MARGARITAR...
Cristos de doua ori i-a intrecut pe ingeri: El a coborit cu mult mai mult sub ei prin umilirea Lui si s-a ridicat cu mult deasupra lor prin inaltarea Lui.
Daca Cristos este viata si frumusetea zilelor noastre insorite, tot El este si fratele nascut pentru zilele noastre de necaz (Proverbe 17:17), iar dragostea Lui va straluci si va strabate prin cei mai negri nori. Intrucat si El a suferit odata, le intelege pe madularele Lui aflate in suferinta. El ne invata sa ne punem incercarile pe un cantar bun, sa ne consideram necazurile ca fiind usoare si trecatoare. (2Corinteni 4:17-18)
A ne baza in intregime pe Cristos, a inceta in intregime cu lucrarile carnii: acesta este secretul ramanerii in El.
Cunoasterea tot mai profunda a lui Cristos, face ca El sa fie din ce in ce mai pretios pentru sufletele noastre. Daca Cristos ar fi mai putin de nepatruns, nu ne-ar putea multumi: n-ar putea nici sa ne umple inima, nici sa ne dea pacea cugetului.
Taria dragostei se arata in lucrurile mari; gingasia dragostei, in lucrurile mici. Cristos a aratat taria dragotei Lui la cruce, prin faptul ca a murit si a purtat blestemul in locul nostru; gingasia dragostei Lui cand a spus: "Iata mama ta!"; "Copii aveti de mancare?"; "Femeie de ce plingi?"
"Sa aveti in voi gandul care era in Cristos Isus..." Filipeni 2:5 El nu a putut cobori mai jos decat crucea. Noi nu putem sa patrundem adancimile umilirii Lui, dupa cum nu putem sa intelegem slava Dumnezeirii Lui. Inaltarea Lui este o replica la crucea Lui. El nu se poate inalta mai sus de dreapta lui Dumnezeu si nici nu poate gasi un loc de odihna mai placut dupa suferintele Lui si truda Lui decat la sanul tatalui. Noi trebuie sa fim partasi la odihna si inaltarea Lui, fiind co-mostenitori cu Cristos; nici El nu va fi multumit, pina cand madularele Lui nu vor fi asezate impreuna cu El pe tronul Lui, la sanul Tatalui.
Fie ca plinatatea lui Cristos sa ne umple inimile noastre largite. Prin comuniune cu El, sufletul devine tot mai incapator, si totusi, cunoasterea tot mai mare a Lui, face sa ne simtim tot mai mult micimea noastra.
Robert C. Chapman.
Cristos de doua ori i-a intrecut pe ingeri: El a coborit cu mult mai mult sub ei prin umilirea Lui si s-a ridicat cu mult deasupra lor prin inaltarea Lui.
Daca Cristos este viata si frumusetea zilelor noastre insorite, tot El este si fratele nascut pentru zilele noastre de necaz (Proverbe 17:17), iar dragostea Lui va straluci si va strabate prin cei mai negri nori. Intrucat si El a suferit odata, le intelege pe madularele Lui aflate in suferinta. El ne invata sa ne punem incercarile pe un cantar bun, sa ne consideram necazurile ca fiind usoare si trecatoare. (2Corinteni 4:17-18)
A ne baza in intregime pe Cristos, a inceta in intregime cu lucrarile carnii: acesta este secretul ramanerii in El.
Cunoasterea tot mai profunda a lui Cristos, face ca El sa fie din ce in ce mai pretios pentru sufletele noastre. Daca Cristos ar fi mai putin de nepatruns, nu ne-ar putea multumi: n-ar putea nici sa ne umple inima, nici sa ne dea pacea cugetului.
Taria dragostei se arata in lucrurile mari; gingasia dragostei, in lucrurile mici. Cristos a aratat taria dragotei Lui la cruce, prin faptul ca a murit si a purtat blestemul in locul nostru; gingasia dragostei Lui cand a spus: "Iata mama ta!"; "Copii aveti de mancare?"; "Femeie de ce plingi?"
"Sa aveti in voi gandul care era in Cristos Isus..." Filipeni 2:5 El nu a putut cobori mai jos decat crucea. Noi nu putem sa patrundem adancimile umilirii Lui, dupa cum nu putem sa intelegem slava Dumnezeirii Lui. Inaltarea Lui este o replica la crucea Lui. El nu se poate inalta mai sus de dreapta lui Dumnezeu si nici nu poate gasi un loc de odihna mai placut dupa suferintele Lui si truda Lui decat la sanul tatalui. Noi trebuie sa fim partasi la odihna si inaltarea Lui, fiind co-mostenitori cu Cristos; nici El nu va fi multumit, pina cand madularele Lui nu vor fi asezate impreuna cu El pe tronul Lui, la sanul Tatalui.
Fie ca plinatatea lui Cristos sa ne umple inimile noastre largite. Prin comuniune cu El, sufletul devine tot mai incapator, si totusi, cunoasterea tot mai mare a Lui, face sa ne simtim tot mai mult micimea noastra.
Robert C. Chapman.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu