MARGARITAR... ABANDONAREA SI REVELATIA

Abandonarea.... Tu te abandonezi in mainile Domnului Isus, de asemena tu Il vei urma pe Domnul,  El fiind Calea, pe Domnul Il vei auzi, El fiind Adevarul si de la Domnul acesta iti vei primi Viata. Daca il urmezi pe cel ce este Calea, il vei auzi pe ce ce este Adevarul si El iti va da viata pentru ca El insusi este Viata.

PRIMESTE INTOTDEAUNA TOTUL DE LA EL CU O INIMA MULTUMITOARE INDIFERENT CARE SUNT LUCRURILE PE CARE EL ALEGE SA TI LE DEA.

Cand ti se ia revelatia....
Trebuie sa accepti sa ti se ia. Las-o! Domnul vrea sa treci la o intelegere mai profunda a Sa. Priveste la fel toate lucrurile. Abandoneaza-te pe tine insuti chiar si in privinta revelatiei. Fii gata sa te daruiesti intotdeauna la ceea ce poate fi voia Lui. Sa nu ai o alta dorinta in viata ta decat aceea de a merge cu drag pe urmele Lui si de a locui intotdeauna impreuna cu El. Invata ce inseamna sa te cufunzi tot timpul in nimicnicie inaintea Domnului... Invata sa accepti in mod egal darurile Lui, indiferent ca sunt lumina sau intuneric. Trateaza in mod egal atat rodnicia cat si lipsa ei. Indiferent ca esgte vorba de slabiciune sau putere, dulceata sau amaraciune, de ispite, atragerea atentiei, durere, oboseala, incertitudine sau binecuvintare, toate trebuie sa le primesti la fel din mana Domnului. Nici una nu trebuie sa-ti incetineasca umblarea pe cale nici macar o clipa.

Abandonarea si viata sfanta...
Evlavia este ceva ce vine de la Dumnezeu. Daca esti credincios in invatatura acetei cai simple de experimentare a Domnului tau, atunci il vei avea pe Dumnezeu. Si atunci cand il ai pe Dumnezeu, vei mosteni toate trasaturile Sale. Aceasta este evlavia: CU CAT AI MAI MULT DIN DUMNEZEU, CU ATIT ESTI SCHIMBAT MAI MULT IN ASEMANAREA LUI.
.... Daca evlavia nu provine din adancul fiineti tale, atunci nu este decat o masca. O evlavie de forma se poate schimba asa cum se schimba o haina. Insa cand evlavia este rezultatul vietii care se afla in adancul fiintei tale, atunci ea este esenta adevarata, reala si durabila a Domnului. "Fiica imparatului este plina de stralucire inauntru. (Psalmul 43:13) O astfel de persoana nu o vei auzi niciodata afirmand ca are spiritualitate cat de cat. De ce? Crestinul acesta a devenit una cu Dumnezeu. Domnul insusi este cel care il conduce pe credincios in aceasta practica totala a evlaviei.
.... Cand se aprinde acest foc al dragostei in credincios, acesta nu se mai gandeste la nimic altceva decat cum sa fie placut Domnului iubit. El incepe sa se neglijeze pe sine, din dragoste pentru Domnul, uita complet de sine insusi. Si cand creste dragostea pentru Domnul, creste si ura fata de viata sa egoista.
.... Aceasta relatie simpla cu Domnul este potrivita pentru oricine; este la fel de potrivita pentru cei goi la minte si needucati cat si pentru cei pregatiri. Rugaciunea aceasta, experienta aceasta care incepe atat de simplu, are drept rezultat o dragoste pentru Domnul care se abandoneaza cu totul. Este nevoie de un singur lucru: DE DRAGOSTE.
Sfantul Augustin a spus: "Iubeste si apoi fa ce vrei." Pentru ca atunci cand ai invatat sa iubesti, nici macar nu vei dori sa faci acele lucruri care l-ar putea supara pe cel pe care il iubesti.

Janne Guyon

MARGARITAR...VIETI IRADIANTE

O remarcabila  descoperire in cercetarea stiintifica a constituit-o, RADIUL. Cea mai insemnata insusire a acestuia este ca iradiaza sau emite lumina si energie cu o putere aproape inepuizabila.  O cantitate mica, si nu exista in lumea intreaga decat o redusa cantitate, ar fi echivalenta a un milion si jumatate de tone de carbune si ar avea suficienta energie pentru a sutine de-a lungul unei generatii intregi  un vapor care sa faca dus-intors cursele pe apele Atlanticului. E nevoie de mai bine de saptesprezece secole ca un fragment de radiu  sa se epuizeze prin radiatie. O singura raza a radiului ar putea inconjura Pamantul in mai putin de o secunda.


Si totusi acest element remarcabil este scos din mine intunecate, unde a fost calcat de picioarele omului si cu greu  se distinge de obisnuita smoala. Se gaseste intr-o substanta  numita pehblenda, care seamana foarte bine cu smoala. CE IMAGINE DEOSEBITA A MODULUI IN CARE VIETILE NOASTRE AU FOST RIDICATE DIN OBSCURITATE, DISPERARE SI DIN ADANCIMILE PACATULUI, PRIN HARUL LUI DUMNEZEU, SA STRALUCEASCA PE VECIE CA STELELE.

Si cum ne indeamna ca semeni radiului, sa facem sa lumineze si lumina noastra inaintea oamenilor, ca ei "sa vada  faptele noastre bune si sa-l slaveasca pe Tatal nostru care este in ceruri. "

Se pare ca radiul emite mai multe felurii de radiatii, de culori diferite, diferentiate in spectrul solar si denumite cu(alfa, beta si ipsilon) in cataloagele stiintifice.

Primul fel de lumina pe care vietile noastre ar trebui s-o radieze este LUMINA ADEVARULUI. Dumnezeu ne cheama sa fim elistole vii, cunoscute si citite de toti oamenii; iar scrisul lor ar trebui sa fie o editie vie a Cuvintului Sau. Cineva a spus ca viata noastra  este ori Evanghelie curata, ori calomnie sfruntata. Il reveleaza vietile noastre pe Cristos si Evanghelia Lui in fata semenilor nostri, asa incat,  dupa cum ferm o spune apostolul "sa faca in totul cinste invataturii lui Dumnezeu Mantuitorul nostru"?

Urmatoarea manifestare a luminii noastre  trebuie sa fie CURATIA. Cel mai mare lucru al fiecarei vieti adevarate este  caracterul personal. Cel mai mare lucru cu privire la Domnul Isus, nu a fost faptul ca El spunea despre Sine ca este adevarul si viata,  CI CA EL ERA ADEVARUL SI VIATA. Victoria Lui morala asupra ispititorului in pustie a facut posibil ca El sa devina Dreptatea noastra. Il traim noi pe Cristosul pe care il vestim si adevarul pe care il marturisim?

Dar vietile noastre ar trebui sa fie nu numai drepte ci si ATRAGATOARE. Dumnezeu vrea ca noi sa  aratam lumina frumusetii, farmecul lui Isus, lucrurile care sunt placute si curate. Multi crestini sunt asemenea unei stanci golase, semete, inalte,  dar dezgolite si lipsite de frumusete. Adevarul ideal este muntele impodobit cu verdeata, flori si izvoare, unde calatorul se odihneste si copii se joaca. Domnul Isus chiar din frageda copilarie, a fost placut inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor. Epistola catre Filipeni este o minunata imagine a frumusetii si sfinteniei. Fara ea noi nu putem fi lucrarea desavarsita a lui Dumnezeu.

LUMINA RABDARII este slava care il incununeaza pe sfant. Prin rabdare, harul isi face desavarsita lucrarea, lasand in urma un suflet desavarsit, intreg, caruia nu-i lipseste nimic. Aceasta este lumina care straluceste in tintuneric si care lumineaza locasul durerii, casa de jale si valea umbrei mortii. Tot asa sa traluceasca si lumina voastra!

LUMINA DRAGOSTEI  este cea mai pretioasa dintre razele stralucitoare ale unui caracter sfant. Ea da frumusete celui mai  umil chip si face din cel mai modest camin un rai. Ea poate invinge raul prin bine, poate schimba blestemul in binecuvintare, poate  invinge  toti dusmanii,  doborandu-i cu bunatatea ei. Lasam noi oare lumina dragostei sa lumineze mica  lume care ne inconjoara, intunericul de sub noi si lumea pierduta de dincolo?

Intocmai ca soarele liber, voios,
Se revarsa unde bezna si amarul suspina,
Tot asa, in locul trist si-ntunecos, peste omul rau si cel milos,
Sa straluceasca si a ta lumina.

A.B. Simpson

MARGARITAR DE MARE PRET - MARGARITARUL ZILEI

Psalmul 118:24 "Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul: sa ne bucuram si sa ne veselim in ea!"

Buna dimineata! Ai motive de bucurie astazi? 
Te uiti in jurul tau si poate imi spui: Crezi ca am vre-un motiv de bucurie? Traim intr-o criza politica profunda care afecteaza viata noastra de zi cu zi. Familia mea trece dint-o criza de existenta in alta. Eu cu sotul meu suntem intr-o criza care nu se sfarseste... Copii si neascultarea lor, problemele cu care se confrunta si crizele varstei adancesc criza noastra ca parinti... Lipsurile zilei.... Probleme pe care nu reusesc sa le rezolv sau probleme rezolvate prost ma arunca uneori in disperare... Functionari publici incompetenti, vecini putin binevoitori, colegi invidiosi... Am motive de bucurie?

Nu te contrazic. Cu siguranta ca e asa. Dar priveste partea cealalta a paharului. Bucura-te de ochii tai ca vad! Vezi fata copiilor tai! Aminteste-ti cand i-ai tinut prima data in brate! Darul perfect si binecuvintat al lui Dumnezeu! De-a lungul anilor, in ei deavolul a semanat neghina. Zmulge-o cu gentilete si dragoste si seamana in locul ei bunatate si un caracter frumos!

Aminteste-ti de momentul in care sotul tau te-a privit cu dragoste, asa cum priveste un mire pe mireasa lui. Da, e adevarat ca multe s-au petrecut intre voi, dar in strafundul sufletului, dragostea agape iarta totul, acopere totul, nadajduieste totul, sufere totul. Priveste-l cu aceeiasi dragoste. Cucereste-l cu aceiasi gentilete si dragalasenii, apropie-te de el si Dumnezeu il va apropia de tine.

Ai un serviciu... Nu e cel ideal - zici. Colegii, patronii sunt pe departe de a fi perfecti, dar nu uita: patronii tai au si ei nemultumirile, ispitele, greutatile si baiurile lor. Fii ingaduitoare cu ei. 
Nu stii prin ce trec colegii tai. Nu le judeca raceala, duretea, nepolitetea, nerabdarea si lipsa de bunatate. Tu le ai. Imparte-le fara a cere in schimb. Vei vedea ca la un moment dat, cand te vei astepta mai putin, bunatatea, dragostea, gentiletea si politetea se vor revarsa spre tine in torente.

Fa primul pas, bucura-te si fii vesela azi, si maine, si poimaine si raspoimane, multumind lui Dumnezeu pentru toate darurile Lui pentru tine. Fii o cupa plina de bucurie, plina de sa dea peste... peste sotul tau, peste copii tai, peste parintii si socrii tai, peste vecinii si colegii tai.... Fa ambientul din jurul tau placut prin bucuria care se revarsa din inima ta spre ei. Fii BUCURIE in fiecare zi din viata ta. Viata e asa de scurta! Bucurate in fiecare zi ca traiesti, ca Dumnezeu e in inima ta si ca El te tine in palmele Lui pentru a fi protejata si ocrotita, pentru a putea sa-l lauzi si sa-l binecuvintezei pe El pentru tot ceea ce-ti da zilnic. Fii o lauda pentru El.

Maria Cornea

MARGARITAR...  OMUL NATURAL SI RELIGIA LUI

Religia omului natural este alcatuita din mandrie, ignoranta si o constiinta vinovata; acestea il tin cu putere pe pacatos departe de Dumnezeu. Harul, din contra, ne determina sa ne apropiem de Dumnezeu prin singele lui Isus. Ascultarea credintei a fost cea care, a facut din Abel un inchinator bine primit inaintea lui Dumnezeu.

Lucrurile cele mai atragatoare in ochii lumii sunt cele mai respingatoare in ochii lui Dumnezeu; de exemplu intelepciunea lumii si religia lumii.

Intreaga religie a omului natural intoarce Biblia cu susul in jos: incepe cu fapte si apoiai face pe oameni sa spere in indurare. Biblia insa incepe cu iertarea pacatelor si apoi porunceste ascultarea.

Nadab si Abihu au fost sus cu Moise pe munte, dar mai apoi, au pierit in timp ce aduceau foc strain. Daca oamenii naturali care il marturisesc pe Cristos ar fi dusi la cer si apoi ar fi trimisi din nou pe pamant, ei tot nu ar fi altceva decat Nadab-i si Abihu-i, in vrajmasie cu Dumnezeu. Gandirea carnala trebuie sa fie rastignita. Ea nu poate fi indreptata sau imbunatatita.

Omul care se inchina lui Dumnezeu fara a avea nasterea din nou este un batjocoritor la adresa lui Dumnezeu si nu un inchinator.

Pentru inima stricata a omului, e ceva normal sa-si tagaduiasca slabiciunea si pacatosenia si sa se laude cu taria si dreptatea ei.

Daca Adam in starea lui de dreptate, nu s-a putut tine singur, cum sa putem noi, samanta Lui stricata, sa ne ridicam prin puterea naturala din caderea noastra.

Sunt multe mustrari de constiinta in omul natural, dar ele nu sunt lucrarea harului, desi adesea sunt interpretate astfel. Balaam, Saul si multi altii au avut asemenea mustrari, constiinta ai tragea intr-o directie iar inima in alta. Fara har nu este scarbire de sine, si de aceea, nici apelare la singale lui Cristos. Acolo unde este prezent harul, sufletul doreste eliberarea de sub puterea pacatului si de sub pedeapsa lui.

Daca nu esti intors la Dumnezeu, nu trebuie sa fii preocupat de a face fapte bune, ci sa inveti cum poti face niciuna si ca trebuie sa vii cu mainile goale pentru a primi darul lui Dumnezeu si anume viata vesnica prin credinta in Isus Cristos. Cea mai buna rugaciune a ta pentru indurare este marturisirea sincera a pacatelor tale. O data ce esti inviat in Cristos, trebuie sa aduci roade pentru Dumnezeu. Acele roade nu vor fi mere din Sodoma sau struguri din Gomora, (asa sunt toate faptele tale bune in starea naturala) ci vor fi roade din Isus, Viata cea vie si adevarata.

Robert C. Chapman

MARGARITAR DE MARE PRET - MARGARITARUL ZILEI

2Petru 3:9 "Domnul nu intarzie in implinirea fagaruintei Lui cum cred unii; ci are o indelunga rabdare pentru voi si doreste ca nici unul sa nu piara ci toti sa vina la pocainta."

Ieri am vazut promisiunea Domnului Isus prin care, cu o dragoste plina de tandrete, plina de pasiunea Lui Dumnezeu de a ne salva si de a fi pururea cu El, Domnul Isus spunea: "Sa nu vi se tulbure inima, aveti credinta in Dumnezeu, aveti credinta in Mine. In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri, daca n-ar fi asa v-as fi spus: Eu ma duc sa va pregatesc un loc ca acolo unde sunt Eu sa fiti si voi."

Astazi, prin Cuvintul Lui, Domnul Isu intareste promisiunea pe care ne-a facut-o. Da, promisiunea e veche de 2000 de ani, dar astazi e mai autentica decat acum 2000 de ani si venirea Lui e muuult mai aproape. Tot ceea ce El a promis, s-a implinit, sau e pe cale sa se implineasca.

Inainte de suferintele si moartea Sa, Domnul Isus a promis ucenicilor ca nu ai va lasa singur, ca le va trimite un mangaietor, un insotitor, un calauzitor. Promisiunea aeasta s-a implinit in ziua cinezecimii sau rusaliilor, cand, o putere nemaintalnita sub forma unor limbi de foc s-a asezat peste fiecare ucenic. Si de atunci, fiecare pamantean, care il accepta pe Isus ca Salvator si Mantuitor personal, inlauntrul lui primeste aceasta putere si prezenta pe care o recunosti singur: este prezenta Mangaietorului a Duhului Sfant.

Domnul Isus a promis ca va reveni, dar atunci la revenirea Lui, El nu va avea acelasi statut de Mantuitor, plin de mila pentru pacatosi, ci El va reveni ca judecator, va judeca lumea pentru faptul ca au respins mantuirea lui Dumnezeu si s-au lasat inselati de deavolul si dusi in ratacire de el.

Cuvintul spune ca "... Dumnezeu nu intarzaie in implinirea fagaduintei Lui.... ci are o indelunga rabdare pentru voi si doreste ca niciunul sa nu piara ci toti sa vina la pocainta." Intarzierea Domnului Isus nu este pentru a gasi mai multi vinovati care sa fie pedepsiti, intarzierea Lui este determinata de dragostea nespus de mare pe care o are pentru oamenii nemantuiti si doreste ca niciunul sa nu piara ci toti sa vina la mantuire. Acesta e singurul motiv pentru care El intarzie.

Esti privilegiat pentru ca esti inclus in dragostea lui Dumnezeu si datorita dragostei Lui pentru tine, El isi amana revenirea. Te vrea cu El in vesnicie si iti da repetate oportunitati ca sa-l cunosti pe El ca Mantuitor. Esti in atentia Lui, pentru ca te binecuvinteaza si de cele mai multe ori chiar lucrurile rele care ti se intampla se transforma uneori peste noapte in bine. Acolo e mana Lui care face ca toate lucrurile sa lucreze impreuna spre binele celor ce-l iubesc pe Dumnezeu, spre binele celor care-L cauta.

Constient sau inconstient, in inima ta este dragoste si respect pentru Dumnezeu. Tu esti chemat dupa planul Sau, esti chemat pentru mantuire. Si cu fiecare zi, chemarea este tot mai insistenta si plina de dragoste. O vezi, o percepi, dar satan te tine blocat in lumea Lui. Ai putere sa te deblochezi. In tine este puterea lui Dumnezeu prin care sa te lepezi de cel rau si sa te legi de Dumnezeu.

Domnul nu iantarzie in implinirea fagaduintei Lui... dar are o indelunga rabdare cu tine.  Nu abuza de dragostea si rabdarea lui Dumnezeu. Hotaraste-te pentru El, acum.

Cornea Maria

MARGARITAR...

Mantuirea lui Dumnezeu, elibereaza omul nu numai de vina, ci si de sub stapinirea pacatului, si il aduce in partsie cu Dumnezeu. Aceasta mantuire este vestita oricarei fapturi de sub cer; nu are nici o scuza cel care nu o primeste.

Omul si-a facut lucrarea Lui complet, lucrare de autodistrugere. Cristos a realizat o lucrare perfecta - lucrarea de rascumparare, pentru mantuirea vinovatului impardonabil, a celui in intregime pierdut.

Dumnezeu il indreptateste pe pacatosul care crede. Cand iarta, Dumnezeu se indreptateste. Omul poate ierta, dar nu poate sterge pacatul. Numai Dumnezeu poate indreptati. Iar El indreptateste prin Cristos care a fost facut pacat pentru noi, pentru ca noi sa fim facuti dreptatea lui Dumnezeu in El.

Dumnezeu manat de dragostea Lui pentru om, l-a trimis pe Fiul Sau sa mantuiasca pe cei pierduti.

Sarmanul pacatos care alearga la Cristos pentru a fi mantuit, nu poate fi ajuns de sabia razbunatorului, deoarece el este invatat de Duhul lui Dumnezeu si este atras de dragostea lui Dumnezeu la mantuitorul Cristos. Mari pot fi frica si dezorientarea Lui. Dar El e la adapost de blestem in Cristos, cetatea de refugiu. Dumnezeu il vede deja acolo, chiar daca el se indoieste ca a ajuns acolo.

"Cum pot fi iertat?" se intreaba sarmanul pacatos care se autoinvinovateste. "Cum sa nu te iert?" Spune Dumnezeu. Pacatosul priveste la pacatele lui, dar Dumnezeu priveste la sangele de ispasire a Fiului Sau. Pacatosule, fa si tu la fel!

Robert C. Chapman

MARGARITAR DE MARE PRET - MEDITATIE ZILNICA

Evanghelia dupa Ioan 14:1 "Sa nu vi se tulbure inima. Aveti credinta in Dumnezeu si aveti credinta in Mine. In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Daca n-ar fi asa v-as fi spus. Eu ma duc sa va pregatesc un loc. Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi intoarce si va voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu sa fiti si voi. Stiti unde Ma duc si stiti si calea intracolo."

Sa nu vi se tulbure inima.... Ce cuvinte pline de dragoste! Cand Domnul Isus a rostit aceste cuvinte ucenicilor Sai, Israelul era sub ocupatie romana, birurile si taxele catre imperiu apasau greu si familiile reuseau cu dificultatea sa le plateasca. La Templu, preotii, levitii, invatatorii legii, erau tot mai putin preocupati de sufletul oamenilor si tot mai ocupati cu a-si umple punga, a-si mari avutiile si bunastarea si a-si satisface plaerile trupesti. Cel sarac era lasat in saracia lui, cel bolnav se zbatea in boala lui, cersetorul insista pentru nevoile lui, micii meseriasi se sileau pentru implinirea nevoilor proprii silindu-se sa ramana macar la ce a fost iei... O lume in decadere morala si sociala. O lume egoista care se gandea doar la sine.

O lume tulburata de stiri teribile venite de la Roma, sau din alt colt al lumii... O lume nesigura, neiertatoare, neiubitoare, nefasta. Ucenicii traiau intr-o astfel de lume. Lor Domnul Ius le spune: "Sa nu vi se tulbure inima. Aveti credinta in Dumnezeu si aveti credinta in Mine." Dragi Mei, lumea este nesigura, nu va bizuiti pe ea! Dumnezeu e acelasi! Din vesnicii, El este Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isac, Dumnezeul lui Israel (Iacov). Aveti credinta in Dumnezeu! Incredeti-va in El!. Aveti credinta in Mine! Nu l-ati vazut pe Dumnezeu, dar pe Mine ma vedeti. Ati inteles ca vin de la El. Aveti credinta in Dumnezeu si aveti credinta in Mine! Inainte de a fi rastignit, inainte de suferinta si moartea Lui, Isus a dat ucenicilor o stabilitate in El si in Dumnezeu.

Lumea in care traim noi, mai moderna, mai ticsita de lucruri, dar mai goala, mai saraca si mai bolnava, cauta oarba dupa dragoste, pace, stabilitate, liniste... Si in ea insasi nu este. Din Cuvint (Bublia), Cuvintul (Isus)striga: "Sa nu vi se tulbure inima! In mine gasiti dragoste, pace, stabilitate, liniste, relaxare, bucurie. SA NU VI SE TULBURE INIMA. AVETI CREDINTA IN DUMNEZEU AVETI CREDINTA IN MINE.

Nu mai sunt printre voi cu trup, M-am dus sa va pregatesc un loc ca acolo unde sunt eu sa fiti si voi. AVETI CREDINTA IN DUMNEZEU AVETI CREDINTA IN MINE. Cheia cu care poti intra in acel loc este credinta. Eu m-am dus sa va pregatesc un loc ca acolo unde sunt Eu sa fiti si voi. Cunosti Calea intracolo... Eu sunt Calea, Adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine!

Esti intr-o lume tulburata de vesti rele, intr-o lume golita de dragoste, sens, liniste si pace. O lume a egoismului, a rautatii si a nesabuintei. O lume instabila, rea si stricata. In lumea aceasta Cuvintul striga: SA NU VI SE TULBURE INIMA! AVETI CREDINTA IN DUMNEZEU, AVETI CREDINTA IN MINE! Am venit sa te scap de o astfel de lume! Tatal meu are o Imparatie Vesnica. In Imparatia aceata sunt multe locasuri. Eu m-am dus sa va pregatesc un loc ca acolo unde sunt Eu sa fiti si voi! Cuvintul iti arata calea intr-acolo. Cheia este credinta.Aveti credinta in Dumnezeu, aveti credinta in Mine!

Dupa doua mii de ani, vocea clara a lui Isus, Cuvintul Vietii striga si azi: Sa nu vi se tulbure inima! Aveti credinta in Dumnezeu, aveti credinta in Mine! In Casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Eu, Isus, Cuvintul, ma duc sa va pregatesc un loc, ca acolo unde sunt eu sa fiti si voi. MA INTORC SA VA IAU CU MINE!

Locasul este pregatit. Timpul pentru revenire este aproape. Ai credinta in Fiul lui Dumnezeu? Ai credinta in Dumnezeu? Ai credinta care sa te mantuiasca de lumea aceasta si sa te propulseze spre locul pregatit de Isus - Cuvintul- pentru tine? Roaga-te pentru o astfel de credinta si o vei avea.

Maria Cornea

MARGARITAR...

Cristos de doua ori i-a intrecut pe ingeri: El a coborit cu mult mai mult sub ei prin umilirea Lui si s-a ridicat cu mult deasupra lor prin inaltarea Lui.

Daca Cristos este viata si frumusetea zilelor noastre insorite, tot El este si fratele nascut pentru zilele noastre de necaz (Proverbe 17:17), iar dragostea Lui va straluci si va strabate prin cei mai negri nori. Intrucat si El a suferit odata, le intelege pe madularele Lui aflate in suferinta. El ne invata sa ne punem incercarile pe un cantar bun, sa ne consideram necazurile ca fiind usoare si trecatoare. (2Corinteni 4:17-18)

A ne baza in intregime pe Cristos, a inceta in intregime cu lucrarile carnii: acesta este secretul ramanerii in El.

Cunoasterea tot mai profunda a lui Cristos, face ca El sa fie din ce in ce mai pretios pentru sufletele noastre. Daca Cristos ar fi mai putin de nepatruns, nu ne-ar putea multumi: n-ar putea nici sa ne umple inima, nici sa ne dea pacea cugetului.

Taria dragostei se arata in lucrurile mari; gingasia dragostei, in lucrurile mici. Cristos a aratat taria dragotei Lui la cruce, prin faptul ca a murit si a purtat blestemul in locul nostru; gingasia dragostei Lui cand a spus: "Iata mama ta!"; "Copii aveti de mancare?"; "Femeie de ce plingi?"

"Sa aveti in voi gandul care era in Cristos Isus..." Filipeni 2:5 El nu a putut cobori mai jos decat crucea. Noi nu putem sa patrundem adancimile umilirii Lui, dupa cum nu putem sa intelegem slava Dumnezeirii Lui. Inaltarea Lui este o replica la crucea Lui. El nu se poate inalta mai sus de dreapta lui Dumnezeu si nici nu poate gasi un loc de odihna mai placut dupa suferintele Lui si truda Lui decat la sanul tatalui. Noi trebuie sa fim partasi la odihna si inaltarea Lui, fiind co-mostenitori cu Cristos; nici El nu va fi multumit, pina cand madularele Lui nu vor fi asezate impreuna cu El pe tronul Lui, la sanul Tatalui.

Fie ca plinatatea lui Cristos sa ne umple inimile noastre largite. Prin comuniune cu El, sufletul devine tot mai incapator, si totusi, cunoasterea tot mai mare a Lui, face sa ne simtim tot mai mult micimea noastra.

Robert C. Chapman.

MARGARITARUL ZILEI - MEDITATIE ZILNICA

Evanghelia dupa Ioan 1:12 "Si Cuvintul s-a facut trup, si a locuit printre noi plin de har si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava intocmai ca slava singurului nascut din Tatal."

Cuvintul infinit, glorios, grandios, care a iesit din gloria Lui, facand posibila o lume o limitata in spatiu si timp, Cuvintul plin de dragostea lui Dumneze, Cuvintul DRAGOSTE a lui Dumnezeu, Fiul Lui, s-a coborat de pe tronul slavei lui Dumnezeu, s-a dezbracat de slava pe care o avea din vesnicii, a parasit acea entitate, si s-a redus la spatiu si timp, la trup, durere, necaz, suferinta, umilire, suportand toate mizeriile de care deavolul este capabil a le desfasura prin rasa umana, si le-a suportat abosorbindu-le in dragostea Sa. Aceasta s-a intimplat cand Cuvintul s-a facut trup.... si mult mai mult de atat.

Treizeci si trei de ani cat a locuit printre noi, a invatat omenirea sa traiasca printr-o dragoste fata de aproapele, mai intilnita. Dragoste care cucereste, care inmoaie inimi, care toarna balsam pe rana, care vindeca rani, dragoste care ridica... Dragoste care nu fringe o trestie frinta.... Si Doamne cati dintre noi n-am fost trestii frinte!!! Dragoste care nu stinge mucul care fumega... si Doamne de cate ori eram gata sa ne stingem, fara viata... si El a venit sa ne dea viata.

Prin El am cunoscut ce este cu adevarat dragostea si pretul ei. Dragostea care da, fara sa se gandeasca sa ceara inapoi.... Dragostea care iarta, uitand ceea ce a ietat... Dragostea care rabda, vazand stralucind din adancul fiintei, margaritaul. Dragostea care e buna chiar si cand nu ar trebui....

Cuvantul, Cristos, prin El am cunoscut toate acestea. Daca n-ar fi fost El, femeia prinsa in preacurvie, ar fi fost in continuare omorata cu pietre - n-ar fi cunoscut MILA oamneilor si schimbarea din fiinta ei devenind o femeie respectabila. 

N-ar fi existat respect pentru un om ca Zacheu, un vames nesatul dupa posesiuni. Oameni ca el, n-ar fi cunoscut bucuria prieteniei si a ACCEPTARII societatii. 

Femeia bolnava de 12 ani, epuizata de boala, jefuita de medicii vremii si ocolita de cei din jurul ei, n-ar fi cunoscut miracolul vindecarii, fiorul dulce al sanatatii si fruntea ridicata cu zambet larg si ochi stralucutori de bucurie, radiind prin furnicularul peregrinilor din cetate...

Iair, n-ar fi cunoscut pe Isus care iubeste copii, chiar si cei bolnavi, chiar si cei morti si pentru ei se opreste din drum si le da viata. Femeia Cananeanca n-ar fi cunoscut mangaierea inimii indurerate de mama pentru propriul copil, si fericirea dulce a vindecarii!

Petru n-ar fi cunoscut gustul dulce al iertarii si dragostea revarsata asemeni unei ploi binecuvintate de vara. Miliarde si miliarde de oameni n-ar fi cunoscut fructul dulce al mantuirii, mangaierile Cuvintului, pacea si linistea in necazuri, incredere si siguranta in npoti cu furtuna si sprijin si speranta in fata mortii.

Isus le-a impartit si le imparte cu darnicie risipitoare tuturor celor care doresc sa intre in posesia lor. Eu m-am oprit din tumultul lumii la frageda varsta de 13 ani si 3 luni si de atunci nu ma satur sa ma adap din aceasta fantana binecuvintata. Este loc si pentru tine. Indrazneste. Vino.

Maria Cornea

MARGARITAR...

Primul suspin din cauza pacatului, suspin nascut in inima pacatosului de catre Duhul Sfant, este inceputul unei comuniuni vesnice cu Dumnezeu. 

Dumnezeu isi aduce aminte numai de pacatele acelor ascultatori ai Evangheliei care nu isi aduc aminte de singele lui Isus.

Omul natural nu poate intelege Evanghelia. "Ce trebuie sa fac eu?" este intotdeauna strigatul lui. Dar omul si-a facut in chip desavarsit lucrarea - aceea de autodistrugere.
Pacatosul se face vinovat inaintea lui Dumnezeu, de una din cele mai mari sfidari atunci cand, fara a avea constiinta stropita de singele lui Cristos, Il numeste pe Dumnezeu Tatal Lui, printr-o inchinare voita.

Oricui aude Evanghelia, ai sta inainte o usa deschisa, ca sa scape de mania viitoare. In ziua judecatii, oamenii isi vor cunoaste tot trecutul. Ascultatorii uituci ai evangheliei, isi vor aminti atunci scrasnind din dinti, ca au ignorat candva o mantuire asa de mare. (Evrei 2:3)

Nici un copil al lui Adam, nu are vre-un drept de a primi ceva de la Dumnezeu decat plata pacatului, Dreptatea fara harul lui Dumnezeu care este in Cristos Isus, trebuie sa dea fiecarui pacatos iadul ca plata si parte a lui. Pentru a avea viata vesnica, pacatosul, trebuie sa o primeasca in dar din partea lui Dumnezeu.

Ce altceva inseamna a asculta evanghelia, decat a crede in Evanghelie? Necredinta spune:"Nu vreau sa-l primesc pe Cristos Isus ca dar de la Dumnezeu". Credinta dimpotriva spune: "Il vreau pe Cristos in plinatatea Lui. Saracia mea lucie ma face sa ma bucur de un mantuitor asa de bogat si care este indeajuns pentru orice."

Robert C. Chapman

MARGARITARUL ZILEI - MEDITATIE ZILNICA

Evanghelia dupa Ioan 1:1 "La inceput era Cuvintul si Cuvintul era cu Dumnezeu si Cuvintul era Dumnezeu."

Ioan este cunoscut ca si ucenicul iubirii si evanghelia scrisa de el sub calauzirea Duhului Sfant  este si ea o revarsare a dragostei lui Dumnezeu pentru omenire.

Dumnezeul infinit, a initiat istoria facand sa fie un INCEPUT, un inceput prin El, un inceput al dragostei Sale pentru ceea ce a creat prin Cuvint. Nu este vorba de cuvintul - vorba - articulata. Toate lucrurile au fost facute prin Cuvintul care s-a facut trup si care a locuit printre noi plin de har si de adevar. (Ioan1:14) Pentruca "... Toate lucrurile au fost facute prin El si nimic din ce a fost facut n-a fost facut fara El." Ioan 1:3

Intrarea lui Dumnezeu in timp a fost la creatie, cand, Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul - Cuvintul, si Dumnezeu Duhul Sfant, a iesit din infinit cu toata slava si maretia Lui si a creat ambient perfect pentru o creatura perfecta, mai grandioasa, mai glorioasa, mai speciala decat Lucifer care cazuse. Omul, un organism viu care se poate hrani, vindeca, multiplica singur, iar la finele alergarii se retrage: trupul in tarina de unde a fost luat si duhul se inalta la cel cauia i-a slujit pe pamint, coroana creatiunii lui Dumnezeu, facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.

Omul, fiinta inteligenta, inteleapta, cu capacitatea de a decide, la un moment dat, ajunge fata in fata cu ingerul cazut, dornic sa distruga si sa devasteze tot ceea ce Dumnezeu a creat desavarsit. In siretenia lui, a apelat la inocenta omului, incercand, sa-l puna in lumina proasta, pe Dumnezeu in fata omului, prin indoiala: "... Oare a zis Dumnezeu?..." iar apoi dupa ce saminta indoielii a adus rod, deavolul spune: "... Hotarit, ca nu veti muri!" In mintea omului cuvintele mortii, au biruit Cuvintul Vietii, prin roada indoielii!

Adam si Eva, aveau puterea cuvintului, prin decizia luata sa-l biruiasca pe deavolul. Dar biruiti de acesta in mintea lor, au fost biruiti definitiv. De aceea, cuvintul rostit de om are o foarte mare importanta. "Caci din cuvintele tale vei fi scos fara vina si din cuvintele tale vei fi osindit." Matei 12:37 Prin puterea cuvintelor noastre decidem sa-l acceptam pe Isus Cristos ca Mantuitor personal, prin cuvintele noastre biruim ispitele deavolului impotrivindu-ne lui tari in credinta, prin cuvintele noastre anulam blestemele facute de oamenii rai asupra noastra, prin CUVINT CRESTEM IN CUNOASTEREA LUI DUMNEZEU si suntem transformati in asemnarea Lui.

La inceput era Cuvintul... si de-a lungul istoriei omenirii, totul a fost este si va fi tesut prin Cuvintul care a creat, Cuvintul care s-a facut trup, Cuvintul care s-a lasat prins, s-a lasat crucificat, strapuns pentru pacatele omenirii... Cuvint care a TISNIT CA O RAZA DE LUMINA DIN MORMANT, RAMANAND VIU PENTRU ETERNITATE, PRELUAND GLORIA LUI DUMNEZEU PE CARE O AVEA INAINTE DE INTRUPARE SI DOMNUND IMPREUNA CU EL.

Cuvintul care era la inceput, va avea ultimul cuvint pentru univers. Impaca-te cu Cristos, Cuvintul vietii, si astfel cuvintul Lui va fi binecuvintare pentru tine.

O zi binecuvintata.


Maria Cornea.

MARGARITAR... JANNE GUYON 

Abandonarea...
este cheia spre locul launtric; cheia spre adancurile curate ale cunoasterii lui Cristos. Abandonarea este cheia vietii spirituale launtrice.

Credinciosul care stie cum sa se abandoneze pe sine insusi Domnului, va deveni in curand perfect...

Cum poti practica abandonarea? O faci zilnic, in fiecare ceas si in fiecare clipa. Abandonarea se practica pierzandu-ti continuu vointa ta in voia lui Dumnezeu, cufundandu-ti vointa in profunzimea voii Sale, ca sa se piarda in aceasta pentru totdeauna.

ABANDONAREA...  este iertarea trecutului tau; este incredintarea viitorului in mainile Sale; inseamna a dedica prezentul deplin si complet Domnului.

ABANDONAREA... inseamna a fi satisfacut in momentul de fata indiferent care ar fi acesta. Esti multumit pentru ca stii ca indiferent de ceea ce contine momentul respectiv, este vorba de planul vesnic al lui Dumnezeu pentru viata ta. Vei sti intotdeauna ca acel moment este declaratia absoluta si totala a voii Sale pentru tine.

ABANDONAREA SI SUFERINTA

.... Trebuie sa ai rabdare in toate suferintele pe care Dumnezeu le ingaduie in viata ta. Daca dragostea ta pentru Domnul este curata, Il vei iubi la fel de mult pe Calvar ca pe muntele Tabor.
... Tu care te-ai daruit lui Dumnezeu intr-o perioada placuta din viata ta, tine minte: daca te-ai daruti pentru a fi binecuvintat si pentru a fi iubit, nu poti sa renunti dintr-o data si sa-ti iei viata inapoi in mainile tale intr-o alta perioada.... cand esti rastignit. Si nici nu vei putea fi mangaiat de vre-un om atunci cand esti intins pe cruce, singura mangaiere o primesti de la Domnul. Trebuie sa inveti sa iubesti crucea. Cel care nu iubeste crucea, nu iubeste lucrurile lui Cristos.

Cand ai de-aface cu suferinta, imediat in tine se naste o impotrivire naturala. fata de aceasta. Cand vine acel moment, incredinteaza-te imediat lui Dumnezeu. Accepta situatia. In momentul acela daruieste-te lui, ca o jertfa....

Cand va veni crucea in viata ta, nu va fi chiar atat de greu de dus precum te-ai asteptat. Primeste-o ca din partea lui Dumnezeu, indiferent despre ce este vorba. In felul acesta povara este mult mai usoara.

... Daca n-ai simtit crucea, atunci nu ai suferit. A simti durerea suferintei, este unul din aspectele principale ale suferintei. Durerea este o parte indispensabila a crucii. Fara ea nu exista nici o cruce. Suferinta este tesuta in natura crucii. Durerea se afla in centrul cunoasterii suferintei...

Citate din cartea Madam Guyon

MARGARITAR DE MARE PRET - MEDITATIE ZILNICA

1Corinteni 10:13 "Nu v-a ajuns nici o ispita care sa nu fie potrivita cu puterea omeneasca. Si Dumnezeu care este credincios, nu va ingadui sa fiti ispititi peste puterile voastre; ci impreuna cu ispita, a pregatit si mijlocul ca sa iesiti din ea, s-o puteti rabda."

Capitotul 10 din 1 Corinteni prezinta exemple din vechiul testament, felul in care Dumnezeu a lucrat cu poporul lui in perioada calatoriei spre Tara Promisa, pilde care ar trebui sa fie pentru noi un veritabil exemplu, pentru ca noi, ca si biserica sa nu cadem in aceleasi greseli ca si ei. 

As vrea sa intelegem ca Biserica celor nascuti din nou, Biserica Noului Legamint (indiferent de denumirea ei) este formata din oameni nascuti din nou, care din nomentul nasterii din nou sunt in procesul de sfintire, pina ajungem in Imparatia lui Dumnezeu.

Textul acesta vorbeste unor astfel de oameni. Nici un membru nascut din nou din Bisericile Nou Testamentale nu sunt sfinti. Dumnezeu ne vede sfinti prin Cristos, care a murit pentru noi si prin sangele Lui ne-a spalat de orice pacat si ne-a asezat in Imparatia Dragostei Lui, si vom locui acolo daca ne vom sfarsi bine alergarea. Dar nici un om nscut din nou nu e sfant.

La fel ca evreii Vechiului Legamant, care erau ispititi in pustiu, si credinciosii Noului Legamant sunt ispititi de deavolul. Dumnezeu ingaduie asta.

Fiecare credincios este testat de deavolul prin ispite. Dumnezeu le ingaduie pentru fortificarea credintei noastre, pentru apropierea noastra mai mult de El, pentru a fi o buna martuie inaintea oamenilor, a ingerilor si a deavolului, pentru glorificarea lui Dumnezeu in viata noastra.

Pentru noi, pentru credinciosii nascuti din nou, Dumnezeu are promisiunea aceasta: Dumnezeu a cantarit ispita, punandu-i limite deavolului, ca sa nu ne ispiteasca peste puterile noastre. Si tot Dumnezeu ne-a pregatit mijlocul ca sa iesim din ispita. 

Este atat de important sa intelegem acest lucru! Imediat perspectiva a atator lucruri neplacute care se intimpla in viata noastra este diferita. 
Voi invata sa ma incred in Dumnezeu!
Voi invata sa ma bizui pe intelepciunea, discernamantul si calauzirea Duhului Sfant in ispite.
Indiferent cat m-ar costa, indiferent de pierderile pe care le-as avea, ma voi baza pe Dumnezeu si voia Lui, si voi renunta la orice compromis, favoruri, onoruri cu care devolul ar putea veni si care ar putea intina relatia mea curata cu Domnul. Noi cei nascuti din nou, care umblam in curatie si tinem cu sfintenie legamantul nostru cu Domnul suntem deosebit de privilegiati, pentru ca protectia singelui Domnului Isus este peste noi. 

Ce se intimpla cu cei care nu sunt nascuti din nou? Ei sunt la cheremul atacurilor si rautatilor cohortelor de demoni, care le pun pe tava pacate si vicii cu care ai leaga tot mai strins de imparatia intunericului. Uneori, uitandu-te la ei, ai impresia ca le merge bine. APARENT DOAR. Asaf spune in Psalmul 73: priveam cu jind spre cei rai cand vedeam ca le merge bine. Pina am ajuns in Casa lui Dumnezeu, unde Asaf intelege ca acel aparent bine, nu este altceva decat "binecuvintari pacatoase", care-i determina spre pacat si-i indeparteaza de Dumnezeu. Sunt oameni "binecuvintati" cu bani pe care-i folosesc in a pacatui, sunt oameni binecuvintati cu intelepciune pe care o folosesc in a face lucruri pentru pacat si destrabalare... Sunt oameni pusi de cel rau pe o cale alunecoasa spre iad. Bunatatea si indurarea lui Dumnezeu prin Duhul Sfant sa lucreze in vietile lor, si sa le deschida ochii spirituali sa vada haul in care sunt si sa se intoarca sub protectia singelui Fiului lui Dumnezeu mantuitorul lumi ca sa fie mantuiti, eliberati, vindecati, reabilitat, membri sanatori in Trupul lui Cristos..

Nu ne-a ajuns nici o ispita care sa nu fi fost potrivita cu puterea omeneasca... pentru ca Dumnezeu a cantarit-o, Dumnezeu a pus limite deavolului, chiar daca el racneste ca un leu, el este legat si nu se poate apropia de mine. Dumnezeu nu-i ingaduie mai mult decat pot eu duce. Si Dumnezeul acesta plin de dragoste si credincios, impreuna cu ispita, mi-a pregatit mijlocul ca sa ies din ea, s-o pot rabda. Laudat sa fie numele Lui si binecuvintat sa fie El pentru veci de vei.

De aceea nu trebuie sa avem frica in ispite, in incercari, in necazuri, in probleme. Pentru ca toate sunt cantarite de mana plina de dragoste a lui Dumnezeu, care niciodata nu pune mai mult decat putem noi duce, si toate ceea ce El ingaduie este pentru binele nostru pamantesc si etern.

O zi binecuvintata.

Maria Cornea.

MARGARITAREL...

- Stii ca te iubesc? 
- Da! Stiu! raspunde Fericirea din inima ei. 
- Stii cum te iubesc?
- Cu o iubire risipitoare! Ma iubesti vesnic, deplin, desavarsit, fara cusur, neconditionat de mine insami. Ma iubesti mai mult decat ma iubesc eu pe mine. Ma iubesti frumos. Ma iubesti curat. Ma iubesti sfintindu-ma si onorandu-ma. Ma iubesti fara masura. Ma iubesti tesandu-mi fericirea in binele Tau etern!
- Hmm... De unde stii ce e iubirea?- Am invatat-o de la Tine, Domnul meu!
- Si cum arata ea?
- Ea are chipul Tau!

MARGARITAR...

Tulbură-ne, Doamne,
Când suntem prea mulţumiţi cu noi înşine,
Când ni se împlinesc visurile,
Fiindcă am visat prea mărunt;
când am ajuns în siguranţă la destinaţie
fiindcă am vâslit prea aproape de ţărm.

Tulbură-ne, Doamne, când,
Sătui de lucrurile pe care le avem,
Ne-am pierdut foamea de pâinea vieţii;
Când, îndrăgostiţi de viaţă,
Am încetat să mai visăm la veşnicie;
Când, în strădania de a zidi un pământ nou
Am dat uitării Cerul.

Tulbură-ne, Doamne, ca să îndrăznim mai straşnic,
să ne-avântăm în mările învolburate,
În larg, unde furtunile ne vor învăţa despre stăpânirea Ta
Unde, fără ţărmuri la orizont, vom vedea stelele.
Îţi cerem să împingi zarea nădejdilor noastre şi mai departe
Iar viitorul să-l aduci şi mai aproape de noi,
Cu putere, îndrăzneală, speranţă şi dragoste.
Îţi cerem acestea în numele Căpitanului nostru,
Isus Cristos.

MARGARITARUL ZILEI - MEDITATIE ZILNICA

Psalmul 139:23 "Cerceteaza-ma Dumnezeule si cunoaste-mi inima! Incearca-ma si cunoaste-mi gandurile!

Psalmul 139, un psalm al lui David, ne pune fata in fata cu maretia, omnipotenta si omnistienta lui Dumnezeu. Dumnezeu cunoaste umblarea mea dinainte de a ma trezi dimineata, cunoaste vorba mea inainte s-o rostesc, cunoaste gandurile mele inainte ca ele sa fie concepute in mintea mea.

As putea sa ma ascund de Dumnezeu? As putea sa ascund ceva de Dumnezeu in fiinta mea, in casa mea sau in loucrile "ascunse"? Ar fi ca si jocul copiilor care se ascund de parinti inchizand ochii, crezand ca daca ochii lor sunt inchisi si ei nu vad nici parintii nu vad.

Pot sa merg departe de Dumnezeu, cand El este prezent peste tot? Prezenta lui Dumnezeu umple pamintul, universul vazut si nevazut. Nici chiar planurile celui rau nu sunt ascunse de El. De aceea atitea planuri ale celui rau impotrica oamenilor nu se implinesc pentru ca Dumnezeu nu ingaduie.

Dupa ce realizeaza toate aceste lucruri, David exclama: "Cerceteaza-ma Dumnezeule si cunoaste-mi inima, incearca-ma si cunoaste-mi gandurile! David, are indrazneala aceasta inaintea lui Dumnezeu, sa-l cheme in locurile cele mai launtrice, cele mai intimle, locuri in care nu permitem oamenilor sa intre. Acolo, David il cheama pe Domnul si-i spune: cerceteaza-mi inima, caci din ea ies izvoarele vietii. Cerceteaza-mi inima pentru pocainta. Vreau sa ma intorc spre tine cu toata inima mea, sa te iubesc cu toata inima mea, sa te slujesc cu toata inima mea, sa ai primul loc in inima mea.

Incerca-mi gandurile.Doamne cate lucruri nu ne trec prin mine, si cate gunoaie ar vrea deavolul sa puna in mintea noastra! David zice: Incearca-mi gandurile, Dumnezeule! Sunt constient ca nu toate sunt in voia Ta. Incearca-mi gandurile si tot ce nu este in voia Ta, scoate afara din mintea mea, ca sa ramina doar gaduri care te slavesc pe Tine, ganduri curate, ganduri pentru pace si binecuvintare, ganduri pline de dragoste si indurare.

Cerceteaza-ma Dumnezeule...

Am eu intentia de a ma lasa cercetata de Dumnezeu? Este in tine dorinta de a te lasa cercetata de Dumnezeu?

Cerceteaza-ma Dumnezeule....

Maria Cornea

MARGARITAR...

Ce-ti doresc eu tie dulce Romanie, poem de Mihai Eminescu


Ce-ti doresc eu tie, Dulce Romanie,
Tara mea de glorii, tara mea de dor
Bratele-ti nervoase, arma de tarie
La trecutu-ti mare, mare viitor.
 Fiarba vinu-n cupe, spumege pocalul
Daca fii-ti mandri asta le nutresc;
Caci ramine stinca, desi moare valul
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Vis de razbunare negeru ca mormantul
Spada ta de singe dusman fumegand,
Si deasupra idrei fluture cuvintul
Visul tau de glorii falnic triumfand,
Spuna lumii large steaguri tricolore,
Spuna ce-i poporul mare, romanesc,
Cand se-aprinde sacru, candida-i viltoare,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Ingerul iubirii, ingerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surizand, 
Ce pe Marte-n glorii sa orbeasca-l face
Cand cu lampa-i zboara lumea luminand,
El pe sanu-ti vergin inca sa coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu il stringe-n brate, tu ai fa altare,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Ce-ti doresc eu tie dulce Romanie,
Tinara mireasa, mama cu amor!
Fii tai traiasca numai in fratie
Ca a noptii stele, ca a zilei zori,
Viata in vecie, glorii bucurie,
Arme cu tarie, suflet romanesc,
Vis de vitejie, fala si mandrie,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.
 

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie
trimise de AoradoiAoradoi.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Vis de răzbunare negru ca mormântul
Spada ta de sânge duşman fumegând,
Şi deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
http://Versuri.ro/w/7ly1
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Când cu lampa-i zboară lumea luminând,
El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!

Versuri Mihai Eminescu - Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie
trimise de AoradoiAoradoi.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Vis de răzbunare negru ca mormântul
Spada ta de sânge duşman fumegând,
Şi deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
http://Versuri.ro/w/7ly1
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Când cu lampa-i zboară lumea luminând,
El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Vis de răzbunare negru ca mormântul
Spada ta de sânge duşman fumegând,
Şi deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
http://Versuri.ro/w/7ly1

Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Când cu lampa-i zboară lumea luminând,
El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!

MARGARITARUL ZILEI... BINECUVINTARI...

Binecuvântări ce ti le doresc in 2018

"Iti doresc binecuvântarea simplității. Într-o lume a luxului, a necumpătării, să fii om simplu ,mulțumit cu puțin aici jos ,dar nu cu puțin dincolo.

Iti doresc binecuvântarea căii înguste. Nu are asfalt de calitate superioară ca și autostrada spre iad, mai coboară prin văi și urcă pe munți, dar are niște urme pe care putem păși sigur, că-s lăsate de Mantuitorul nostru.

Iti doresc binecuvântarea ochilor înlăcrimați. Într-o lume a râsului, tu să plângi de dor după Mirele ce a promis că se va ocupa să șteargă fiecare lacrimă. Doar dorul după El ne mai poate ține încă un an în luptă.

Iti doresc binecuvântarea biruinței asupra păcatului. Dacă în 2017 ai pierdut vreo luptă, în 2018 poți să dovedești că n-ai pierdut războiul. Doar cei ce biruiesc păcatul, își pot șterge sudoarea cu bucurie.

Iti doresc binecuvântarea familiei întregite. Dacă ai pe cineva plecat de acasă, stai pe genunchi dar și la poartă, și priveste cu speranță în zare. Când va cheltui tot, se va întoarce… și atunci nu va fi o sărbătoare mai mare ca aceea când veți sta cu toți la masă și veți înțelege că “cei ce seamănă cu lacrimi, vor secera cu cântări de bucurie…”

Iti doresc binecuvântarea părtășiei frățești. În 2018 să nu mai lasi loc liber lângă cel de lânga tine din adunare. Că aici pe pământ nu avem pe nimeni mai drag decât frații noștri cu care azi plângem dar mâine vom cânta în corul din cer. Și repetițiile încep de aici.

Iti doresc binecuvântarea iubirii care nu mai face calcule. În noul an să nu mai contabilizam ce facem pentru Isus pentru că nici El nu ne-a dat iubirea cu gramul. Dragostea dintâi e dragostea care nu folosește pixul și hârtia, ci e cu mâinile pe plug și cu picioarele în alergare pentru Evanghelie. Cam atât iti doresc. Dacă le ai pe acestea, vei vedea că nimic nu iti va lipsi "

Umblare binecuvintata cu Domnul.

MARGARITARUL ZILEI - MEDITATIE

Galateni 5:14 "Caci toata legea se cuprinde intre-o singura porunca: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti."

Observam ca aproape toate textele biblice de pina acum fac referire la viata credinciosului, la trairea lui. 

Intr-o zi am fost indemnati sa veghem unii asupra altora;

In alta zi am vazut ca viata credinciosului are un impact extraordinar asupra familiei, bisericii si societatii;

In alta zi am vazut ca dragostea lui Dumnezeu traita de cel credincios poate schimba lumea. Dragostea si grija pentru aproapele, deschide camara binecuvintarilor lui Dumnezeu.

Am vazut apoi ca binecuvintarile lui Dumnezeu se revarsa doar peste cei care-l iubesc pe Dumnezeu si-i dau lui zeciuielile cu bucurie din tot ce au.

Am vazut apoi, ce binecuvintati sunt cei ce si-au rastignit firea paminteasca si traiesc dupa indemnurile Duhului lui Dumnezeu.

Am vazut cat de important este sa ne lipim inima de Domnul si nu de lucrurile materiale, pentru ca lumea cu tot ce este in ea va trece, dar cei ce se incred in Domnul isi vor innnoi puterile asemeni vulturului.

Am vazut ca Dumnezeu a pregatit un cer nou si un pamint nou, o Imparatie a Lui pentru cei ce-l iubesc pe El.

Iar astazi, Apostolul Pave inspirat de Duhul Sfant al lui Dumnezeu, ne trimite la aproapele nostru si ne spune sa-l iubim pe aproapele nostru ca pe noi insine. As vrea sa vedem contextul in care apostolul Domnului spune aceste lucruri. In Biserica din Galatia, erau frati care traiau in firea lor paminteasca si rodeau in firea lor paminteasca: vorbire de rau, clevetire, minciuna, rautate,cearta, zavistie, "impunsaturi" prin vorbe, "muscaturi" prin vorbe si tot felul de rautati, pacate mici, dar care rupeau unitatea din biserica si chiar din familii.

Vedeti, daca ne uitam in biserici, vedem ca aelasi lucru se intimpla si astazi. Lipsa dragostei a fost inlocuita cu roadele firii pamintesti. Si firea paminteasca si Duhul lui Dumnezeu au roade. Sa vedem care sunt ele:

• "Căci toată* Legea se cuprinde într-o singură poruncă: „Să** iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
• ¹⁵ Dar, dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unii pe alţii, luaţi seama să nu fiţi nimiciţi unii de alţii.
• Faptele firii pământeşti şi Duhul
• ¹⁶ Zic dar: umblaţi* cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti
• ¹⁷ Căci firea* pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul, împotriva firii pământeşti; sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că** nu puteţi face tot ce voi
• ¹⁸ Dacă* sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege.
• ¹⁹ Şi faptele* firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,
• ²⁰ închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,
• ²¹ pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei* ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.
• ²² Roada* Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea**, facerea de bine†, credincioşia††,
• ²³ blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva* acestor lucruri nu este lege.
• ²⁴ Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit* firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.
• ²⁵ Dacă* trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul".Galateni 5:14-25

Multumim lui Dumnezeu ca fiecaruia dintre noi, El nea dat intelepciunea de a discerne binele de rau. Fiecare dintre noi stie perfect ca barfa este pacat, ca vorbirea de rau este roada firii pamintesti, ca minciuna sau marturisirea mincinoasa este aspru pedepsita de lege. Stim perfect cand pacatuim. Stim cand traim minati de firea noastra paminteasca.

Dumnezeu sa ne dea putere din partea Lui sa rastignim firea noastra paminteasca cu pacatele si poftele ei, sa-l rugam zilnic pe Domnul sa intareasca uiele care o tin pe cruce, adica vointa noastra de a o tine acolo pe cruce, ca sa nu se mai dea jos, si fiecare dintre noi sa lase dragostea lui Dumnezeu sa trsiasca prin noi.

Atunci, vor veni schimbari in relatiile familiare, la serviciu, cu vecinii, in Biserici si abia atunci imparatia lui Dumnezeu se va mari prin mantuirea celor ce vor vedea felul nostru de vietuire in dragoste, pace si armonie.

Asa sa ne ajute Dumnezeu. 

O zi binecuvintata.

Maria Cornea.  

MARGARITAR - VISUL PASTORULUI TIPEI

VISUL PASTORULUI TIPEI

In noaptea de 21 noiembrie 1983, am avut un vis interesant si pentru a nu-l uita l-am scris.

Tatal meu a plecat acasa la Domnul pe data de 03 mai 1983.Saptamana in care a plecat a fost saptamana patimilor domnului Isus Hristos.

Dupa inmormantare care a avut loc in vinerea mare cu un public numeros, intreaga noastra familie a ramas destul de indurerata de despartirea de cel drag. Tata a fost in varsta de 78 de ani, avand totodata vechime mare si in biserica penticostala unde devenise membru din 1927. A fost un om deosebit: un tata bun si un crestin bun.

Timpul a trecut si fiecare din fratii mei si mama mea spunea ca l-a visat pe tata mereu sub o forma sau alta, dar eu ream foarte suparat ca n-am avut harul de a-l visa pe tata niciodata de la deces, desi probabil tata a tinut cel mai mult la mine, eu fiind cel mai mic.

In seara zilei de 21 noiembrie 1983, a avut loc in biserica noastra un serviciu devin special, in cadrul caruia s-au savarsit ungeri cu untdelemn, multi din cei carora li s-a facut ungerea marturisind ca au fost vindecati.

Dupa aceasta cercetare a Domnului in biserica, am mers acasa si m-am culcat dar n-am putut dormi. Tarziu de tot am adormit si am avut urmatorul vis: Se facea ca eram in curtea casei noastre intr-o zi spre seara. M-am gandit ca e vremea de cina si am inceput sa urcu treptele ca sa intru in casa. Dar in acel moment m-am oprit ca s-a auzit poarta de la strada si cineva a intrat la noi in curte. Am asteptat si la coltul casei a aparut o fiinta deosebita. Era un barbat de aprozimativ 25-30 de ani, insa semana perfect cu tatal meu. S-a oprit la coltul casei zambind, dar eu l-am intrebat:

• Cine esti? Si ce vrei?
• Lutule, nu ma cunosti? Doar m-ai dorit de atata timp. Iata ca am venit.
• Semeni foarte bine cu tata si la voce si la trasaturi, dar esti prea tinar, tata avea 78 de ani era batrin.
• Asculta fiul meu, tu crezi ca acolo este boala si neputinta? Nu dragul meu. Corpul zdrentuit si neputincios ingreunat de batrinete a fost depus in cimitir, iar in cer la Dumnezeu nu urca numai ceea ce seamana cu Dumnezeu. Sa nu-ti inchipui ca Dumnezeu este un batrin cu barba lunga si toiag cum cred

unii. El este intruchiparea desavirsirii din toate punctele de vedere.

- Tata te rog sa-mi spui, cum ai venit din cer?

- Cu ingerul insotitor.

-  De ce nu ai venit singur?

- Pentru ca nu suntem singuri niciodata, nici pe pamint, nici in cer.

- Adica cum? Nu inteleg!

- Foarte simplu. Fiecare om este incredintat, de catre Dumnezeu, la nasterea sa, unui inger, care il insoteste si il urmareste pretutindeni. Ingerul are sarcina definitiva din partea lui Dumnezeu sa tina cont de orice fapta a omului fie buna, fie rea, el fiind cel ce informeaza ostile Ceresti despre toate activitatea omeneasca.

            Atunci cind omul moare, sa nu-ti inchipui ca vine o moarte asa cum o desemneaza unii, in chip scheletic, cu o coasa in mina, ci Dumnezeu este Cel ce da ordin ingerului insotitor sa scoata duhul din trup, iar aceasta separare este moartea fizica.

-          Ramin inmarmurit de cea ce aud.

-          Intreaba-ma ce vrei, pentru-ca am permisiunea de la Domnul Isus sa-ti respund la orce intrebare.

-          Vino in casa, ca sa discutam acolo.

-          Aceasta nu mi se permite de catre inger. Discutia mea cu tine ar deranja pe altii.

-          Spune-mi ai mai fost pe acasa de cind ai plecat de la noi, de 6 luni?

-          Am mai fost de citeva ori, dar eu am posibilitatea sa va vad de acolo din locul meu de odihna.

-          Nu-ti pare rau ca ai plecat dintre noi? Nu regreti despartirea aceasta, fie ea chiar vremelnica?

-          Odata cu moartea fizica, pentru cei mintuiti nu ramine decit un singur sentiment: DRAGOSTEA si, in mod deosebit dragostea pentru DUMNEZEU.

-          Spune-mi, ti-ai vazut inmormintarea?

-          Da, pentru ca am fost printre voi si stiu cum a decurs totul.

-          Ma infricoseaza ceea ce-mi spui!

-          Nu trebuie sa te temi de nimic. Aceast lucru este ceva normal, dar nestiut de multi. Imediat dupa ce ingerul insotitor scoate sufletul din trup, inervine moarte fizica, dar de plecat la locul de odihna nu m-am dus decit a treia zi, imediat dupa imormintarea trupului, dupa ce v-ati intors de la cimitir si copilul tau, Corneliu a zis sa mergeti dupa mine cu masina la cimitir. In momentul acela ingerul m-a luat si ne-am inaltat la locul de odihna.

-          Deci, poti veni la noi cind vrei?

-          Numai cind mi se permite sa vin.

-          Cind este de accord ingerul tau?

-          Ingerul meu este prea mic ca sa depinda numai de el. Noi avem nevoie de un seraphim pentru a ajunge aici.

-          De ce aveti nevoie de un seraphim?

-          Deasupra atmosferei este un strat cu o temperatura extraordinar de mare, care nu poate fi trecuta decit in prezenta unui seraphim.

-          Dar serafimul este tot un inger!

-          Da, dar este un inger cu rang si putere mai mare.

-          Tata, eu am citit despre ingeri, dar tot nu am o imagine clara asupre lor. Nu ai vrea sa-mi descrii natura si slujbele lor?

-          Ti-am mai spus ca-ti voi raspunde la tot ce ma vei intreba. Iata, ingerii se impart in 4 categori, si anume; 1, arhanghelii; 2, heruvimii; 3, serafimii; 4, ingerii de rind.

Arhanghelii sunt ingerii de rangul cel mai mare si detin  puterea cea mai mare in ierarhie, si urmeaza imediat lui DUMNEZEU. Ceata arhanghelica a cuprins 3 ingeri, si anume; LUCIFER, MIHAIL     si GAVRIL.

LUCIFER este desavarsirea lui DUMNEZEU. In frunusete, era un luceafar, un fiu al zorilor, asa cum spunea proorocul Isaia. La vederea aceastui arhanghel, stelele de pe cer cintau si dau slava lui DUMNEZEU pentru frumusetea desavirsita a acestuia. DUMNEZEU l-a lepadat si l-a aruncat din cer, pentru ca in el s-a gasit nelegiuirea mindriei. El era capetenia unei treimi din oastea cereasca, iar aceasta treime a cazut impreuna cu el, alcatuind cohorta diavoleasca, Lucifer de altadata devenind Berzebal de azi.

-          Stai putin, tata, ca ceva nu este in ordine, tu zici ca ingerii cazuti impreuna cu Lucifer alcatuiesc cohorta diavoleasca, iar apostolul Luca zice, in versetul 6 ca ingerii acestia sunt pusi in lanturi vesnice, asteptind judecata viitoare.

-          Esti pastor si nu esti destul de documentat! Diavolul si ingerii lui, cu care a cazut in cer, a si fost judecat. Sentinta dumnezeiasca a si fost pronuntata, dar se asteapta aplicarea; citeste Ioan 16:11 si Matei 25:41. Ingerii pusi in lanturi despre care vorbeste apostotul Iuda in versetul 6 si apostolul Petru in 2 Petru 2:4 sunt ingerii care au cazut de la razboiul Luciferic incoace.

-          Dar se poate ca si ingerii sa cada, cum cind eu credeam ca totul este desavirsit in cer?

-          Citeste cartea lui Iov, capitolul 4 :18-19 si vei vedea ca Dumnezeu gaseste si acum greseli la unii ingeri si ii pune in lanturi pentru judecata. Ei, acum sa contimuam cu al doilea arhanghel:

MIHAIL este capetenia capetaniilor ingeresti. El are si slujbe dumnezeiesti, in anumite situatii reprezentindu-l direct pe DUMNEZEU. Exemple.

·         La cortul lui Avram, Gen 18

·         In lupta lui Iacov, Gen 32

·         La sederea lui Moise pe stinca, Exodul cind s-a aratat lui Ilie 1 Imp.19

El este cel ce a ajutat pe Gavril sa aduca solia lui Daniel din partea Domnului. El s-a prezentat la Domnul Isus in gradina Ghetsimani, pentru a-l imbarbata cind era in agonia disperari.

GAVRIL este tot o capetenie insemnata, facind parte din ceata arhanghelica. El este insacinat cu anuntarea evenimentelor mari din istorie. El a adus vestea nasteri lui Samson la Manoah si sotia lui. El a venit sa aduca talmacirea visului la Daniel. Aceasta capetenie inseamnata a anuntat nasterea celui mai mare prooroc Ioan Botezatorul. El s-a prezentat inaintea ferioarei Maria si i-a spus; “plecaciune tie” careia ti s-a facut mare har…, aducindu-I la cunostinta planul dumnezeiesc cu privire la nastera Domnului Isus. El este arhanghelul al carui glas va fi trimbita lui DUMNEZEU, care va suna desteptarea sfintilor la venirea Domnului Isus Hristos pentru a rapi biserica, cum este scris in 1 Tes 4;16

-          Tata, tot ce-mi spui ma uimeste si as vrea sa te rog sa iau un notes pentru a scrie toate acestea.

-          Nu trebuie sa scrii numic, pentru ca Duhul Sfint iti va ajuta sa retii cea ce trebue sa retii.

-          Bine, atunci continua.

-          Pina acum am vorbit despre ceata arhanghelica, iar, acum vom trece la heruvimi

HERUVIMI, care reprezinta a doa categorie de ingeri ca rang si putere. Pina la jerfa Domnului Isus Hristos, heruvimi aveau slujba restabilirii relatiilor dintre oamenii de pe pamint cu DUMNEZEU, prin patriarhi si prooroci. De la Domnul Isus incoace, ei se ocupa de harul mintuitor, sunt in slujba harului, de aici tragandu-li-se si numele. Acivitatea lor in slujba harului a inceput in cimpia Betleemului cind l-au insotit pe arhanghelul Gavril, cintind impreuna slava lui DUMNEZEU  in locurile preainalte si pace pe pamint intre oamenii placuti Lui. Heruvimi il prosplavesc pe DUMNEZEU tot timpul si contribuind la sarbatorile ceresti, ori decite ori un pacatos se intoarce la DUMNEZEU. De la inaltarea Dommului Isus la cer nu s-au facut pregatiri asa mari ca acum, cind cerul astapta aratarea integrala a roadelor suferintelor mielului lui DUMNEZEU.

SERAFIMII  sunt ceata ingerilor destinati unor service mai deosebite. Ei stau in jurul lui DUMNEZEU si sunt insarcinati cum ar fi; apararea lui Elisei cu cai si care de foc, producerea de cutremure de pamint. Potopul din vremea lui Noe a fost implinit prin ei la porunca lui Dumnezeu. Tot ei au despicat pamintul cind au nimicit pe Core, Datan si Abiram, impreuna cu familile lor. Ei au adus biruinta lui Amalec si sunt gata oricind sa implineasca orice cuvint iesit din gura lui Dumnezeu.

INGERII DE RIND din cer sunt fara numar si totusi respecta cea mai desavirsita ordine, fiecare din ei contribuind la slava desavirsita a lui Dumnezeu. Fiecare om care se naste are un inger care tine o evident stricta a tuturor fatelor acelui om. Apoi, pe linga acestia, sunt milioane si milioane care contribuie la aducerea ploii, a zapezii, a grindinei, care inmoaie brazdele si sfarma bulgarii, fac sa incolteasca si sa creasca pomii din padure, florile de pe cimp, sa se inmulteasca turmele si sa tisneasce izvoarele, dar in toate lucrarilor lor, ei au o singura cintare; “Sfint, sfint, sfint este Domnul ostirilor! Tot pamintul este plinde marirea Lui!

-          Alleluia!

-          Stai sa-ti spun inca ceva. In cer sunt admisi chiar de pe acum cei ce i-au slijit Lui Dumnezeu cu scumpatate. Este adevarat ca noi avem un loc de odihna, unde asteptam “mare sarbatoare, dar sa sti ca avem acces si in cer. Iar, uneori, chiar Domnul Isus face vizite in locurile de odihna ale mantuitilor.

-          Spune-mi, tata, acolo unde esti tu, cunosti de-ai nostri?

-          Ce-ai predicat tu aseara?

-          Am predicat multe; nu stiu la ce te referi.

-          Nu ai spus tu ca “in casa Tatalui meu sunt multe locasuri.”?

-          Ba da.

-          Sa sti ca exista iad, exista un loc unde duhurile celor rai sunt foarte framintate si nelinistite, asteptind judecata si pedeapsa vesnica. Apoi, sa sti ca exista un alt loc, unde oamenii trecuti din viata se pot linisti si odihni momentan, dar si ei asteapta judecata. Al treileal loc este un lor fericit, unde, pe linga odihna si liniste, cei morti au parte de cate o vizita periodica a Domnului Isus Hristos, cam la un interval de 10 zile, pentru ca acolo nu exista noapte. Al patrulea loc de odihna se bucura mai des de prezenta Domnului Isus, cam la un interval de 3 zile din lumea noastra. In sfirsit, exista o a cincea categorie de morti, si  singura, care, chiar de pe acum poate sa-l urmeze pe Miel oriunde merge El. Aceasta este singura categorie care se pate bucura de vizitarea spledorilor ceresti imediat dupa moarte fizica.

-          Tata, iarta-ma ca te intreb, dar tu ai fost in cer?

-          Prin mila Mielului, da.

-          Alleluia!

-          Vreau sa spun ca, pentru voi toti cei care ati avut slujbe spirituale, exista in cer un lor similar cu al martirilor de sub altar. Locul acela este asa cum l-a prezentat apostolul Pavel. Mintea nu-l poate concepe, urechea nu a auzit vrodata asa ceva, iar ochiul nici nu poate privi macar lucruri asemanatoare. Oricit ti-as explica in limba omeneasca, nu as avea cuvinte pentru descrierea acelor lucruri si, chiar daca as gasi cuvinte potrivite, pentru descrierea locului destinat noua, in trupul de carne in care esti, nu poti suporta nici descrierea si, cu atit mai putin, privirea acelui loc. Eu te rog mult, fiul meu, sa fii atent cum gindesti, cum vorbesti si cum lucrezi, pentru ca voua, ca pastori sufletesit ai lui

Dumnezeu, vi se cere foarte mult. Sa stii ca in anumite situatii, cele 7 Duhuri ale lui Dumnezeu sunt puse in slujba voastra pentru aratarea prestigiului dumnezeiesc si evanghelic.

-          Tata, sunt asa de emotionat ca nu mai rezist; poate ar fi bine sa incheiem deiscutia.

-          O incheiem, dar sa fii atent sa nu te lasi ispitit de dezbaterea succesorala, sa nu te iei la harta cu niciunul din fratii tai, pentru ca tie ti se cere mai mult decit lor, si apoi, nu uita ca toate cele pamintesti dispar odata cu intrebuintarea lor.

-          Tata, cit ai trait in trup nu ti-am iesit din cuvint si nici din voie. Promit ca si acum te voi asculta si voi face cum mi-ai spus. Te rog, spune-mi, tata, in incheiere, daca ai fost multumit de inmormintarea care ti s-a facut?

-          Da, dar un lucru nu trebuia sa se intinple, sti tu care, insa vor raspunde cei ce l-au facut.

Deodata m-am trezit si am aprins lampa de noapte. Era ora 4 dimineata. Mi-am zis ca me scol imediat sa scriu visul, dar am adormit din nou si am inceput sa visez ca scriam visul de mai inainte. Dimineata, pe la ora 7:30, cind m-am trezit si am vazut ca nu am scris visul, am regretata foarte mult, pentru ca am uitat mult din el in tumpul celui de-al doilea vis. In mod deosebit, regret multimea textelor biblice, pe care le-am uitat, pentruca orice afirmatie a lui tata era sustinuta de un text biblic.