MARGARITARUL ZILEI - MEDITATIE ZILNICA
Proverbe 20:7 "Cel neprihanit umbla in neprihanirea lui; ferice de copii lui dupa el."
Abia trecusem de 13 ani, cand prin marturia si cantarea unei foste cantarete de musica populara intoarsa la Domnul, Duhul Domnului m-a cercetat si l-am primit pe Domnul Isus ca Mantuitor si Domn personal. Tatal meu s-a intors la Domnul cand eu aveam3 ani. Provenea dintr-o familie ortodoxa. Nimeni nu a mai fost pocait in familia lui, neam din neamul lui. Bunicul meu a fost foarte ofensat de decizia copilului lui si a hotarit sa-l renege ca si copil si l-a dezmostenit. Respingerea aceasta a provocat o rana adinca in inima tatalui meu. El a stat inaintea Domnului cu situatia creata, cerand Domnului intelepciune. Voia sa se comporte corect fata de tatal si fratii lui. (Tatal meu a ramas orfan de mama cand avea 7 ani. Atunci bunicul meu s-a casatorit - a ramas vaduv cu 4 copii: o fata de 12 ani, tatal meu de 7 ani, un alt baita de 5 ani si unul de 2 ani. Imediat dupa casatorie, mama vitrega a pastrat-o acasa pe fata de 12 ani - trebuia sa-i creasca pe fratiori - iar pe tatal meu l-a trimis sa munceasca la 7 ani, la o familie bogata. Nu a mai revenit acasa decat dupa casatorie.)
Imi aduc aminte, ca si copil, ca in fiecare duminica, dupa serviciul de dupa masa, toata familia mergeam in vizita la parintii tatalui meu. Fiind copil nu intelegeam comportamentul lor. De cele mai multe ori, nu ne pofteau sa luam loc. Tinea in picioare linga usa toata familia. Tatal meu ai saluta si vorbea cu ei respectuos. De cele mai multe ori, fara sa fie intrebat, tatal meu le spunea ca noi suntem bine si le vorbea despre munca lui obositoare ca si mecanic agricol. Apoi ne intorceam acasa.
Vizita dura doar cateva minute.
O vedeam deseori pe bunica mea venind in vizita la copilul ei care locuia la cateva case distanta de casa noastra. Eu fugeam inaintea ei si o imbratisam lipindu-ma de fusta ei zicandu-i: "Asa-i ca vi si la noi buna?" Si mereu raspunsul ei era: "Acuma nu am timp." N-am inteles comportamentul lor, iar parintii mei se fereau s-ami vorbeasca.
Dupa ce l-am primit pe Domnul in inima mea ca Mantuitor si Domn, tatal meu a inceput sa ma creasca spiritual, prin cuvintul lui Dumnezeu si prin literatura crestina. Atunci, la inceputuri, tatal meu mi-a povestit toata viata lui si motivul pentru care parintii si familia lui se comporta asa. Si tatal meu a incheiat relatarea lui astfel: "... Tiam spus toate astea pentru ca si tu trebuie sa-i ierti pe bunicii tai pentru comportamentul lor si sa-i iubesti. Vreau sa stii, ca m-am rugat lui Dumnezeu ca orice blesteme, pacate, sau cuvinte negative spuse de familia mea impotriva voastra si a familiei mele, sa nu aibe putere si efect asupra voastra, a viitorului vostru si a viitorului copiilor si urmasilor vostri."
Tatal meu n-a urmat nici o scoala biblica, nici seminar, nici cursuri ELELLE, nimic de genul acesta. Dar am vazut in viata lui calauzirea Duhului Sfant si cuvintul scripturii trait. Familia noastra a fost foarte binecuvintata si protejata de Domnul si fericirea din caminul nostru a fost una speciala in El.
Cuvintul lui Dumnezeu, Biblia, din ziua de azi spune: "Cel neprihanit umbla in neprihanire; ferice de copii lui dupa el."
E asa de adevarat cuvintul lui Dumnezeu! Uitindu-ma in urma in viata mea, multumesc lui Dumnezeu pentru fiecare zi. Am fost si sunt intradevar fericita. Am avut o viata nu lipsita de incercari si probleme, dar paza, ocrotirea, protectia, binecuvintarea si dragostea Domnului m-au insotit in toti acesti ani.
Multumesc lui Dumnezeu pentru parintii si bunicii mei din partea mamei. Prin bunicii mei care erau credinciosi, tatal meu l-a cunoscut pe Domnul. Viata mamei mele a fost o biblie umblatoare pentru tata. Supunerea si dragostea ei pentru el i-au topit inima si nu i-a parut rau sa lase totul si sa-l urmeze pe Domnul. Tatal si mama mea mi-au lasat mari binecuvintari pentru viata mea.
Esti mama, sau poate tata, sau poate in devenire mama sau tata. Ce mostenire lasi copiilor tai? Ai porti in post si rugaciune? Vad ei cuvintul lui Dumnezeu trait de tine? Doresc ei sa-l citeasca impreuna cu tine? De cate ori te rogi impreuna cu copii tai intr-o saptamina? Cu fiecare in parte? Aceasta e cea mai minunata mostenire pe care le-o poti lasa. Banii se duc, posesiunile se devalorizeaza, dar mostenirea in Cristos este vesnica, nestricacioasa si nepieritoare.
O zi binecuvintata ascunsi in Domnul
Maria Cornea
Proverbe 20:7 "Cel neprihanit umbla in neprihanirea lui; ferice de copii lui dupa el."
Abia trecusem de 13 ani, cand prin marturia si cantarea unei foste cantarete de musica populara intoarsa la Domnul, Duhul Domnului m-a cercetat si l-am primit pe Domnul Isus ca Mantuitor si Domn personal. Tatal meu s-a intors la Domnul cand eu aveam3 ani. Provenea dintr-o familie ortodoxa. Nimeni nu a mai fost pocait in familia lui, neam din neamul lui. Bunicul meu a fost foarte ofensat de decizia copilului lui si a hotarit sa-l renege ca si copil si l-a dezmostenit. Respingerea aceasta a provocat o rana adinca in inima tatalui meu. El a stat inaintea Domnului cu situatia creata, cerand Domnului intelepciune. Voia sa se comporte corect fata de tatal si fratii lui. (Tatal meu a ramas orfan de mama cand avea 7 ani. Atunci bunicul meu s-a casatorit - a ramas vaduv cu 4 copii: o fata de 12 ani, tatal meu de 7 ani, un alt baita de 5 ani si unul de 2 ani. Imediat dupa casatorie, mama vitrega a pastrat-o acasa pe fata de 12 ani - trebuia sa-i creasca pe fratiori - iar pe tatal meu l-a trimis sa munceasca la 7 ani, la o familie bogata. Nu a mai revenit acasa decat dupa casatorie.)
Imi aduc aminte, ca si copil, ca in fiecare duminica, dupa serviciul de dupa masa, toata familia mergeam in vizita la parintii tatalui meu. Fiind copil nu intelegeam comportamentul lor. De cele mai multe ori, nu ne pofteau sa luam loc. Tinea in picioare linga usa toata familia. Tatal meu ai saluta si vorbea cu ei respectuos. De cele mai multe ori, fara sa fie intrebat, tatal meu le spunea ca noi suntem bine si le vorbea despre munca lui obositoare ca si mecanic agricol. Apoi ne intorceam acasa.
Vizita dura doar cateva minute.
O vedeam deseori pe bunica mea venind in vizita la copilul ei care locuia la cateva case distanta de casa noastra. Eu fugeam inaintea ei si o imbratisam lipindu-ma de fusta ei zicandu-i: "Asa-i ca vi si la noi buna?" Si mereu raspunsul ei era: "Acuma nu am timp." N-am inteles comportamentul lor, iar parintii mei se fereau s-ami vorbeasca.
Dupa ce l-am primit pe Domnul in inima mea ca Mantuitor si Domn, tatal meu a inceput sa ma creasca spiritual, prin cuvintul lui Dumnezeu si prin literatura crestina. Atunci, la inceputuri, tatal meu mi-a povestit toata viata lui si motivul pentru care parintii si familia lui se comporta asa. Si tatal meu a incheiat relatarea lui astfel: "... Tiam spus toate astea pentru ca si tu trebuie sa-i ierti pe bunicii tai pentru comportamentul lor si sa-i iubesti. Vreau sa stii, ca m-am rugat lui Dumnezeu ca orice blesteme, pacate, sau cuvinte negative spuse de familia mea impotriva voastra si a familiei mele, sa nu aibe putere si efect asupra voastra, a viitorului vostru si a viitorului copiilor si urmasilor vostri."
Tatal meu n-a urmat nici o scoala biblica, nici seminar, nici cursuri ELELLE, nimic de genul acesta. Dar am vazut in viata lui calauzirea Duhului Sfant si cuvintul scripturii trait. Familia noastra a fost foarte binecuvintata si protejata de Domnul si fericirea din caminul nostru a fost una speciala in El.
Cuvintul lui Dumnezeu, Biblia, din ziua de azi spune: "Cel neprihanit umbla in neprihanire; ferice de copii lui dupa el."
E asa de adevarat cuvintul lui Dumnezeu! Uitindu-ma in urma in viata mea, multumesc lui Dumnezeu pentru fiecare zi. Am fost si sunt intradevar fericita. Am avut o viata nu lipsita de incercari si probleme, dar paza, ocrotirea, protectia, binecuvintarea si dragostea Domnului m-au insotit in toti acesti ani.
Multumesc lui Dumnezeu pentru parintii si bunicii mei din partea mamei. Prin bunicii mei care erau credinciosi, tatal meu l-a cunoscut pe Domnul. Viata mamei mele a fost o biblie umblatoare pentru tata. Supunerea si dragostea ei pentru el i-au topit inima si nu i-a parut rau sa lase totul si sa-l urmeze pe Domnul. Tatal si mama mea mi-au lasat mari binecuvintari pentru viata mea.
Esti mama, sau poate tata, sau poate in devenire mama sau tata. Ce mostenire lasi copiilor tai? Ai porti in post si rugaciune? Vad ei cuvintul lui Dumnezeu trait de tine? Doresc ei sa-l citeasca impreuna cu tine? De cate ori te rogi impreuna cu copii tai intr-o saptamina? Cu fiecare in parte? Aceasta e cea mai minunata mostenire pe care le-o poti lasa. Banii se duc, posesiunile se devalorizeaza, dar mostenirea in Cristos este vesnica, nestricacioasa si nepieritoare.
O zi binecuvintata ascunsi in Domnul
Maria Cornea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu