MARGARITARUL ZILEI - MEDITATIE ZILNICA
Maleahi 3:10 "Aduceti insa la casa visteriei toate zeciuielile, ca sa fie hrana in casa mea; puneti-ma astfel la incercare, zice Domnul Ostirilor, si veti vedea daca nu va voi deschide zagazurile cerurilor si daca nu voi turna peste voi belsug de binecuvintare."
"Aduceti insa la casa visteriei toate zeciuielile" Verbul a aduce e la imperativ si exprima o porunca. Nu este o optiune. In Vechiul legamint se practica zeciuiala si stim despre farisei ca erau foarte minutiosi in a da zeciuiala din tot ceea ce aveau, dar inima lor nu era a Domnului.
Insa Cuvintul lui Dumnezeu, Biblia, spune in proverbe: "Fiule, da-mi inima ta si sa gaseasca placere ochii tai in caile mele" Proverbe 23:26 Dumnezeu voia intai ca inima poporului sa fie a Lui si apoi sa daruiasca, cu o inima total daruita Domnului.
In general Copii lui Dumnezeu fac invers: intai il pun pe Dumnezeu la incercare iar de daruit ai daruiesc ceea ce ramine dupa ce ei isi fac socotelile, si sunt mirati ca Dumnezeu nu toarna belsug de binecuvintare.
Dar noi trebuie sa actionam astfel: sa ducem zeciuielile noastre la Casa Domnului, ca in Casa Domnului sa nu fie lipsa, apoi sa asteptam ca Domnul sa toarne binecuvintarile Lui peste noi, si Dumnezeu le toarna.
Se povesteste ca intr-o biserica mica de la tara din Amglia secolului al 19-le traia o vaduva cu 5 copii. Ea facea tot ceea ce putea ca toti copii sa poata merge la scoala, si in acelasi timp sa nu duca lipsa de cele necesare traiului. E adevarat ca nu aveau haine noi, decat poate unul din copii o data pe an, iar meniul lor era aproape acelasi, dar in casa lor era bucurie si armonie si in fiecare zi multumeau lui Dumnezeu pentru purtarea lui de grija.
De asemenea, aveau grija ca in fiecare duminica sa daruiasca la casa Domnului din castigul lor din acea saptamina, asa ca fiecare copil avea moneda lui de un penny pentru colecta. La inceputul lunii decembrie s-a anuntat o colecta speciala in biserica lor pentru cea mai saraca familie. Cu dragoste si in acelasi timp cu compasiune, mama s-a sfatuit cu copii ei cum ar putea sa ajute acea familie extrem de saraca.
Fata cea mare a spus:
- Mama, stiu ca e rindul meu sa-mi cumprei rochie noua. Eu renunt la rochia mea si banii ai punem deoparte pentru a ajuta aceasta familie extrem de saraca din biserica noastra.
Fratele ei cu cativanisori mai mic, dar care impartea ziarele in satucul lor, a spus mamei:
- Mama, cred ca si eu pot sa dau jumatate din castigul meu pentru familia aceasta saraca din biserica noastra.
Sora lui mai mica cu cativa ani a spus:
- Mama, ceea ce castig eu din munca mea de facut curat in casele oamenilor instariti, jumatate vreau s-o dau pentru familia aceata foarte saraca din biserica noastra.
Mama, s-a uitat cu dragoste la copii ei si cu o voce plina de multumire le-a spus:
- Ma bucur pentru ca fiecare dintre noi am inteles importanta de a ne iubi si ajuta aproapele. Cu siguranta tatal vostru care este in cer, in prezenta Domnului, se uita cu mare dragoste si bucurie la voi. Acum trebuie sa facem socotelile, sa vedem daca reusim sa ne descurcam cu banii care ne-au ramas.
Dupa cateva minute de tacere mama a continuat:
- Daca renuntam la jumatate din castigul fratelui costru si a sorei voastre mijlocii, atunci.... ne ramin bani ca sa platim chiria, sa cumparam lapte si paine si.... doar cartofi... Va trebui ca toata luna decembrie sa avem doar cartofi inclusiv la masa de craciun.
Mama si-a ridicat privirea spre copii ei si i-a intrebat:
- Sunteti siguri ca ramineti la hotarirea voastra?
Copii au raspuns fiecare pe rind cu hotarire:DA
Nimeni nu stia hotarirea lor. Totul era un secret al mamei si celor 5 copii.
Dar s-a intimplat ceva extraordinar. In acea luna, laptarul a lasat la poarta lor o bucata mare de unt. Altcineva, a lasat in doua rinduri cate o bucata mare de carne. O alta plasa cu cartofi i-a asteptat linga poarta impreuna cu cateva legume. Iar cineva a lasat o legatura mare de lemne si un cos cu carbune. Lacrimile au curs din ochii mamei si zambete pline de multumire impreuna cu rugaciuni fierbinti s-au inaltat spre ceruri la Tatal care stie toate nevoile noastre si le implineste.
Chiar cu o zi inainte de sarbatoarea craciunului, un alt pachet i-a asteptat in poarta casei, unde fiecare si-a gasit dorita hainuta de craciun, ce-i drept nu era noua, dar nu era peticita.
Toata familia era plina de bucurie si multumire. In ciuda faptului ca pusesera de o parte pentru saraci o parte substantiala din castigul lor, in acea luna nu au dus lipsa, dimportiva, aveau pentru masa de craciun un adevarat ospat: carne si cartofi projiti in unt!
A trecut luna decembrie si se apropia seara de craciun. In dupamasa zilei, mama impreuna cu cei cinci copii s-au adunat si au numarat banutii. Impreuna au aduna 17 lire! Nici unul din ei nu au vazut niciodata in mina lor 17 lire! S-au rugat multumind Domnului pentru bunatatea Lui si au cerut binecuvintare peste familia saraca. Cu bucurie, imbracati frumos in hainele primite si cu bucuria dadatorului voios au mers la biserica.
A venit cosuletul cu colecta, si fiecare avea in mina bancnotele care impreuna valorau 17 lire. Cu inima bucuroasa au depus banii in cosulet si s-au intors acasa. A doua zi, ziua de craciun, cineva avea sa se bucure de darnicia lor. Au adormit binecuvintand pe Dumnezeu pentru bunatatea Lui si pentru purtarea Lui de grija, pentru ca in mod minunat, in acea luna nu au dus lipsa de nici un bine, dimpotriva au fost foarte binecuvintati cu tot ceea ce aveau nevoie pentru a trai si mult mai mult decat atit.
"...Puneti-ma astfel la incercare zice Domnul si ve-ti vedea deca nu voi deschide zagazurile cerului si nu voi turna peste voi belsug de binecuvintare." El a turnat belsug de binecuvintare peste familia darnica si vrea s-o faca si peste noi, doar trebuie sa indeplinim conditia: Sa ne dam toata inima noastra Domnului si sa aducem zeciuielile noastre la casa Domnului. Dumnezeu sa ne binecuvinteze.
Maria Cornea
Maleahi 3:10 "Aduceti insa la casa visteriei toate zeciuielile, ca sa fie hrana in casa mea; puneti-ma astfel la incercare, zice Domnul Ostirilor, si veti vedea daca nu va voi deschide zagazurile cerurilor si daca nu voi turna peste voi belsug de binecuvintare."
"Aduceti insa la casa visteriei toate zeciuielile" Verbul a aduce e la imperativ si exprima o porunca. Nu este o optiune. In Vechiul legamint se practica zeciuiala si stim despre farisei ca erau foarte minutiosi in a da zeciuiala din tot ceea ce aveau, dar inima lor nu era a Domnului.
Insa Cuvintul lui Dumnezeu, Biblia, spune in proverbe: "Fiule, da-mi inima ta si sa gaseasca placere ochii tai in caile mele" Proverbe 23:26 Dumnezeu voia intai ca inima poporului sa fie a Lui si apoi sa daruiasca, cu o inima total daruita Domnului.
In general Copii lui Dumnezeu fac invers: intai il pun pe Dumnezeu la incercare iar de daruit ai daruiesc ceea ce ramine dupa ce ei isi fac socotelile, si sunt mirati ca Dumnezeu nu toarna belsug de binecuvintare.
Dar noi trebuie sa actionam astfel: sa ducem zeciuielile noastre la Casa Domnului, ca in Casa Domnului sa nu fie lipsa, apoi sa asteptam ca Domnul sa toarne binecuvintarile Lui peste noi, si Dumnezeu le toarna.
Se povesteste ca intr-o biserica mica de la tara din Amglia secolului al 19-le traia o vaduva cu 5 copii. Ea facea tot ceea ce putea ca toti copii sa poata merge la scoala, si in acelasi timp sa nu duca lipsa de cele necesare traiului. E adevarat ca nu aveau haine noi, decat poate unul din copii o data pe an, iar meniul lor era aproape acelasi, dar in casa lor era bucurie si armonie si in fiecare zi multumeau lui Dumnezeu pentru purtarea lui de grija.
De asemenea, aveau grija ca in fiecare duminica sa daruiasca la casa Domnului din castigul lor din acea saptamina, asa ca fiecare copil avea moneda lui de un penny pentru colecta. La inceputul lunii decembrie s-a anuntat o colecta speciala in biserica lor pentru cea mai saraca familie. Cu dragoste si in acelasi timp cu compasiune, mama s-a sfatuit cu copii ei cum ar putea sa ajute acea familie extrem de saraca.
Fata cea mare a spus:
- Mama, stiu ca e rindul meu sa-mi cumprei rochie noua. Eu renunt la rochia mea si banii ai punem deoparte pentru a ajuta aceasta familie extrem de saraca din biserica noastra.
Fratele ei cu cativanisori mai mic, dar care impartea ziarele in satucul lor, a spus mamei:
- Mama, cred ca si eu pot sa dau jumatate din castigul meu pentru familia aceasta saraca din biserica noastra.
Sora lui mai mica cu cativa ani a spus:
- Mama, ceea ce castig eu din munca mea de facut curat in casele oamenilor instariti, jumatate vreau s-o dau pentru familia aceata foarte saraca din biserica noastra.
Mama, s-a uitat cu dragoste la copii ei si cu o voce plina de multumire le-a spus:
- Ma bucur pentru ca fiecare dintre noi am inteles importanta de a ne iubi si ajuta aproapele. Cu siguranta tatal vostru care este in cer, in prezenta Domnului, se uita cu mare dragoste si bucurie la voi. Acum trebuie sa facem socotelile, sa vedem daca reusim sa ne descurcam cu banii care ne-au ramas.
Dupa cateva minute de tacere mama a continuat:
- Daca renuntam la jumatate din castigul fratelui costru si a sorei voastre mijlocii, atunci.... ne ramin bani ca sa platim chiria, sa cumparam lapte si paine si.... doar cartofi... Va trebui ca toata luna decembrie sa avem doar cartofi inclusiv la masa de craciun.
Mama si-a ridicat privirea spre copii ei si i-a intrebat:
- Sunteti siguri ca ramineti la hotarirea voastra?
Copii au raspuns fiecare pe rind cu hotarire:DA
Nimeni nu stia hotarirea lor. Totul era un secret al mamei si celor 5 copii.
Dar s-a intimplat ceva extraordinar. In acea luna, laptarul a lasat la poarta lor o bucata mare de unt. Altcineva, a lasat in doua rinduri cate o bucata mare de carne. O alta plasa cu cartofi i-a asteptat linga poarta impreuna cu cateva legume. Iar cineva a lasat o legatura mare de lemne si un cos cu carbune. Lacrimile au curs din ochii mamei si zambete pline de multumire impreuna cu rugaciuni fierbinti s-au inaltat spre ceruri la Tatal care stie toate nevoile noastre si le implineste.
Chiar cu o zi inainte de sarbatoarea craciunului, un alt pachet i-a asteptat in poarta casei, unde fiecare si-a gasit dorita hainuta de craciun, ce-i drept nu era noua, dar nu era peticita.
Toata familia era plina de bucurie si multumire. In ciuda faptului ca pusesera de o parte pentru saraci o parte substantiala din castigul lor, in acea luna nu au dus lipsa, dimportiva, aveau pentru masa de craciun un adevarat ospat: carne si cartofi projiti in unt!
A trecut luna decembrie si se apropia seara de craciun. In dupamasa zilei, mama impreuna cu cei cinci copii s-au adunat si au numarat banutii. Impreuna au aduna 17 lire! Nici unul din ei nu au vazut niciodata in mina lor 17 lire! S-au rugat multumind Domnului pentru bunatatea Lui si au cerut binecuvintare peste familia saraca. Cu bucurie, imbracati frumos in hainele primite si cu bucuria dadatorului voios au mers la biserica.
A venit cosuletul cu colecta, si fiecare avea in mina bancnotele care impreuna valorau 17 lire. Cu inima bucuroasa au depus banii in cosulet si s-au intors acasa. A doua zi, ziua de craciun, cineva avea sa se bucure de darnicia lor. Au adormit binecuvintand pe Dumnezeu pentru bunatatea Lui si pentru purtarea Lui de grija, pentru ca in mod minunat, in acea luna nu au dus lipsa de nici un bine, dimpotriva au fost foarte binecuvintati cu tot ceea ce aveau nevoie pentru a trai si mult mai mult decat atit.
"...Puneti-ma astfel la incercare zice Domnul si ve-ti vedea deca nu voi deschide zagazurile cerului si nu voi turna peste voi belsug de binecuvintare." El a turnat belsug de binecuvintare peste familia darnica si vrea s-o faca si peste noi, doar trebuie sa indeplinim conditia: Sa ne dam toata inima noastra Domnului si sa aducem zeciuielile noastre la casa Domnului. Dumnezeu sa ne binecuvinteze.
Maria Cornea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu