Psalmul 8:3-4
" Când privesc cerurile - lucrarea mâinilor Tale - luna si stelele pe care le-ai facut, îmi zic: Ce este omul ca sa te gândesti la El si fiul omului, ca sa-l bagi in seama?
Dumnezeu este maret si maretia Lui vorbeste fara cuvinte in creatie. Cuvantul care s-a intrupat, a fost prezent la creatie si prin El au fost create toate lucrurile, chiar si cerurile pe care le admiram cu atâta uimire intrebandu-ne: "Doamne unde esti Tu dincolo de ele? Unde este scaunul Tau de domnie, unde împărătești peste lumile văzute si nevăzute? Cum carmuiesti Tu lumea? Cat de mare este îndurea Ta pentru fii neascultarii!! Cat de mare este dragostea Ta pentru lumea căzută in păcat! Cat de grijuliu esti cu lucrarea mâinilor Tale! Cum porți Tu de grija de fiii oamenilor! Cat de mult iubesti sufletul lor!
Noi suntem uimiți delucrareamainilorTale, de creatie, dar cei care te cunoastem personal, suntem uimiți de caracterul Tau, de bunatatea Ta, de indurarile Tale, de dragostea Ta nemărginita, de gingasia Ta, de purtarea Ta de grija, de rabdareaTa cu oamenii, de simplitatea Ta, de credinciosia Ta fata de promisiunile Tale, suntem uimiți de Tine, de felul cum esti Tu, si in fata măreției Tale divine Creator, ce poate sa spună omul, creatia Ta? Ma plec in sac si cenusa si tac. Rămân mut si smerit inaintea Ta, si plin de umilință zic: " Doamne, ce sunt eu ca sa sacrifici pentru mine ce ai avut mai scump? Ce sunt eu? Si totusi pentru mine si pentru tine, Fiul lui Dumnezeu s-a intrupat, lăsând haina si gloria cerească, a trăit simplu, a cunoscut lipsurile, prigoană, viata de emigrant, a cunoscut grijile vietii, lipsurile ei, bolile, greutățile, si mai ales, a urmat voia Tatălui, in toate, implinind-o pas cu pas, cuvant cu cuvant pînă la final.
A existat jertfa, pentrucă întâi a s-a nascut, a existat suferință, pentru ca întâi a iubit, a existat înviere, pentru ca întâi a murit, a existat înălțare pentru ca întâi a fost un tron si o slava.
Totul a plecat de la marea dragoste a lui Dumnezeu pentru noi, de aceea privirea noastra, gândurile noastre se îndreaptă mereu spre cer.
Ce este omul? Fara Dumnezeu este robul păcatului, legat la căruța lui Satan, si el il dirijează in toate actiunile lui. Ce este omul? Fara Dumnezeu este o scarba.
Cu Dumnezeu, omul priveste la El si ia din frumusețea Lui din caracterul Lui si omul devine minunea lui Dumnezeu, asemenea Creatorului! Omul este ceea ce priveste, ceea ce lasa sa se oglindească in El. Eu si tu suntem ceea ce privim si ceea ce lăsăm sa se formeze in noi. Fie ca cei ce ne privesc sa vadă in noi caracterul lui Dumnezeu, chipul Lui si sa laude pe Dumnezeu pentru lucrarea Lui minunata.