MARGARITAR...
ASCULTAREA DE ULTIMA PORUNCA
1.ACCEPTATI PORUNCA LUI
Sunt varite lucruri care slabesc forta acestei porunci. De multe ori avem impresia ca o porunca data la modul general, tuturor, nu are un caracter atat de imperativ ca si una data in mod specific unei anumite persoane; ca,daca altii nu isi fac partea lor, vina noastra este mica comparativ cu a lor; ca greutatile sunt foarte mari si ca ascultarea, in asemenea circumstante, nu poate fi absoluta; ca, daca suntem gata sa depunem toate eforturile inspre a realiza, acesta este cel mai bun lucru care se poate astepta de la noi.
Fratilor, aceasta nu este ascultare! Acesta nu este duhul in care cei dintai ucenici au acceptat-o. Aces-ta nu este duhul in care dorim noi sa traim viata cu Domnul nostru. Am vrea sa putem spune fiecare dintre noi: daca altcineva nu o va face, eu prin harul lui, ma voi da pe mine si viata mea pentru im-paratia Lui. Sa ma separ timp de o clipa de ceilalti si sa ma gandesc la relatia mea personala cu Isus.
Sunt madular in trupul lui Cristos. El asteapta ca fiecare madular sa fie la dispozitia Lui, sa traiasca pentru ceea ce este El si face El. La fel este cu trupul Meu. Eu port in fiecare zi cu mine pe fiecare madular sanatos cu siguranta ca ma pot baza pe functionarea lui normala. Domnul nostru m-a incorporat atat de deplin in Trupul Sau, incat nu asteapta si nici nu cere de la mine altceva. Iar eu la randul meu, iar eu la randul meu m-am dat atat de deplin Lui, incat nici nu poate fi vorba de altceva decat de a dori sa cunosc si sa fac voia Lui.
Sau sa ilustrez acest aspect prin pilda vitei-de-vie si a mladitelor. Singurul scop pentru care exista mladitele este acela de a aduce roade. Daca sunt cu adevaratr o mladita, atunci sunt la fel cum era El in lume - numai pentru a aduce roade, pentru a trai si a lucra in vederea mantuirii semenilor.
Sa mai dau o ilustratie. Cristos m-a cumparat cu sangele Lui. Niciodata vre-un sclav luat prin forta sau cumparat cu bani nu a apartinut pe deplin stapanului sau cum ii apartine sufletul meu, rascumparat si castigat de sangele lui Cristos, predat Lui si legat de El prin dragostea Lui - si toate acestea ca El sa faca cu mine ceea ce vrea. El pretinde ca pe un drept divin, si de asemenea, lucreaza cu putere infinita, prin intermediul Duhului Sfant, ca eu sa traiesc pe de-antregul pentru imparatia si slujirea Lui. Aceasta este bucuria si slava mea.
A fost o vreme cand lucrurile erau altfel. Sunt doua modalitati prin care o anumita persoana isi poate oferi banii pentru slujirea unei alte persoane. In vremurile vechi a fost o data un sclav care castiga multi bani prin munca pe care o depunea in slujba stapanului sau. Toti banii ii reveneau stapanului. Stapanul era un om bun si se purta bine cu sclavul lui. In cele din urma slavul, datorita castigului pe care l-a putut obtine prin ingaduinta stapanului, a fost instare sa-si castige libertatea. Dupa un timp, stapanul lui a saracit si a trebuit sa apeleze la fostul lui sclav dupa ajutor. Acesta din urma nu numai ca a putut dar si i-a acordat ajutor din toata inima, cu generozitate, drept recunostinta pentru bunatatea pe care acesta i-o aratase in vremurile de demult.
Se poate imediat vedea diferenta intre oferirea banilor si a serviciilor lui pe cand era sclav si darul facut de un om liber. In prima dintre situatiile mentionate el a dat totul, pentru ca atat banii, cat si persoana lui apartineau stapanului. In cea de-a doua situatie a dat doar ceea ce a gasit de cuviinta.
Cum trebuie sa ii dam noi Domnului Isus? Mi-e teama ca multi dau ca si cum ar fi liberi sa dea ceea ce vor, ceea ce cred ca isi pot permite. Credinciosul caruia i-a fost revelat, prin Duhul Sfant, dreptul pe care i l-a castigat pretul de rascumparare al sangelui, isi gaseste placerea in a sti ca el este rob din dragoste si in a lasa tot ceea ce are la picioarele Stapanului caruia ii apartine.
V-ati intrebat vreodata cum de au acceptat ucenici aceasta porunca asa de usor si din toata inima? Ei veneau direct de la Calvar unde vazusera sangele. Il intalnisera pe cel inviat si El suflase Duhul Lui peste ei. In cele 40 de zile pana la inaltare, El le-a dat poruncile Lui. Isus le este Mantuitor, Stapan, Prieten si Domn. Cuvantul Lui este insotit de putere divina; nu puteau face altceva decat sa asculte. Sa ne inchinam la picioarele Lui si sa cerem Duhul Lui sa ne descopere si sa-si afirme mai raspicat pretentiile, iar noi sa ne fixam drept scop, fara sovaire si din toata inima, porunca: Propovaduiti Evanghelia la orice faptura.!
Andrew Murray
ASCULTAREA DE ULTIMA PORUNCA
1.ACCEPTATI PORUNCA LUI
Sunt varite lucruri care slabesc forta acestei porunci. De multe ori avem impresia ca o porunca data la modul general, tuturor, nu are un caracter atat de imperativ ca si una data in mod specific unei anumite persoane; ca,daca altii nu isi fac partea lor, vina noastra este mica comparativ cu a lor; ca greutatile sunt foarte mari si ca ascultarea, in asemenea circumstante, nu poate fi absoluta; ca, daca suntem gata sa depunem toate eforturile inspre a realiza, acesta este cel mai bun lucru care se poate astepta de la noi.
Fratilor, aceasta nu este ascultare! Acesta nu este duhul in care cei dintai ucenici au acceptat-o. Aces-ta nu este duhul in care dorim noi sa traim viata cu Domnul nostru. Am vrea sa putem spune fiecare dintre noi: daca altcineva nu o va face, eu prin harul lui, ma voi da pe mine si viata mea pentru im-paratia Lui. Sa ma separ timp de o clipa de ceilalti si sa ma gandesc la relatia mea personala cu Isus.
Sunt madular in trupul lui Cristos. El asteapta ca fiecare madular sa fie la dispozitia Lui, sa traiasca pentru ceea ce este El si face El. La fel este cu trupul Meu. Eu port in fiecare zi cu mine pe fiecare madular sanatos cu siguranta ca ma pot baza pe functionarea lui normala. Domnul nostru m-a incorporat atat de deplin in Trupul Sau, incat nu asteapta si nici nu cere de la mine altceva. Iar eu la randul meu, iar eu la randul meu m-am dat atat de deplin Lui, incat nici nu poate fi vorba de altceva decat de a dori sa cunosc si sa fac voia Lui.
Sau sa ilustrez acest aspect prin pilda vitei-de-vie si a mladitelor. Singurul scop pentru care exista mladitele este acela de a aduce roade. Daca sunt cu adevaratr o mladita, atunci sunt la fel cum era El in lume - numai pentru a aduce roade, pentru a trai si a lucra in vederea mantuirii semenilor.
Sa mai dau o ilustratie. Cristos m-a cumparat cu sangele Lui. Niciodata vre-un sclav luat prin forta sau cumparat cu bani nu a apartinut pe deplin stapanului sau cum ii apartine sufletul meu, rascumparat si castigat de sangele lui Cristos, predat Lui si legat de El prin dragostea Lui - si toate acestea ca El sa faca cu mine ceea ce vrea. El pretinde ca pe un drept divin, si de asemenea, lucreaza cu putere infinita, prin intermediul Duhului Sfant, ca eu sa traiesc pe de-antregul pentru imparatia si slujirea Lui. Aceasta este bucuria si slava mea.
A fost o vreme cand lucrurile erau altfel. Sunt doua modalitati prin care o anumita persoana isi poate oferi banii pentru slujirea unei alte persoane. In vremurile vechi a fost o data un sclav care castiga multi bani prin munca pe care o depunea in slujba stapanului sau. Toti banii ii reveneau stapanului. Stapanul era un om bun si se purta bine cu sclavul lui. In cele din urma slavul, datorita castigului pe care l-a putut obtine prin ingaduinta stapanului, a fost instare sa-si castige libertatea. Dupa un timp, stapanul lui a saracit si a trebuit sa apeleze la fostul lui sclav dupa ajutor. Acesta din urma nu numai ca a putut dar si i-a acordat ajutor din toata inima, cu generozitate, drept recunostinta pentru bunatatea pe care acesta i-o aratase in vremurile de demult.
Se poate imediat vedea diferenta intre oferirea banilor si a serviciilor lui pe cand era sclav si darul facut de un om liber. In prima dintre situatiile mentionate el a dat totul, pentru ca atat banii, cat si persoana lui apartineau stapanului. In cea de-a doua situatie a dat doar ceea ce a gasit de cuviinta.
Cum trebuie sa ii dam noi Domnului Isus? Mi-e teama ca multi dau ca si cum ar fi liberi sa dea ceea ce vor, ceea ce cred ca isi pot permite. Credinciosul caruia i-a fost revelat, prin Duhul Sfant, dreptul pe care i l-a castigat pretul de rascumparare al sangelui, isi gaseste placerea in a sti ca el este rob din dragoste si in a lasa tot ceea ce are la picioarele Stapanului caruia ii apartine.
V-ati intrebat vreodata cum de au acceptat ucenici aceasta porunca asa de usor si din toata inima? Ei veneau direct de la Calvar unde vazusera sangele. Il intalnisera pe cel inviat si El suflase Duhul Lui peste ei. In cele 40 de zile pana la inaltare, El le-a dat poruncile Lui. Isus le este Mantuitor, Stapan, Prieten si Domn. Cuvantul Lui este insotit de putere divina; nu puteau face altceva decat sa asculte. Sa ne inchinam la picioarele Lui si sa cerem Duhul Lui sa ne descopere si sa-si afirme mai raspicat pretentiile, iar noi sa ne fixam drept scop, fara sovaire si din toata inima, porunca: Propovaduiti Evanghelia la orice faptura.!
Andrew Murray
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu