiile anti-avort. Nu incape infoiala ca avortul este o crima. Nu incape indoiala ca militantii pentru viata sunt sinceri  si adesea vor sa indure inchisoare pentru cauza. Dar aici exista un alt caz unde ce este bun este dusmanul lucrului cel mai bun. Pichetarile nu o impiedica pe o femeie care incearca sa scape de fatul ei nenascut. Demonstratiile impotriva avortului nu schimba natura umana. N-ar fi mai bine sa se petreaca tot timpul predicand Evanghelia si marturisind pe Cristos? Este o treaba de prioritati.

Serviciul militar. In ceea ce priveste serviciul militar, exista puternice argumente pro si contra. A-i omori pe altii este contrariul invataturii si spiritului lui Cristos. El a spus: "Imparatia Mea nu este din lumea aceasta. Daca Imparatia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat..." (Ioan 18:36). El a mai spus: "Toti cei ce scot sabia de sabie vor pieri" (Matei 26:52). Pe de alta parte, este intr-adevar dorinta lui Dumnezeu ca fortele armate sa fie fara sare si lumina, fara nici o mantuire crestina? Sunt cei care poarta arme mai vinovati decat cei care confectioneaza uniforme, arme sau orice altceva care contribuie la efortul razboiului? Si ce se poate spune despre ofiterii de politie care poarta arme si care sunt recunoscuti ca si slujitori ai lui Dumnezeu? (Romani 13:4). Daca ar fi sa ne aparam sotia si copii de un intrus, de ce n-am face-o la nivel national? Dupa cum am spus, existe argumente de ambele parti. Intr-o astfel de situatie, ce trebuie sa faca un crestin? Raspunsul meu este ca, daca este pus in fata situatiei de a sluji fortelor armate, ar trebui sa mearga in fata Domnului si sa ceara o indicatie clara despre dorinta lui Dumnezeu pentru el in aceasta situatie deosebita, S-ar putea intamplaca Domnul sa-l conduca ca sa devina observator constient, ca sa participe ca si non-comba-tant, sau sa se inroleze cu scopul de a nu omora, ci de a servi drept misionar pentru cei care sunt in fata mortii. Nu se poate nega faptul ca militaria este unul dintre domeniile misionare cele mai mari din lume. Daca Dumnezeu conduce pe cineva spre fortele armate, cei care stau comod acasa n-ar trebui sa arunce de sus priviri pacifiste judecandu-i. Si nimeni nu ar trebui sa-i judece pe cei care sunt doar observatori sau non combatanti.

Nesupunerea civila. Un crestin nu este niciodata justificat daca nu se supune civic. Prima sa obligatie este de a respecta carmuirea umana. Dar desigur exista o limita. Daca guvernul ii cere sa nu-L urmeze pe Cristos, atunci el trebuie sa refuze. Chiar si in aceasta situatie, el nu se ridica impotriva autoritatii. In schimb, suporta bucuros pedeapsa pentru un astfel de refuz.

William MacDonald

MARGARITAR DE MARE PRET...

CALEA REGALA A CRUCII de Fènelon

Despre lipsa placerii palpabile

A trecut mult timp de cand ceva mi-a provocat mai multa placere decat scrisoarea ta de ieri....  Trebuie sa te obisnuiesti cu lipsurile - marea tulburare pe care ti-au provocat-o arata cat de mult ai nevoie de ele. Numai din cauza ca ne insusim pentru noi lumina, incantarea si placerea daruite de Dumnezeu despre care credem ca este binevoitor si ingaduitor este tot Dumnezeu, dar este Dumnezeu cu darurilor Sale, Dumnezeu inconjurat de intuneric, lipsuri si pustiire, este numai Dumnezeu. Cand o mama vrea sa-l atraga pe copilasul ei, vine la el cu bratele incarcate de jucarii si bomboane. Tatal se apropie de fiul lui major, fara a-i face vre-un cadou. Dumnezeu merge si mai departe; Isi acopera fata, Se ascunde si adeseori Ii viziteaza numai pe cei pe care cauta sa-i desavarseasca prin intermediul intunericului total al credintei simple.

Esti ca un copil care plange pentru ca vrea bomboane. Dumnezeu iti da, din cand in cand "bomboane" - aceste suisuri si coborauri mangaie sufletul cand incepe sa fie deranjat si, in acelasi timp, il obisnuieste cu liupsurile.

Dumnezeu nu intentioneaza nici sa te rasfete, nici sa te descurajeze. Accepta deci aceste schimbari care iti tulbura atat de tare sufletul. Obicnuieste-l sa nu aiba o stare constanta, schimbarile fac sufletul suplu si maleabil, capabil de a reactiona tot ceea ce Dumnezeu vrea sa imprime asupra lui. Aceasta e metoda lui Dumnezeu de a te topi si modela inima ta, astfel incat toate contururile sinelui sa se piarda. Apa pura nu are nici culoare nici forma; ea intotdeauna ia forma si culoarea vasului in care e pusa. Sa fie la fel si cu tine in legatura ta cu Dumnezeu.

Cat priveste gandurile dureroare sau umilitoare, fie despre greselile tale sau despre afacerile tale pamantesti, priveste-le ca fiind o sensibilitate a dragostei de sine. Durerea pe care o suferim din cauza acestor lucruri este mai umilitoare decat lucrurile insesi. Pune totul laolalta si nedumerirea ta cu privire la el, si poarta crucea fara a incerca sa o schimbi intr-un fel sau altul. De indata ce vei ajunge sa o porti in felul acesta, cu increderea simpla in Dumnezeu, vei cunoaste odihna si crucea ta va deveni usoara.

Fènelon