MARGARITAR....
ASCULTAREA DE ULTIMA PORUNCA
1. ACCEPTATI PORUNCA LUI
2. PUNETI-VA LA DISPOZITIA LUI
Ultima mare porunca a Domnului a fost atat de mult pusa in relatie cu misiunile straine, incat multi sunt incinati sa o atribuie doar lor. Mare greseala. Cuvintele Domnului: "... faceti ucenici din toate neamurile ... si invatat-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit" ne fixeaza tinta in mod clar - a face din fiecare om un adevarat ucenic care sa traiasca in ascultare sfanta de voia lui Cristos.
Ce lucrare trebuie sa se faca in adunarile noastre si in comunitatile asazis-crestine inainte ca sa se poata spune ca porunca s-a dus la indeplinire! Si ce nevoie ca fiecare credincios al Adunarii sa-si dea seama ca aceasta lucrare este unicul obiectiv al existentei lui! A duce Evanghelia in mod perseverent la fiecare faptura - iata misiunea, pasiunea fiecarui suflet mantuit. In acest scop se dezvolta in noi Duhul si asemanarea si viata lui Cristos.
Daca este vreun lucru pe care Adunarea trebuie sa-l vesteasca in puterea Duhului Sfant, aceasta este datoria fiecarui copil al lui Dumnezeu, nu de a-si face partea de lucrare, dupa cum gaseste de cuviinta, ci de a se da pe sine lui Cristos, Stapanul, pentru a fi calauzit si folosit asa cum vrea El. Fiecarui cititor care a luat hotararea ascultarii depline (si oare ne putem socoti adevarati crestini daca nu am facut acest lucru?) ii sugerez sa se puna imediat, pe deplin, la dispozitia lui Cristos. Pe cat de obligatorie este prima mare porunca catre intreg poporul lui Dumnezeu: "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima" (Matei 22:37), pe atat de imperativ suna si ultima porunca: "Propovaduiti Evanghelia la orice faptura". Inainte de a sti care iti este lucrarea, inainte de a cunoaste vreo dorinta sau o chemare sau o calificare deosebita pentru o lucrare anume, si daca vrei sa accepti porunca, pune-te la dispozitia Lui. Este datoria Lui de Stapan de a te instrui, de a te echipa, de a te calauzi si de a te folosi. Nu te teme, revino-ti din religiozitatea egoista care pune pe primul loc vointa si confortul propriu si care ii da lui Cristos ceea ce crede de cuviinta. Instiinteaza-l pe Stapan ca te poate avea pe deplin. Inscrie-te ca voluntar in slujba Lui.
Dumnezeu ne-a umplut inimile de bucurie, de multumire pentru ceea ce El a facut prin Miscarea Studentilor voluntari. Simt uneori ca acelei lucrari ii lipsea totusi un lucru. Nu este nevoie oare de oferirea de voluntari pentru lucrarea de acasa care sa le ajute pe celelalte madulare sa vada ca pe cat de intensa si nedivizata este consacrarea voluntara pentru misiunea straina, pe atat de mareata este si devotarea pe care o cere Cristos de la fiecare dintre aceia pe care El i-a cumparat cu sangele Lui, in vederea mantuirii oamenilor? Ce binecuvantare au adus aceste cuvinte: "Daca Dumnezeu vrea, voi deveni misionar intr-o tara straina" in mii de vieti! Le-a fost de ajutor in hotararea de a asculta de aceasta porunca, moment de referinta in vietile lor. Ce binecuvantari pot intra in posesia acelora care nu pot merge in strainatate - sau care nu cred ca o vor putea face vreodata - daca ei ar lua doar aceasta simpla hotarare: "Prin harul lui Dumnezeu imi devotez viata in totalitate slujirii in Imparatia lui Dumnezeu". Plecarea de acasa catre o tara straina, in mod literar, este adeseori un mare ajutor pentru misionarul voluntar, datorita luptei pe care o duce de a da la o parte piedicile care ii stau in cale. Misionarul voluntar in propria tara isi are o chemare proprie a lui; la el nu se pune problema de a se desparti de lucruri exterioare, dar are cu atat mai mare nevoie de ajutorul pe care i-l poate aduce un legamant facut inaintea lui Dumnezeu, fie in secret, fie in unire cu alti frati. Duhul Sfant poate transforma acest legamant intr-o criza si consacrare care sa duca la o viata total dependenta de Dumnezeu.
Elevilor in scoala ascultarii, studiati ultima mare porunca cu atentie! Acceptati cu toata inima! Puneti-va pe deplin la dispozitia Lui!
(va continua)
Andrew Murray
ASCULTAREA DE ULTIMA PORUNCA
1. ACCEPTATI PORUNCA LUI
2. PUNETI-VA LA DISPOZITIA LUI
Ultima mare porunca a Domnului a fost atat de mult pusa in relatie cu misiunile straine, incat multi sunt incinati sa o atribuie doar lor. Mare greseala. Cuvintele Domnului: "... faceti ucenici din toate neamurile ... si invatat-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit" ne fixeaza tinta in mod clar - a face din fiecare om un adevarat ucenic care sa traiasca in ascultare sfanta de voia lui Cristos.
Ce lucrare trebuie sa se faca in adunarile noastre si in comunitatile asazis-crestine inainte ca sa se poata spune ca porunca s-a dus la indeplinire! Si ce nevoie ca fiecare credincios al Adunarii sa-si dea seama ca aceasta lucrare este unicul obiectiv al existentei lui! A duce Evanghelia in mod perseverent la fiecare faptura - iata misiunea, pasiunea fiecarui suflet mantuit. In acest scop se dezvolta in noi Duhul si asemanarea si viata lui Cristos.
Daca este vreun lucru pe care Adunarea trebuie sa-l vesteasca in puterea Duhului Sfant, aceasta este datoria fiecarui copil al lui Dumnezeu, nu de a-si face partea de lucrare, dupa cum gaseste de cuviinta, ci de a se da pe sine lui Cristos, Stapanul, pentru a fi calauzit si folosit asa cum vrea El. Fiecarui cititor care a luat hotararea ascultarii depline (si oare ne putem socoti adevarati crestini daca nu am facut acest lucru?) ii sugerez sa se puna imediat, pe deplin, la dispozitia lui Cristos. Pe cat de obligatorie este prima mare porunca catre intreg poporul lui Dumnezeu: "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima" (Matei 22:37), pe atat de imperativ suna si ultima porunca: "Propovaduiti Evanghelia la orice faptura". Inainte de a sti care iti este lucrarea, inainte de a cunoaste vreo dorinta sau o chemare sau o calificare deosebita pentru o lucrare anume, si daca vrei sa accepti porunca, pune-te la dispozitia Lui. Este datoria Lui de Stapan de a te instrui, de a te echipa, de a te calauzi si de a te folosi. Nu te teme, revino-ti din religiozitatea egoista care pune pe primul loc vointa si confortul propriu si care ii da lui Cristos ceea ce crede de cuviinta. Instiinteaza-l pe Stapan ca te poate avea pe deplin. Inscrie-te ca voluntar in slujba Lui.
Dumnezeu ne-a umplut inimile de bucurie, de multumire pentru ceea ce El a facut prin Miscarea Studentilor voluntari. Simt uneori ca acelei lucrari ii lipsea totusi un lucru. Nu este nevoie oare de oferirea de voluntari pentru lucrarea de acasa care sa le ajute pe celelalte madulare sa vada ca pe cat de intensa si nedivizata este consacrarea voluntara pentru misiunea straina, pe atat de mareata este si devotarea pe care o cere Cristos de la fiecare dintre aceia pe care El i-a cumparat cu sangele Lui, in vederea mantuirii oamenilor? Ce binecuvantare au adus aceste cuvinte: "Daca Dumnezeu vrea, voi deveni misionar intr-o tara straina" in mii de vieti! Le-a fost de ajutor in hotararea de a asculta de aceasta porunca, moment de referinta in vietile lor. Ce binecuvantari pot intra in posesia acelora care nu pot merge in strainatate - sau care nu cred ca o vor putea face vreodata - daca ei ar lua doar aceasta simpla hotarare: "Prin harul lui Dumnezeu imi devotez viata in totalitate slujirii in Imparatia lui Dumnezeu". Plecarea de acasa catre o tara straina, in mod literar, este adeseori un mare ajutor pentru misionarul voluntar, datorita luptei pe care o duce de a da la o parte piedicile care ii stau in cale. Misionarul voluntar in propria tara isi are o chemare proprie a lui; la el nu se pune problema de a se desparti de lucruri exterioare, dar are cu atat mai mare nevoie de ajutorul pe care i-l poate aduce un legamant facut inaintea lui Dumnezeu, fie in secret, fie in unire cu alti frati. Duhul Sfant poate transforma acest legamant intr-o criza si consacrare care sa duca la o viata total dependenta de Dumnezeu.
Elevilor in scoala ascultarii, studiati ultima mare porunca cu atentie! Acceptati cu toata inima! Puneti-va pe deplin la dispozitia Lui!
(va continua)
Andrew Murray
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu