MARGARITAR....
ASCULTAREA CREDINTEI
1. Credinta o vede.
2. Credinta o doreste
Cand parcurg evangheliile si remar cat de prompti erau orbii, bolnavii, cei in nevoie, sa creada in Cuvantul lui Cristos, ma intreb adeseori: "Care sa fi fost motivul?" Raspunsul: sinceritatea si intensitatea dorintei. Ei intr-adevar doreau eliberarea din toata inima lor. Nu era nevoie ca cineva sa-i implore sa doreasca sa isi insuseascaacea binecuvantare.
Va, in cazul nostru lucrurile stau asa de diferit! E drept, cu totii dorim intr-un fel, sa fim mai buni. Dar cat de putini sunt aceia care infometeaza si inseteaza dupa dreptate, care tamnjesc cu intensitate si striga dupa o viata de ascultare, dupa o cunoastere a faptului ca sunt placuti lui Dumnezeu!
Nu se poate sa avem o credinta puternica fara o dorinta puternica. Dorinta este marea forta motrice in univers. Dorinta lui Dumnezeu de a ne salva L-a determinat sa ni-L trimita pe Fiul Sau. Dorinta ii determina pe oameni sa incete sa lucreze si sa sufere. Numai dorinta dupa mantuire il aduce pe un pacatos la Cristos. Dorinta dupa Dumnezeu si dupa cea mai apropiata partasie posibila cu El, dorinta de a fi ceea ce vrea El sa fim si sa facem voia Lui, va face ca tara fagaduintei sa devina atractiva pentru noi. Aceasta ne va face sa parasim totul pentru a dobandi partea noastra in ascultarea de Cristos.
Cum poate fi starnita aceasta dorinta?
E o rusine pentru noi ca e nevoie sa ne punem aceasta intrebare. Cel mai de dorit dintre lucruri - asemanarea cu Dumnezeu in unire cu voia Lui si infaptuirea acestei voi - are asa de putina atractie pentru noi! Sa luam aceasta stare de fapt ca pe un semn al orbirii si surzeniei noastre si sa-i cerem lui Dumnezeu ca, prin Duhul Lui "sa ne lumineze ochii inimii" a sa putem vedea si cunoaste "bogatiile slavei mostenirii noastre" ce sunt rezervate unei vieti de ascultare adevarata. Sa ne intoarcem si sa ne indreptam privirile, in lumina Duhului lui Dumnezwu, asupra acestei vieti posibile care ne este rezervata si binecuvantata in mod divin, pana cand credinta ne va arde de dorinta si va spune: "Tanjesc sa am aceasta viata. Din toata inima o voi cauta".
Andrew Murray
ASCULTAREA CREDINTEI
1. Credinta o vede.
2. Credinta o doreste
Cand parcurg evangheliile si remar cat de prompti erau orbii, bolnavii, cei in nevoie, sa creada in Cuvantul lui Cristos, ma intreb adeseori: "Care sa fi fost motivul?" Raspunsul: sinceritatea si intensitatea dorintei. Ei intr-adevar doreau eliberarea din toata inima lor. Nu era nevoie ca cineva sa-i implore sa doreasca sa isi insuseascaacea binecuvantare.
Va, in cazul nostru lucrurile stau asa de diferit! E drept, cu totii dorim intr-un fel, sa fim mai buni. Dar cat de putini sunt aceia care infometeaza si inseteaza dupa dreptate, care tamnjesc cu intensitate si striga dupa o viata de ascultare, dupa o cunoastere a faptului ca sunt placuti lui Dumnezeu!
Nu se poate sa avem o credinta puternica fara o dorinta puternica. Dorinta este marea forta motrice in univers. Dorinta lui Dumnezeu de a ne salva L-a determinat sa ni-L trimita pe Fiul Sau. Dorinta ii determina pe oameni sa incete sa lucreze si sa sufere. Numai dorinta dupa mantuire il aduce pe un pacatos la Cristos. Dorinta dupa Dumnezeu si dupa cea mai apropiata partasie posibila cu El, dorinta de a fi ceea ce vrea El sa fim si sa facem voia Lui, va face ca tara fagaduintei sa devina atractiva pentru noi. Aceasta ne va face sa parasim totul pentru a dobandi partea noastra in ascultarea de Cristos.
Cum poate fi starnita aceasta dorinta?
E o rusine pentru noi ca e nevoie sa ne punem aceasta intrebare. Cel mai de dorit dintre lucruri - asemanarea cu Dumnezeu in unire cu voia Lui si infaptuirea acestei voi - are asa de putina atractie pentru noi! Sa luam aceasta stare de fapt ca pe un semn al orbirii si surzeniei noastre si sa-i cerem lui Dumnezeu ca, prin Duhul Lui "sa ne lumineze ochii inimii" a sa putem vedea si cunoaste "bogatiile slavei mostenirii noastre" ce sunt rezervate unei vieti de ascultare adevarata. Sa ne intoarcem si sa ne indreptam privirile, in lumina Duhului lui Dumnezwu, asupra acestei vieti posibile care ne este rezervata si binecuvantata in mod divin, pana cand credinta ne va arde de dorinta si va spune: "Tanjesc sa am aceasta viata. Din toata inima o voi cauta".
Andrew Murray
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu