MARGARITARE DE MARE PRET - MARGARITARUL ZILEI
Galateni 5:24 2 "Cei ce sunt ai lui Cristos Isus si-au rastignit firea paminteasca impreuna cu patimile si poftele ei."
Se spune ca intr-o biserica era un frate credincios care avea mare har in rugaciune. Se ruga pentru familia lui, pentru cei bolnavi, pentru persoanele care trec prin necazuri si incercari, pentru cei singuri si parasiti, pentru cei nevoiasi care n-au ce pune pe masa... Se ruga pentru pastori si familiile lor, pentru slujitorii din biserica, pentru cei cu daruri speciale ca sa le foloseasca pentru slava Domnului... Se ruga pentru tara si cei ce sunt la conducere, ca Dumnezeu sa le dea intelepciune. Se ruga pentru cei nemantuiti care fara sa-si dea seama sunt in robia celui rau si cerea Domnului sa fie eliberati, mantuiti, vindecati, reabilitati si inclusi in familia Domnului. Ceea ce era interesan in rugaciunile lui era ca totdeauna ele se terminau cu aceeasi fraza: "... Si nu uita Doamne sa-ntaresti cuiele..."
Curios din fire, un frate mai tinar s-a apropiat de fratele nostru si l-a intrebat: "Frate, e minunat darul rugaciunii pe care il ai. Da ce treaba au cuiele cu rugaciunea dumitale." Fratele invarsta i-a spus: "Vezi dumneata tinere, cand eu am venit la Domnul mi-am predat toata viata Lui si am rastignit pe cruce si firea mea veche si pacatoasa, dar uneori, firea aceasta este asa de rebela si incapatinata ca vrea sa se dea jos de pe cruce si sa mai traiasca in mine. Atunci strig tare catre Domnul s-o tina pe cruce. Insa de fiecare data cand ma rog, cer Domnului sa intareasca cuiele care-o tin pe cruce, sa nu carecumva sa scape."
Ne-am rastignit noi firea paminteasca cu patimile si poftele ei? Estea ea moarta in noi sau o mai alimentam cu lucruri lumesti, astfel incat plina de sine si putere lumeasca sa scape din cuie si sa faca ravagii in viata mea, in famile, la locul de munca si astfel sa pierdem marturia buna a unui cuget curat?
Sa invatam de la acest frate invarsta, sa omorim firea veche infometind-o, nealimentand-o cu gunoaiele lumii, ci tinand-o in permanenta in cuie pe cruce si sa-i cerem Domnului sa intareasca zilnic cuiele ca sa nu scape si sa faca ravagiii.
Maria Cornea
Galateni 5:24 2 "Cei ce sunt ai lui Cristos Isus si-au rastignit firea paminteasca impreuna cu patimile si poftele ei."
Se spune ca intr-o biserica era un frate credincios care avea mare har in rugaciune. Se ruga pentru familia lui, pentru cei bolnavi, pentru persoanele care trec prin necazuri si incercari, pentru cei singuri si parasiti, pentru cei nevoiasi care n-au ce pune pe masa... Se ruga pentru pastori si familiile lor, pentru slujitorii din biserica, pentru cei cu daruri speciale ca sa le foloseasca pentru slava Domnului... Se ruga pentru tara si cei ce sunt la conducere, ca Dumnezeu sa le dea intelepciune. Se ruga pentru cei nemantuiti care fara sa-si dea seama sunt in robia celui rau si cerea Domnului sa fie eliberati, mantuiti, vindecati, reabilitati si inclusi in familia Domnului. Ceea ce era interesan in rugaciunile lui era ca totdeauna ele se terminau cu aceeasi fraza: "... Si nu uita Doamne sa-ntaresti cuiele..."
Curios din fire, un frate mai tinar s-a apropiat de fratele nostru si l-a intrebat: "Frate, e minunat darul rugaciunii pe care il ai. Da ce treaba au cuiele cu rugaciunea dumitale." Fratele invarsta i-a spus: "Vezi dumneata tinere, cand eu am venit la Domnul mi-am predat toata viata Lui si am rastignit pe cruce si firea mea veche si pacatoasa, dar uneori, firea aceasta este asa de rebela si incapatinata ca vrea sa se dea jos de pe cruce si sa mai traiasca in mine. Atunci strig tare catre Domnul s-o tina pe cruce. Insa de fiecare data cand ma rog, cer Domnului sa intareasca cuiele care-o tin pe cruce, sa nu carecumva sa scape."
Ne-am rastignit noi firea paminteasca cu patimile si poftele ei? Estea ea moarta in noi sau o mai alimentam cu lucruri lumesti, astfel incat plina de sine si putere lumeasca sa scape din cuie si sa faca ravagii in viata mea, in famile, la locul de munca si astfel sa pierdem marturia buna a unui cuget curat?
Sa invatam de la acest frate invarsta, sa omorim firea veche infometind-o, nealimentand-o cu gunoaiele lumii, ci tinand-o in permanenta in cuie pe cruce si sa-i cerem Domnului sa intareasca zilnic cuiele ca sa nu scape si sa faca ravagiii.
Maria Cornea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu