MARGARITAR...
3. Atacul lui Satan in constiinta
Satan nu ataca doar mintea si trupul, ci si constiinta. Acest atac este ceea ce noi numim acuzatie, si provoaca suferinte mari crestinului care se simte vinovat si astfel incapabil de a sta inaintea lui Dumnezeu. Acuzatia poate sa slabeasca intreaga fiinta a cuiva. Multi nu indraznesc sa i se impotriveasca de teama ca nu cumva ea sa fie mustrarea Domnului. Ei nu pot deosebi acuzatia satanica de mustrarea Duhului Sfant si accepta astfel acuzatia lui Satan ca fiind mustrarea Duhului Sfant. Drept urmare, vietile lor se irosesc sub povara acuzatiilor lui. Retineti ca acuzatia satanica poate paraliza pe cel mai spiritual si folositor om, facandu-l egal cu zero. O constiinta slabita, epuizeaza intreaga fiinta.
Care este deosebirea intre o constiinta aflata sub acuzatia si mustrarea Duhului Sfant? Este de o importanta extraordinara ca noi sa cunoastem deosebirea. Acuzatia lui Satan nu este niciodata limpede si precisa, in timp ce revelatia din partea lui Dumnezeu iti arata foarte distinct pacatul. Departe de a fi distincta, acuzatia lui Satan este ca o bolboroseala de neanteles. Se spune in Proverbe ca "o nevasta galcevitoare este ca o streasina care picura intr-una" (Proverbe 19:13). Si acuzatia lui Satan opereaza intr-un mod asemanator. Vine sub forma a doua sau trei picaturi, in loc de a varsa dintr-o data intreaga galeata cu apa. Acuzatia lui Satan bolboroseste mult, ca o femeie vorbareata si nemultumita. Natura ei este de asa maniera incat nu-ti vorbeste limpede, ci tot indruga cuvinte pentru a te lasa cu un sentiment de vinovatie. Asa este acuzatia satanica. Nu vine niciodata cu indrazneala, ci este mai degraba o mormaiala nedeslusita ce se tot repeta pana ajungi sa te simti foarte nefericit. Cand insa vine Duhul Sfant, El te lumineaza cu o lumina mare, astfel incat iti vezi clar greseala.
Mai mult, senzatia satanica este lipsita de un scop pozitiv. Ea nu te zideste, din contra, te face sa su-feri. Te tot cicaleste pana ce te afecteaza si te copleseste in asa masura inacat nu mai poti sta inaintea lui Dumnezeu. Scopul Duhului Sfant, dimpotriva, este de a te intari, nu de a te slabi. Cu cat esti mus-trat mai mult, cu atat iti este mai usor sa te ridici inaintea lui Dumnezeu. Acuzatia satanica produce efect contrar: cu cat esti acuzat mai mult, cu atat devii mai slab. Rezulta asadar, ca mustrarea Duhului Sfant este pozitiva prin natura ei. El mustra in asa fel incat esti nevoit sa mergi la Domnul si sa inveti lectia pe care trebuie sa o inveti. Acuzatia satanica este foarte diferita. Continua sa te acuze pana esti doborat la pamant, devenind astfel nefolositor. Retine deci, ca ori de cate ori apare o soapta care te acuza de o greseala si te copleseste atat de mult, incat nu poti nici sa te rogi, nici sa marturisesti, nici sa te apropii de Dumnezeu, atunci cu siguranta esti sub o acuzatie satanica si trebuie sa i te impotrivesti.
Mai mult, rezultatele acuzatiei satanice sunt foarte diferite de rezultatele mustrarii Duhului Sfant. Daca este mustrarea Duhului Sfant, atunci vei avea bucurie si pace in launtrul tau dupa ce ti-ai marturisit pacatul. In momentul in care esti mustrat, suferi foarte mult; dar de indata ce iti marturisesti pacatul inaintea lui Dumnezeu, te bucuri iarasi de pace in inima ta. Cateodata vei fi chiar plin de bucurie, caci povara cea grea a fost ridicata. Nu la fel este cu acuzatia satanica. Chiar cand te rogi si marturisesti, continui sa fii deranjat de cicaleala lui. El iti va sugera ca esti pacatos si nefolositor, ca marturisirea ta inaintea lui Dumnezeu este fara valoare, ca vei fi tot atat de slab dupa ce te-ai rugat pentru iertare cum ai fost si inainte. Acestea sunt indicii sigure ca acuzatia vine de la satan, ca nu este mustrarea Duhului Sfant.
Noi trebuie sa intelegem ca domeniile de baza ale lucrarilor satanice nu sunt doar in minte si in trup, ci si in constiinta. El incearca sa slabeasca constiinta noastra. Aveti grija deci sa nu cadeti in cursa lui! Retineti bine ca, prin sangele Domnului, constiinta noastra poate fi purificata. Nu exista in lumea aceasta, nici un pacat atat de mare pe care sangele sa nu-l poata spala. Totusi Satan va incerca sa ne slabeasca intr-atat constiinta noastra, incat sa ne intrebam daca sangele Domnului ne poate curatii. Ne simtim ca si cum nu am putea fi iertati niciodata. Aceasta este intr-adevar o acuzatie satanica, o minciuna a deavolului.
Nu este niciodata nevoie de a marturisi acuzatiile satanice. Eu am descoperit aceasta dupa multi ani de cautari. Dati-mi voie sa va spun ca daca o data te rogi pentru curatire prin sangele scump atunci cand esti acuzat, va trebui sa faci acelasi lucru si a doua oara cand Satan se va prezenta sa te tulbure. Iar aceasta se va repeta la nesfarsit. Eu am cunoscut cativa frati si surori care sunt in aceasta situatie. Singurul sfat ce se poate da este de a nu marturisi. Ei ar trebui, mai degraba, sa spuna Domnului: "Doamne, iarta-ma pentru faptul ca nu marturisesc! Chiar daca as fi pacatuit intr-adevar, tot nu voi marturisi, caci acum marturisirea nu inseamna prea mult. Se poate ca este vorba de acuzatia lui Satan, asa ca eu nu voi mai marturisi.
Daca nu faci altceva decat sa te gandesti de dimineata pana seara, vei ajunge ametit. Dar daca te vei impotrivi, vei birui. Trebuie sa marturisesti: "Ma impotrivesc! Nu accept aceasta: ma opun la toate acuzatiile din constiinta mea! Stau impotriva acestor acuzatii care vin de la Satan! Eu sunt inaintea lui Dumnezeu sub sange, caci sangele este intotdeauna eficient pentru mine! Resping aceste acuzatii".
Acuzatiile lui Satan sunt mai perfide decat ne imaginam noi. Daca Satan nu te face sa pacatuiesti si astfel sa devii nefolositor, atunci va face sa te simti pacatos in constiinta ta, paralizandu-te astfel. Cel care pacatuieste devine inutilizabil pentru Dumnezeu; la fel si cel care se simte pacatos in constiinta lui. Oricine care este folosit de Dumnezeu, trebuie sa fie curatit de constiinta pacatului. Daca o astfel de constiinta exista, acea persoana nu poate fi folosita de Dumnezeu. Caci cum se poate ca cineva sa aibe un cuget impovarat de constiinta pacatului si totusi sa fie folosit de Dumnezeu. Asadar, Satan tinteste intotdeauna la a ne acuza in cugetul nostru. De aceea se spune in Evrei: "... n-ar mai fi avut constiinta pacatelor" (10:2, ASV) Aceasta este o necesitate absoluta, o adevarata temelie. Cugetul nostru nu trebuie sa aiba constiinta pacatului. Si totusi, Satan incearca sa inoculeze chiar acest lucru. De indata ce exista un sentiment de vinovatie in cuget, intreaga fiinta este incapabila de lucruri spirituale. Retineti, constiinta pacatului in cuget nu reprezinta sfintenie. Cu cat esti mai constient de pacat, cu atat esti mai putin sfant si, de asemenea, mai putin folositor. Atata timp cat cugetul tau este tulburat de un pacat neoertat, utilitatea ta este nula.
Asadar, invatati-va sa va impotriviti tuturor lucrarilor lui Satan in constiinta voastra. Satan ii scoate din lupta pe crestinii superficiali ademenindu-i sa pacatuiasca, dar pe crestrinii spirituali cauta sa-i dezarmeze folosind acuzatia. El il face neputincios pe crestinul carnal prin pacat, iar pe crestinul spiritual prin acuzatie. Este foarte necesar pentru copii lui Dumnezeu sa aiba ochii deschisi pentru a putea discerne atacul lui Satan. Altfel nu vor fi instare sa umble drept.
Watchman Nee
3. Atacul lui Satan in constiinta
Satan nu ataca doar mintea si trupul, ci si constiinta. Acest atac este ceea ce noi numim acuzatie, si provoaca suferinte mari crestinului care se simte vinovat si astfel incapabil de a sta inaintea lui Dumnezeu. Acuzatia poate sa slabeasca intreaga fiinta a cuiva. Multi nu indraznesc sa i se impotriveasca de teama ca nu cumva ea sa fie mustrarea Domnului. Ei nu pot deosebi acuzatia satanica de mustrarea Duhului Sfant si accepta astfel acuzatia lui Satan ca fiind mustrarea Duhului Sfant. Drept urmare, vietile lor se irosesc sub povara acuzatiilor lui. Retineti ca acuzatia satanica poate paraliza pe cel mai spiritual si folositor om, facandu-l egal cu zero. O constiinta slabita, epuizeaza intreaga fiinta.
Care este deosebirea intre o constiinta aflata sub acuzatia si mustrarea Duhului Sfant? Este de o importanta extraordinara ca noi sa cunoastem deosebirea. Acuzatia lui Satan nu este niciodata limpede si precisa, in timp ce revelatia din partea lui Dumnezeu iti arata foarte distinct pacatul. Departe de a fi distincta, acuzatia lui Satan este ca o bolboroseala de neanteles. Se spune in Proverbe ca "o nevasta galcevitoare este ca o streasina care picura intr-una" (Proverbe 19:13). Si acuzatia lui Satan opereaza intr-un mod asemanator. Vine sub forma a doua sau trei picaturi, in loc de a varsa dintr-o data intreaga galeata cu apa. Acuzatia lui Satan bolboroseste mult, ca o femeie vorbareata si nemultumita. Natura ei este de asa maniera incat nu-ti vorbeste limpede, ci tot indruga cuvinte pentru a te lasa cu un sentiment de vinovatie. Asa este acuzatia satanica. Nu vine niciodata cu indrazneala, ci este mai degraba o mormaiala nedeslusita ce se tot repeta pana ajungi sa te simti foarte nefericit. Cand insa vine Duhul Sfant, El te lumineaza cu o lumina mare, astfel incat iti vezi clar greseala.
Mai mult, senzatia satanica este lipsita de un scop pozitiv. Ea nu te zideste, din contra, te face sa su-feri. Te tot cicaleste pana ce te afecteaza si te copleseste in asa masura inacat nu mai poti sta inaintea lui Dumnezeu. Scopul Duhului Sfant, dimpotriva, este de a te intari, nu de a te slabi. Cu cat esti mus-trat mai mult, cu atat iti este mai usor sa te ridici inaintea lui Dumnezeu. Acuzatia satanica produce efect contrar: cu cat esti acuzat mai mult, cu atat devii mai slab. Rezulta asadar, ca mustrarea Duhului Sfant este pozitiva prin natura ei. El mustra in asa fel incat esti nevoit sa mergi la Domnul si sa inveti lectia pe care trebuie sa o inveti. Acuzatia satanica este foarte diferita. Continua sa te acuze pana esti doborat la pamant, devenind astfel nefolositor. Retine deci, ca ori de cate ori apare o soapta care te acuza de o greseala si te copleseste atat de mult, incat nu poti nici sa te rogi, nici sa marturisesti, nici sa te apropii de Dumnezeu, atunci cu siguranta esti sub o acuzatie satanica si trebuie sa i te impotrivesti.
Mai mult, rezultatele acuzatiei satanice sunt foarte diferite de rezultatele mustrarii Duhului Sfant. Daca este mustrarea Duhului Sfant, atunci vei avea bucurie si pace in launtrul tau dupa ce ti-ai marturisit pacatul. In momentul in care esti mustrat, suferi foarte mult; dar de indata ce iti marturisesti pacatul inaintea lui Dumnezeu, te bucuri iarasi de pace in inima ta. Cateodata vei fi chiar plin de bucurie, caci povara cea grea a fost ridicata. Nu la fel este cu acuzatia satanica. Chiar cand te rogi si marturisesti, continui sa fii deranjat de cicaleala lui. El iti va sugera ca esti pacatos si nefolositor, ca marturisirea ta inaintea lui Dumnezeu este fara valoare, ca vei fi tot atat de slab dupa ce te-ai rugat pentru iertare cum ai fost si inainte. Acestea sunt indicii sigure ca acuzatia vine de la satan, ca nu este mustrarea Duhului Sfant.
Noi trebuie sa intelegem ca domeniile de baza ale lucrarilor satanice nu sunt doar in minte si in trup, ci si in constiinta. El incearca sa slabeasca constiinta noastra. Aveti grija deci sa nu cadeti in cursa lui! Retineti bine ca, prin sangele Domnului, constiinta noastra poate fi purificata. Nu exista in lumea aceasta, nici un pacat atat de mare pe care sangele sa nu-l poata spala. Totusi Satan va incerca sa ne slabeasca intr-atat constiinta noastra, incat sa ne intrebam daca sangele Domnului ne poate curatii. Ne simtim ca si cum nu am putea fi iertati niciodata. Aceasta este intr-adevar o acuzatie satanica, o minciuna a deavolului.
Nu este niciodata nevoie de a marturisi acuzatiile satanice. Eu am descoperit aceasta dupa multi ani de cautari. Dati-mi voie sa va spun ca daca o data te rogi pentru curatire prin sangele scump atunci cand esti acuzat, va trebui sa faci acelasi lucru si a doua oara cand Satan se va prezenta sa te tulbure. Iar aceasta se va repeta la nesfarsit. Eu am cunoscut cativa frati si surori care sunt in aceasta situatie. Singurul sfat ce se poate da este de a nu marturisi. Ei ar trebui, mai degraba, sa spuna Domnului: "Doamne, iarta-ma pentru faptul ca nu marturisesc! Chiar daca as fi pacatuit intr-adevar, tot nu voi marturisi, caci acum marturisirea nu inseamna prea mult. Se poate ca este vorba de acuzatia lui Satan, asa ca eu nu voi mai marturisi.
Daca nu faci altceva decat sa te gandesti de dimineata pana seara, vei ajunge ametit. Dar daca te vei impotrivi, vei birui. Trebuie sa marturisesti: "Ma impotrivesc! Nu accept aceasta: ma opun la toate acuzatiile din constiinta mea! Stau impotriva acestor acuzatii care vin de la Satan! Eu sunt inaintea lui Dumnezeu sub sange, caci sangele este intotdeauna eficient pentru mine! Resping aceste acuzatii".
Acuzatiile lui Satan sunt mai perfide decat ne imaginam noi. Daca Satan nu te face sa pacatuiesti si astfel sa devii nefolositor, atunci va face sa te simti pacatos in constiinta ta, paralizandu-te astfel. Cel care pacatuieste devine inutilizabil pentru Dumnezeu; la fel si cel care se simte pacatos in constiinta lui. Oricine care este folosit de Dumnezeu, trebuie sa fie curatit de constiinta pacatului. Daca o astfel de constiinta exista, acea persoana nu poate fi folosita de Dumnezeu. Caci cum se poate ca cineva sa aibe un cuget impovarat de constiinta pacatului si totusi sa fie folosit de Dumnezeu. Asadar, Satan tinteste intotdeauna la a ne acuza in cugetul nostru. De aceea se spune in Evrei: "... n-ar mai fi avut constiinta pacatelor" (10:2, ASV) Aceasta este o necesitate absoluta, o adevarata temelie. Cugetul nostru nu trebuie sa aiba constiinta pacatului. Si totusi, Satan incearca sa inoculeze chiar acest lucru. De indata ce exista un sentiment de vinovatie in cuget, intreaga fiinta este incapabila de lucruri spirituale. Retineti, constiinta pacatului in cuget nu reprezinta sfintenie. Cu cat esti mai constient de pacat, cu atat esti mai putin sfant si, de asemenea, mai putin folositor. Atata timp cat cugetul tau este tulburat de un pacat neoertat, utilitatea ta este nula.
Asadar, invatati-va sa va impotriviti tuturor lucrarilor lui Satan in constiinta voastra. Satan ii scoate din lupta pe crestinii superficiali ademenindu-i sa pacatuiasca, dar pe crestrinii spirituali cauta sa-i dezarmeze folosind acuzatia. El il face neputincios pe crestinul carnal prin pacat, iar pe crestinul spiritual prin acuzatie. Este foarte necesar pentru copii lui Dumnezeu sa aiba ochii deschisi pentru a putea discerne atacul lui Satan. Altfel nu vor fi instare sa umble drept.
Watchman Nee
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu