MARGARITAR... CRUCEA LUI CRISTOS -2 -

..... Prin credinta noi locuim impreuna cu Cristos Domnul si invatam putin din crucea Lui. Dupa inviere vom invata cu adevarat; vom continua sa invatam - si vom continua sa il laudam pe Mielul  care a fost junghiat. Sa avem deci intotdeauna, in calatoria noastra aici pe pamant, constiinta faptului ca Cristos,  prin Duhul Sau cel vesnic,  S-a adus pe Sine ca jertfa fara pata lui Dumnezeu. In felul acesta inimile noastre vor fi pline de cantarea "Sfant, sfant, sfant, este Domnul Ostirilor!" (Isaia 6:3)

Lucrarea lui Cristos este lumina, viata, slava si mireasma cerului. Nici o alta marturie a urii lui Dumnezeu fata de pacat nu se poate asemna cu cea aratata la crucea lui Crisots. Exista marturii in acest sens deasupra, in jurul si dedesubtul nostru; dar in cruce - si numai in cruce - vedem din plin ura lui Dumnezeu fata de pacat.

Cristos a coborat din ce in ce mai jos, pina la adancimile crucii; dar in ochii lui Dumnezeu, a fost o urcare continua, pina la tronul slavei. Pentru a experimenta o intristare dupa voia lui Dumnezeu atunci cand suntem indurerati din pricina pacatului, trebuie sa-l privim in lumina crucii, in partasie cu Cristos. Legea naturii, Legea lui Moise si o Evanghelie denaturata sunt refugii false, unde oamenii fug pentru a gasi mantuirea, in loc sa vina la crucea lui Cristos. Crucea lui Cristos este locul de intalnire dintre Dumnezeu si pacatos. Ea este si locul de intalnire dintre Dumnezeu si copii sai. Si este locul de intalnire al credinciosilor unii cu altii. Numai in masura in care Isus cel rastignit louieste in mijlocul lor, se pot ei intalni unii cu altii cu folos. 

Indurare fata de Cristos chezasul meu, ar fi insemnat moarte vesnica pentru mine. Sfintenia lui Dumnezeu se arata in chip desavarsit in Crucea lui Cristos. Sfintenia Lui este de asa natura, incat nici cerurile nu sunt curate in ochii Lui. Scriptura ne arata ca prin crucea lui Cristos ii rabda Dumnezeu pe cei necredinciosi. Dreptatea lui Dumnezeu este intr-atat aratata in maretia ei prin acea cruce, incat ea isi poate gasi placerea in indelunga rabdare fata de cei neregenerati. Un mare scop al acestei indelungi randari este de a-Si alege Biserica.

Toate incercarile si toate suferintele tuturor fapturilor - daca ar fi adunate impreuna - nu pot fi comparate cu suferintele lui Cristos de pe cruce. In calitatea Lui de Dumnezeu al sfinteniei si dreptatii, care pedepseste pacatul, Dumnezeu l-a parasit pe Cristos pe Cruce. Dar El si-a gasit o placere infinita in Cristos si in moartea Lui ispasitoare. Dumnezeu a acceptat lucrarea Fiului Sau preaiubit si, ca semn al acelei acceptari, L-a inviat din morti.

Robert C. Chapman

MARGARITAR... FOLOS IN INCERCARE

1Petru1:7 "Pentru ca incercare credintei voastre, cu mult mai scumpa decat aurul care piere si care totusi este incercat prin foc, sa aibe ca urmare, slava si cinstea, la aratarea lui Isus Cristos."

Intaia epistola a lui Petru se adreseaza celor care sunt incercati si arata cum putem fi "mai mult decat invingatori" in suferinta. Apostolul ne spune cateva lucruri incurajatoare despre incercarile cu care ne confruntam. Ele sunt "pentru putin vreme". Exista un "trebuie" pe care o sa-l putem intelege o data. Incercare insasi "este cu mult mai scumpa decat aurul care piere" si va avea ca urmare "lauda, slava si cinstea la aratarea lui Isus Cristos".

Fiecare dintre aceste trei cuvinte are o semnificatie distincta. "Lauda" arata recunostinta cu care vom privi in urma la tot ceea ce ni s-a parut atat de greu odata si-L vom lauda pentru dragostea care nu ne-a crutat si care a ingaduit suferinta in vederea binecuvantarii.
"Cinstea se refera la efectul pe care victoria noastra in suferinta il are asupra slavei lui Dumnezeu. Ea ai da cinste lui Cristos. Iar slava arata spre rasplata viitoare, "caci intristarile noastre usoare de o clipa lucreaza pentru noi, tot mai mult, o greutate vesnica de slava."(2Corinteni 4:17) Cununa se castiga numai prin suferinta si jertfa. Lacrimile noastre vor fi intr-o zi giuvaeuri de o stralucire nepieritoare.

Mai tarziu pe parcursul epistolei, el mai adauga si alte incurajari privitoare la viata de suferinta. Cand suferim pe nedrept, spune apostolul, lucrul acesta este "vrednic de multumire" si "placut lui Dumnezeu" (1Petru 219-20ASV) Felul de exprimare pare sa indice ca Insusi Dumnezeu ne va multumi pentru slujba pe care i-am adus-o, fiindu-i martori in felul acesta. Expresia se repeta de doua ori.. Ce cinste va fi aceea, cand Imparatul se va ridica de pe tron sa ne multumeasca inaintea tuturor pentru ceea ce am suferit in Numele Lui!

Ni se aminteste apoi, in versetul douazeci si unu din acelasi capitol, ca la acesta am fost chemati: "Si la aceasta ati fost chemati: fiindca Cristos a suferit pentru voi si v-a lasat o pilda , ca sa calcati pe urmele Lui" (1Petru 2:2). Incercarea este partea noastra, sfintenia este profesia noastra. Sa zicem ca un soldat s-ar plinge capitanului ca inamicul a tras in el, ca nu pentru asta s-a inscris el la oaste si ca nu vrea sa se supuna unui astfel de tratament. Nu-l putem imagina pe comandant spunand: "Baiete, soarta unui soldat este sa se traga in el." Vom inceta noi sa ne plingem de nedreptatile pe care ni le fac oamenii, vom inveta sa murmuram impotriva pedepsei primite de la Tatal nostru, iar in loc de asta vom spune: "Nu voi bea eu paharul pe care Tatal mi l-a dat sa-l beau?"

In fine, incurajarea cea mai de pret in suferinta invingatoare, este ca ea inseamna partasie cu Cristos:"Bucurati-va intrucat aveti parte de patimile lui Cristos, ca sa va bucurati si sa va veseliti si la aratarea slavei Lui." (1Petru 4:13) Orice inima loiala lui Cristos isi doreste sa fie asemenea lui in toate lucrurile. Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, partasia are si un revers: "Daca suferim impreuna cu El, vom si domni impreuna cu El." Daca suntem partasi cruci, vom primi si cununa.

A.B. Simpson

MARGARITARUL ZILEI - MEDITATIE ZILNICA

2Corinteni 1:3-4 "Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, Parintele indurarilor si Dumnezeul oricarei mangaieri, care ne mangaie in toate necazurile noastre, pentruca, prin mangaierea pe care noi insine suntem mangaiati de Dumnezeu, sa putem mangaia pe cei ce se afla in vre-un necaz."

Astazi apostolul Pavel ne face cunoscut doua dintre minunatele trasaturi de caracter ale lui Dumnezeu. Prima trasatura de caracter este: Dumnezeu este Parintele indurarilor. Ce inseamna a fi indurator? Conform DEX cuvantul indurare cuprinde: iertare, indulgență, îngăduință, milostivire, (livr.) cleménță. (Cere cu umilință ~.) 2. interj. iertare!, (înv.) amán! 3. s. milă, milostivire, (livr.) mizericórdie, (înv.) mesereáre, milcuíre, pietáte. (A arăta ~ față de cel aflat în nenorocire.) 4. s. (BIS.) ajutor, grație, har, milă, milostivire, (înv. și pop.) milosténie, (înv.) milcuíre, milosî́rdie, míloste, milostivénie, milostivnicíe. (~ divină.) 

Indurarea lui Dumnezeu cuprinde mult mai mult decat atat: toate aceste calitati sunt invelite in dragostea Lui nespus de mare pentru noi oamenii. Omul poate sa faca din mila multe acte de caritate, dar Dumnezeu ceea ce face, face in primul rand din dragoste.

Calin, a suferit o interventie, in urma careia a pierdut mult sange. Unica persoana compatibila care putea sa-i dea sange era surioara lui mai mica. Parintii impreuna cu medicul i-au spus despre fratiorul ei care era bolnav, despre faptul ca avea nevoie de sange si ca doar ea putea sa-i dea. Au intrebat-o daca este de acord sa dea din sangele ei fratiorului ei. Ea a confirmat ca da si medicii au asezat-o pe patul de spital, si au pregatit totul, iar transfuzia a decurs bine. Fetita, care era prea mica ca sa inteleaga procelul transfuziei, a crezut ca daca ea da sange fratelui ei, ea va muri si fratele ei va trai. A fost surprinsa de faptul ca amandoi s-au trezit si erau bine. Ea a spus: "Eu am fost gata sa mor pentru ca fratele meu sa traiasca, pentru ca eu il iubesc mult pe fratele meu."

Dumnezeu s-a indurat de noi, cand eram pacatosi si l-a trimis pe Fiul Sau sa moara pe cruce pentru noi. Aici se poate vedea nemarginita dragoste-indurare a lui Dumnezeu pentru omenire. L-a dat pe unicul Sau Fiu sa moara pentru noi, pentruca prin moartea Lui sa rascumpere omenirea robita prin pacat. Indurarea lui Dumnezeu pentru omenire, este invelita in dragoste, trece dincolo de mila, de in-dulgenta, de milostivire, de clementa. Indurarea lui Dumnezeu este minunea care ne-a scapat de iad.

O a doua trasatura de caracter a lui Dumnezeu este: "Dumnezeul mangaierilor."

Sunt sigura ca nu o data te-ai gasit intr-o situatie dificila, in care, nimeni nu era alaturi de tine sa-ti dea ajutor, sa se milostiveasca de tine. Cu cateva zile in urma cineva imi scria: "Sunt intr-o situatie foarte dureroasa. Sora mea este in ultima faza de cancer terminal si nu gaseam liniste si mangaiere in nici un fel. Dar Dumnezeu v-a pus sa-mi trimiteti aceasta postare, si cuvintele acelea au patruns in sufletul meu, m-au atins pina adanc de tot si am fost mangaiata in durerea mea, am primit pacea si linistea de care avema nevoie, pentru ca am realizat ca in toate lucrurile care ni se intampla cineva vegheaza si are controlul. Am inceput sa cred in Dumnezeu ca Cel care tine toate lucrurile sub controlul Lui de la inceput si pina la sfarsit." In cazul acesta, Dumnezeu a avut indurare de o femeie in necaz, care era atat de apasata de necazul ei, pina la capatul puterilor. Si atunci, in momentul acela, Dumnezeu pentru ca o iubea, s-a indurat de ea, si m-a pus pe mine sa postez acel mesaj pentru prietenii mei de pe facebook. La ceas tarziu de noapte, pentru ca nu putea sa doarma, l-a citit si a fost mangaiata. A inteles ca, dincolo de raul si de relele din lume, exista un Dumnezeu plin de dragoste care vegheaza si opreste catastrofe. Chiar daca se intampla lucruri dureroase in viata noastra, Dumnezeu in indurarea Lui fata de noi, pune deavolului limite. El nu ne poate ataca, ispiti sau pune pe noi boli sau necazuri mai mari decat ingaduie Dumnezeu. Si cand aceasta doamna a inteles in inima ei indurarea Lui pentru ea, inima ei a fost mangaiata si s-a instalat pacea.

De cate ori nu ai fost mangaiat de Dumnezeu! In cate zile, cand nimeni nu era alturi de tine, El si-a facut simtita prezenta, venind la tine cu dragostea Lui mangaietoare. Pentru ca mangaierea lui Dumnezeu, izvoraste din imensa Lui dragoste pentru noi.

Dumnezeu este un izvor nesecat de indurare si milostivire. Zice in Exod 20:6 "... ma indur pina la al miilea neam de cei ce ma iubesc si pazesc poruncile Mele." Adu-ti aminte in fiecare zi de lucrul acesta si cere mila si indurarea Lui peste tine impreuna cu binecuvantarile Lui care sa inunde viata ta. Vei realiza ca poti trece prin lipsuri, necaz, incercare si boala mai usor, stiind ca El vegheaza.

Maria Cornea.

MARGARITAR.... VIATA INVINGATOARE

2Corinteni 2:14 "Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, Celui ce ne face intotdeauna invingatori in Cristos!"(ASV)

Ne dam noi sema pe deplin de idealul sublim prefigurat aici: "totdeauna invingatori"? E oare intradevar posibil ca in aceasta viata plina de neputinte, ispite si conditii nefavorabile soldatul Domnului sa fie mereu invingator? Raspunsul nu e greu de dat, daca mentinem vii in minte cuvintele de incheiere ale textului nostru: "in Cristos". "In Cristos" si numai "in Cristos" putem noi intotdeauna sa iesim invingatori?

O alta versiune a acestui pasaj arunca o lumina mai mare asupra sa: "Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care totdeauna ne conduce in triumful lui Cristos"(ASV) El este Conducatorul, Invin-gatorul, Capetenia mantuirii noastre, iar noi nu facem decat sa intram pur si simplu in victoria Lui.

Acest lucru devine foarte practic. Suntem apasati de lupta cu pacatul? Luptam din greu impotriva raului ce se strecoara dinauntru si care poate fi o parte componenta a naturii si structurii noastre? Simpla impotrivire, oricat de sincera si incordata, nu e suficienta. Exista o cale mai buna. Cristos a invins deja pacatul, iar noua ni s-a facut parte de privilegiul de a intra in victoria Lui. Avem dreptul de a proclama ca, prin unirea cu El, noi suntem in adevar morti fata de pacat, ca stapanirea si puterea Lui sunt infrante si ca noi am fost inviati cu El la o partasie vie in viata Lui noua, invingatoare. Pe masura ce ne identificam astfel cu El pentru ca, prin viata si puterea Lui ce locuiesc in noi, sa ne dezbracam de omul cel vechi si de faptele lui, sa recunoastem tot raul, ca fiind ceva inafara noastra, fara sa ne temem de el sau sa ne supunem lui; putem sa ne insusim sfintenia Lui, dragostea Lui, puterea Lui, atotsuficienta Lui, si sa inaintam strigand triumfatori: "Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, Celui ce ne face totdeauna invingatori in Cristos."

Ne copleseste cumva suferinta, din afara si dinlauntru, astfel incat, duhul e gata sa se scufunde in deprimare si descurajare? Si sub acest aspect, morala filozofiei omenesti da gres; cea mai stoica indiferenta si tarie sufleteasca sunt sortite sa cedeze pina la urma. Dar e privilegiul nostru acela de a fi invingatori in Cristos. El a invins lumea; El a iesit invingator in fata oricarei dureri, a oricaror imprejurari si situatii, iar noua ni s-a dat harul de a intra in bucuria Lui, care nu depinde cu nimic de situatii si imprejurari, consolare care nu este nimic altceva decat propria Lui bucurie, umplandu-ne si revarsandu-se din inima noastra. "V-am spus aceste lucruri ca bucuria Mea sa ramana invoi si bucuria voastra sa fie deplina." Exista o "pace care intrece orice pricepere", adica nu are nici o explicatie rationala si care contrazice toate conditiile aparente. Exista o bucurie care "socoteste ca o mare bucurie", totul cand nu simte nici o bucurie si nu vede nici o lumina. Exista o credinta care se poate lauda in necazuri si se poate ridica din cel ami adanc abis al nenorocirii pina la culmea cea mai sublima a triumfului si laudei. Viata de credinta este un paradox continuu exprimat in termeni precum: "cand sunt slab atunci cunt tare", "ca niste intristati si totdeauna suntem veseli", "neavand nimic si totusi stapanind toate lucrurile."

Poate ca lupta cea mai acerba, o ducem cu puterile ispitei. Oamenii care tagaduiesc existenta devolului, ar fi curand convinsi de contrariu, daca s-ar impotrivi puterii lui. Textul nostru ne ofera insa, secretul victoriei asupra lui Satan. Victoria nu e a noastra ci a lui Cristos. Cel care il sfideaza pe deavol sau incearca sa-l infrunte cu propria-i putere e un om nechibzuit. Cand il infruntam insa in Cristos, el e deja un dusman infrant si ni s-a dat harul de a intra in Victoria Domnului si de a infrunta toate ispitele cu prestigiul unui triumf asigurat si cu un strigat de victorie: "Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, Celui ce ne face totdeauna invingatori in Cristos."

A.B. Simpson

MARGARITAR... CRUCEA LUI CRISTOS...

Crucea lui Cristos este viata oricarei comuniuni adevarate cu Dumnezeu, iar cei care traiesc cel mai aproape de Dumnezeu cunosc cel mai bine taina acestei cruci. Daca suferintele lui Cristos care s-a smerit si a devenit ascultator pina la moarte - moarte de cruce - , ar fi adanc intiparite in inima mea, as vedea ca cel mai mare dusman al meu este mandria, in special mandria intelepciunii si mandria dreptatii. I-as poruncii sufletului meu, asa cum a facut imparatul Siriei cu capeteniile lui: "Sa nu va luptati nici cu cei mici nici cu cei mari, ci sa va luptati numai cu imparatul lui Israel." (1Imaprati 22:31) In lupta sufletului meu, odata ce am ajuns sa supun mandria, toate celelalte pacate vor fi tinute in lanturi.

In crucea lui Cristos este viata; pe calea poruncilor Lui libertate. Sa luam fiecare cruce care se afla pe calea noastra - sa ne taiem mana dreapta, sa ne scoatem ochiul drept; atunci binecuvantarea va veni negresit. Prin crucea lui Cristos lumea este rastignita fata de noi, iar noi suntem rastigniti fata de lume. Cand prin Duhul, dam mortii faptele carnii, noi castigam prin toate pierderile noastre si suntem invingatori chiar si prin ceea ce carnea considera a fi dezamagire crunta.

In numele lui Cristos este putere de a transforma aceasta vale a plangerii intr-un loc roditor si placur. Cel care umbla intr-o astfel de stransa partasie cu Dumnezeu are cea mai profunda si adevarata cunoastere a lui Cristos. Unui astfel de crestin ai place sa se gandeasca ca cel care avea chipul lui Dumnezeu, S-a golit de Sine de acea stare de egalitate totala cu Dumnezeu; faptul ca Cuvantul devenit trup, si-a aratat slava la fiecare pas al semririi Lui - , si mai presus de toate, pe cruce. Dintre toate lucrarile lui Dumnezeu, rascumpararea este cea mai mareata. Numai in crucea Domnului Isus Cristos se arata deplin minunatele insusiri ale lui Dumnezeu. Iar cu privire la acea cruce, noi nu putem avea o intelegere adevarata decat prin Ffanta Scriptura si prin Duhul Sfant al lui Dumnezeu.

Cand Fiul lui Dumnezeu a luat un chip de rob, a putut spune: "Tatal meu este mai mare decat Mine." Dar ascultarea Lui, a aratat ca El era deopotriva cu Dumnezeu: ascultare pana la moartea pe cruce era de o asemenea natura, ca numai Fiul lui Dumnezeu putea fi chemat la asa ceva, si numai El putea sa o infaptuiasca.

De la ceasul al saselea, pina la ceasul al noualea a fost intuneric peste toata tara; intuneric ziua-n amiaza mare! In cursul normal al dragostei lui Dumnezeu fata de Fiul Sau, fata Tatalui era mereu indreptata asupra Domnului Isus. Dar Cristos a fost Chezasul unui legamant mai bun, si Dumnezeu a trebuit sa se poarte ca un judecator care cerea pedeapsa pentru pacat, atunci cand Fiul Sau a atarnat pe cruce in calitate de Chezas si Purtator al pacatelor noastre: "Blestemat este oricine este atarnat pe lemn." (Galateni 3:13) Tara este un simbol al lui Cristos; de la ceasul al saselea pana la ceasul al noualea, cursul vechii creatii a suferit, in legatura cu tara, o intrerupere stranie si infioratoare - intuneric mare in toiul zilei - si prin aceasta s-a aratat cea mai mare lucrare, cel mai mare eveniment al noii creatii: Dumnezeu necrutandu-si propriul Fiu, ci dandu-L mortii pentru noi toti; Cristos care nu a cunoscut pacat, facut pacat pentru noi, ca noi sa fim facuti dreptatea lui Dumnezeu in El; Cristos facut blestem pentru noi, pentru a ne rascumpara de sub blestemul legii. Gandul Domnului Isus a fost, in fiecare clipa, identic cu gandul lui Dumnezeu Tatal. Dar ascultarea Domnului a crescut pe masura ce a crescut si incercarea, in functie de cerintele care erau asupra Lui. Pe cruce s-a manifestat ascultarea Lui absoluta.; pe cruce a aratat El in chip desavarsit ca gandul Lui era una cu cel al Tatalui. Acum El nu mai moare. Intrucat a fost o data rastignit si L-a glorificat pe Tatal pe pamant, El se afla acum, pentru totdeauna, la sanul Tatalui, in lumina fetei Lui.

Robert C. Chapman

MARGARITARUL ZILEI - MEDITATIE ZILNICA 

1Ioan 3:18 "Copilasilor sa nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta si cu adevarul."

Traim intr-o lume in care devolul a pervertit mintea omului atat de mult incat, cele mai frumoase, mai speciale, pline de prezenta lui Dumnezeu simtaminte si emotii le-a distrus si distorsionat. In ur-ma cu 50 de ani, dragostea era un lucru sfant si a te pastra curata pentru ziua nuntii era un lucru normal. Astazi, daca la 15 ani nu ai ajuns sa cunosti intimitatea cu un barbat, esti o persoana ratata, nedorita, ciudata... Dragostea, nu mai este sentimentul acela pur, gingas pe care il dauiesti unei sin-gure persoane pentru toata viata. Dragoste si intelesul ei a fost distorsionat, pervertit, intinat. Cu 50 de ani in urma, dragostea de mama si protectia ei asupra copilului ei erau sfanta. Astazi, avortul e un lucru obisnuit. Tinerele care n-au facut avort inainte de casatorie sunt foarte putine. Nu exista dragoste pentru aproapele. Daca unei persoane i se face rau in strada, sunt foarte putini cei care se opresc sa dea o mana de ajutor. Marea majoritate trec pe alaturi. Foarte putin interes pentru aproape.

Cuvantul de astazi ne da un indemn special: "Copilasilor sa nu iubim cu vorba, nici cu limba ci cu fapta si cu adevarul." In Amrica de exemplu, oamenii, chiar si cei care nu se cunosc foarte bine intre ei isi spun: "Te iubesc". Cei mai multi dintre ei nu apuca sa-si manifeste sentimentul acesta de dra-goste fata de aproapele sau, pentru ca aproapele e la distanta mare. In Romania, aproape de loc, sau putem spune ca sunt putine familii in care acest sentiment exista si se pronunta aceste cuvinte in fa-milie. Obiceiuri extreme. Prea des in America, dar mai mult cu vorba, prea putin in Romania, cu raceala.

Cuvantul de astazi ne indeamna sa nu iubim cu vorba nici cu limba. Dragostea sa nu se opreasca la delaratii, la o privire miloasa, si apoi sa trecem mai departe vazandu-ne de ale noastre. Dragostea din Dumnezeu se implica. Vezi pe fratele tau in lisa: ajuta-l! Vezi pe fratele tau in suferinta: fii aproape de el! Incearca in felul in care poti sa-i alini durerea. Vezi o vaduva saraca? Raspunde nevoilor ei cu cat poti. Vezi orfani in lipsuri: apropie-te de ei si raspunde nevoilor lor. Aceasta inseamna a iubi cu fapta.

Ma pot cerceta inaintea lui Dumnezeu sa vad daca exista in fiinta dragostea Lui. Daca ea exista, atunci se va vedea prin dragostea mea pentru aproapele. Daca aceasta dragoste exista, ea se va manifesta intervenind intr-un fel sau altul in viata celor din jur, ajutand, intinzand o mana, alaturi de vorba blanda, deschizand portmoneul si lucrand pentru fratele sau sora mea. Este dragostea lui Dumnezeu in mine? Acea dragoste care se daruie, care se jertfeste si trece dincolo de comoditate, de egoism, de placere, de cuvinte si de vorbe. Dragostea care vine de la Dumnezeu se manifesta dincolo de cuvinte si de privire, ea se manifesta in fapte. Domnul sa ne dea o astfel de dragoste fiecaruia dintre noi.

O zi binecuvantata umpluti de dragostea Domnului, manifestand-o celor ce au nevoie.

Maria Corena.

MARGARITAR... DESPRE NECREDINTA

Necredinta este adesea un ipocrit imbracat in haina alba, ca un inger de lumina, dand impresia de o umilinta totala. Dar, trage-l afara, la lumina, si se va arata monstrul! El vrea sa-L dea jos pe Dumnezeu de pe tronul Lui si sa se puna pe el insusi acolo.

Acolo unde este necredinta, este si mandrie.  Iar unde este mandrie, se arata si o droaie intreaga de rele. Unde insa este ascultarea credintei, este umilinta cu toata suita ei. Nu ar mai fi loc pentru agitatia necredintei daca as vedea ca  Cael care este Stapanitorul cerului si al pamantului este Ruda mea - Fratele meu. Cand un copil al lui Dumnezeu face un pas al necredintei, si Dumnezeu ai ingaduie sa reuseasca, aceasta este una din cele mai dureroase corectii care i se pot aplica. (2Cronici 16:2-29)

Sa nu hranim necredinta prin planuri si nascociri ale intelepciunii carnale. Un pas al necredintei neregretat duce la altul. Ganduri aspre a lui Dumnezeu vin, vai, in mod natural si roiesc in pieptul nostru. Numai in masura in care dragostea lui Dumnezeu ne este descoperita in crucea lui Cristos putem noi sa le aruncam afara. Daca in mijlocul uni necaz mare, umblam prin credinta, pe ape, ociului necredintei ai vom parea ca ne scufundam in apa.

Daca necredinta domneste in sfinti, ei desconsidera adunarile poporului lui Dumnezeu. Dar fie ca noi, cei care le frecventam cu sarguinta, sa fim instare sa spunem: "L-am vazut pe Domnul" (Ioan 20:25); aceasta va fi cea mai buna mustrare la adresa celor delasatori. In ochii omului, necredinta nu este nicidecum un pacat, dar in ochii lui Dumnezeu, ea este cel mai mare dintre toate pacatele.

In timp ce privim la Isus de la dreapta lui Dumnezeu, toate imprejurarile sunt pentru noi ocazii de a-L cinsti pe Dumnezeu prin credinta. Dar daca privim la imprejurari, si nu la Cristos, ele ne trantesc la pamant si ne lasa prada necredintei. Prin credinta copilul lui Dumnezeu se injoseste; nemaiprivind la haina lui cereasca, el pune mare pret pe zdrentele pamantesti ale onorurilor acestei lumi, si poate chiar sa-i invidieze  pe purtatorii lor. (Psalmul 73:3)

Am face bine sa ne amintim ca Dumnezeu este la fel de credincios avertismentelor lui legate de manie si blestem cum este si promisiunilor Lui legate de har. Noi ni le insusim pe acestea din urma pentru propria noastra mangaiere, dar ar trebui de asemena, sa cugetam cu seriozitate la primele, pentru o cunoastere matura si deplina a lui Dumnezeu.

Necredinta paralizeaza si introduce frica acolo unde nu este nici o frica; ea duce la disperare, iar disperarea nu este altceva decat necredinta fara frau. Marturisesti tu, la Scaunul indurarii, nelegiuirea necredintei? Retine ca ea il prezinta pe Dumnezeu a fi tocmai contrariul a ceea ce este El. Necredinta si razvratirea ei vor face  dintr-un simplu nimic un munte mare. Orice gand de cartire este odrasla necredintei, si il face pe Dumnezeu mincinos.

Robert C. Chapman

MARGARITAR - VIATA SPONTANA

Ieremia 31:33 "Voi pune legea Mea inlauntrul lor, o voi scrie in inimile lor.

Viata crestina cea mai inalta este organica, nu mecanica. O casa se construieste pe principii meca-nice adaugandu-i-se parte dupa parte, din afara. Un copac ia fiinta pe principiu organic, adaugan-du-si strat dupa strat, din interior. Viata spirituala este organica, izvorand dintr-o sursa interioara si adoptandu-si expresia, manifestarea si aducerea de rod potrivite. Sub lege omul a incercat sa-si inte-meieze o dreptate capatata prin truda, inchinare si fapte exterioare. E ceva asemanator nucilor de cocos ce, deseori in cimitirile pagane sunt prinse in ramurile palmierului, ca o ofranda adusa spirite-lor mortilor. Fructul este legar de crengile palmierului la a carui radacina este ingropat un mort. Acest lucru este adevarat cu privire la orice autoindreptatie a omului. Roadele spirituale cresc spon-tan dintra radacina vie, intr-un trunchi vechi la fel de viu.Crestinul nu trebuie sa incerce atat de mutl sa produca roade, cat sa aibe viata din belsug. De aceea a spus Invatatorul: "Cine ramane in Mine si in cine raman Eu, aduce multa roada." Dumnezeu nu doreste ca noi sa facem mai mult pen-tru El, cat doreste ca noi sa luam mai mult din El ca astfel sa-i dam inapoi mai mult din ce este al Lui.

Prorocul Ieremia a anticipat aceasta noua cale a dreptatii prin viziunea glorioasa a Noului Legamant pe care Dumnezeu urma sa-L faca cu poporul Sau in vremea Noului Testament. El spune: "Voi pune legea Mea inlauntrul lor, o voi scrie in inima lor." El creaza in interiorul nostru un principiu spontan al dreptatii, care isi este singur lege si care manifeta potrivit propriei sale naturi drepte sfintenie si dragoste. Principiul ascultarii crestine este sa ascultam nu pentru ca trebuie, ci pentru ca ne place. Aceasta este forta reflexa pe care Dumnezeu o foloseste chiar si in lumea naturala pentru a infaptui cele mai extraordinare transformari. Care este explicatia ostenelii rabdatoare a lucratorului care trudeste din greu si care zi de zi, an de an, isi petrece viata facand o munca monotona si plina de mizerie intr-o fabrica sau mina? Este gandul la sotie si copii, a caror primire iubitoare seara si a caror bunastare si fericire sunt o rasplata suficienta. Dumnezeu tine lumea laolalta, cu nenumaratele ei inimi si caminuri, prin aceste fapte spontane ale dragostei omenesti. De cate ori n-am vazut cum o fata egoista, s-a transformat brusc intr-o mama si sotie rabdatoare, muncitoare si fericita, gata sa-si petreaca noptile muncind neobosit si sacrificandu-se pentru micutul ei camin, neasteptand alta recompensa decat fericirea si afectiunea membrilor acestui camin. Tot astfel Dumnezeu, pe mai inaltul taram al harului, pune in inimile omenesti, secretul magic al unei mari iubiri, care transforma egoismul in sacrificiu, iar avaritia in slujire.

Apoi avem parte de o nemarginita eliberare prin minuantul caracter pozitiv al acestui principiu de viata mai inalt. Noi nu trebuie sa ne gandim continuu la lucrurile pe care trebuie sa le facem, ci sa fim preocupati de Cristos si astfel, lumina va alunga intunericul, iar binele va invinge raul.

Se povesteste despre un capitan de vas care cauta o slujba la o firma de transport maritim din New Orleans. A fost intrebat daca ar putea  sa preia comanda unui vas care face curse pe Mississipi si Ohaio. El a raspuns ca socoteste ca poate. A mai fost intrebat daca cunoaste locurile unde se aflau stanci pe parcursul acestor doua ape promejdioase, ca astfel sa le poata evita. Clipind istet din ochi el a raspuns: "Socot ca stiu locurile unde nu sunt stanci si pe acolo intentionez sa navighez." Ne e deajuns sa cunoastem cursul apei si sa ne mentinem pe el. E suficinet sa umblam pe calea Imparatului si sa ignoram celelalte carari ce se ramifica de feicare parte. Adevarata viata spirituala este un lucru foarte simplu, iar calatorul care merge pe aceasta cale, chiar fara minte de-ar fi, are parte de nesfarsita mangaiere si suficient ajutor. Am invatat noi acest secret si, aps cu pas, zi de zi, il traim noi in mod practic, potrivit cu acest cuvant simplu al Sau: "Dupa cum ati primit pe Cristos Isus, Domnul, asa sa si umblati in El." 

 Dulce e sa mergi cu Domnul
Pas cu pas si zi de zi.
Pe-a Lui urme sa-ti pui pasul, 
Calea Lui spre-a o pazi.

A.B. Simpron

MARGARITARUL ZILEI - MEDITATIE ZILNICA

Apocalipsa 21:4 "Si El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut."

Ieri, am facut cunostinta cu Fiul lui Dumnezeu, care, cu gentilete, resprest, dragoste, multa rabdare si amabilitate bate la usa inimii fiecarui om asteptand sa-i raspunda si sa deschida usa. Cei mai mult insa n-o fac, pentru ca bataia Lui la usa inimii omului nu atata simturile, nu trezeste emotii sufletesti si firesti care sa-l perpeleasca si sa-l oblige sa deschida. Bataia Fiului lui Dumnezeu la usa inimii omului e plina de pace, de liniste, de tandrete, respect si multa dragoste altruista, care se daruie si lucreaza pentru bine, trezeste constiinta murdara, in Lumina pe care El o aduce omul se vede pacatos. Acest lucru nu place celor mai multi oameni, de aceea sunt atat de putini cei care deschid usa inimii lui Isus.

Dar, pentru cei ce deschid usa inimii lor lui Isus, El intra si face lumina in viata acelui om. Ii da discernamant sa deosebeasca ce este curat de ce este necurat, binele de rau, pacatul de curatie, si pentru prima data povara pacatului si necuratiei apasa peste constiinta acelui om, si lacrima regretului si pocaintei se iveste in ochi. Atunci Domnul, Mantuitotul vine cu sangele Lui si spala viata celui ce-i pare rau si se caieste si omul incepe o viata nou, o umblare noua cu Cristos ca si tovaras de drum.

Pentru astfel de persoane este cuvantul de azi. De fapt sunt promisiuni pe care Domnul le va implini la venirea Lui a doua oara pe pamant, cand ii va lua pe cei mantuiti cu El.

1. Prima promisiune este ca le va sterge lacrima din ochi. Multe lacrimi au curs din ochii celor credinciosi in incercari, necazuri, suferinte, boli si nenorocirile sau nefericirile care s-au abatut asupra lor in viata pamanteasca. Dar, la revenirea Lui cand ii va lua cu El pe cei ce sunt ai Lui, El promite ca prim lucru pe care il va face este ca le va sterge orice lacrima din ochi, chiar si motivul plansului va disparea, pentru ca cel ce da bucuria, pacea si binecuvantarea va fi in mijlocul lor si va fi bucuria lor.

2. Un alt lucru care aduce intristare si durere aici pe pamant este moarte. Domnul promite ca in acele momente, moartea va disparea. Pur si simplu nu va mai fi. Domnul vietii, pe crucea de la Golgota a biruit pe deavolul cu toate relele pe care le aduce cu el si a invins si moartea. A teia zi a inviat din morti calcand boldul morti si iesind biruitor. Pentru noi El a invins moarte si vom trai vesnic ca El.

3. O lata promisiune a Domnului si mantuitorului nostru este ca lucrurile dintai, adica cele paman-testi s-au dus impreuna cu tanduirea, tipatul si durerea. El a facut sa treaca din viata noastra tot ce este pamantesc, sa ne imbrace in trup de slava, asemenea Lui si nu vom mai vea nimic de-aface cu ceea ce este pacatos, pentru ca deavolul prin pacat distruge si prapadeste. Dumnezeu in noi, cu viata lui inoita va inlocui vechiul cu noul, transformandu-ne in asemanarea Lui, pentru slava si gloria Lui.

Multumim Doamne si asteptam ziua cand promisiunile Tale se vor implini.

O saptamina binecuvantata, o zi plina de har si indurarea Domnului.

Maria Cornea

MARGARITAR... VIATA SPIRITUALA

Romani 8:2 "Legea Duhului de viata in Cristos Isus m-a eliberat de legea pacatului si a mortii!

Aici se face referire la doua legi: legea pacatului si a mortii si legea Duhului vietii in Cristos Isus. Prima ne trage in jos ca un curent fatal caruia nu i ne putem impotrivi. Cealalta invinge aceast tendinta de coborire si ne ridica la o stare  de dreptte si la viata. O ilustratie simpla in lumea naturala ne va intipari clar in  minte aceste legi. Legea gravitatiei face ca un corp greu sa cada la pamant. Sub influienta acestei legi, bratul meu ar cadea neputincios daca ar fi paralizat si lipsit de viata. Dar in vointa mea se afla o lege mai inalta. Legea aceasta e legea vietii, iar eu in virtutea acestei legi, pot sa-mi ridic bratul si sa-l folosesc dupa cum voiesc. Tot asa inima naturala este neputincioasa sub legea pacatului si a mortii, iar noi suntem purtati de vartejul ispitei si de instinctul propriei depravari inspre rau. Dar harul lui Dumnezeu instaureaza o noua lege in inima omului, legea vietii, a vietii lui Cristos si prin puterea acestui nou principiu, noi suntem capabili sa invingem inclinatiile noastre naturale si sa voim sa actionam dupa buna placere a lui Dumnezeu.

Apostolul infatiseaza intr-un mod impresionant functionarea acestor doua legi  in capitolele 7 si 8 din Epistola catre Romani. Toata puterea vointei lui, desi el era un om nascut din nou, s-a dovedit insuficienta, pentru a invinge tendinta vechii legi a pacatului si a mortii. "Vad in madularele mele o alta lege", striga el, "care lupta impotriva legii mintii si ma tine rob al legii pacatului care este in madularele mele. O, nenorocit om ce sunt! Cine ma va elibera de acest trup al mortii?"(AVS) Acesta este momentul in care are parte de descoperirea lui Cristos, care il face sa exclame: "Multumesc lui Dumnezeu prin Isus Cristos Domnul nostru!"(ASV) Curand dupa aceasta, apostolul rezuma filozofia acestei schimbari supranaturale in cuvintele textului nostru. "Lege Duhului vietii in Cristos m-a eliberat de legea pacatului si a mortii."

Pe scurt aceasta lege reprezinta:
1. Un principiu de viata, o forta vitala, un impuls spontan si reflex care invinge, fara a putea fi impie-dicat, stricaciunea naturii noastre cazute si produce roadele dreptatii tot asa de natural precum vita plina  de viata produce struguri ori precum un om viu se poarta atat pentru sine, cat si poverile sale.

2. Viata lui Cristos. Aceasta nu e doar o simpla viata omeneasca si nici macar viata noua a sufletului convertit, ci Insasi Cristos cel viu unit cu noi si retraind in noi propria viata.

3. Toate acestea sunt aduse si facute reale in noi de catre Duhul Sfant care vine ca Duh al vietii noastre in Cristos Isus, ne uneste cu Mantuitorul si ne da putere sa traim intr-un mod practic, clipa de clipa viata Lui. Astfel, se implineste marturia apostolului: "traiesc, dar nu mai traiesc eu ci Cristos traieste in mine".

Prieten drag, nu cumva faci experimentul, fara sorti de izbanda, al trairii unei vieti crestine ideale bazandu-te dora pe niste principii etice? Nu cumva incerci sa transpui Predica de pe Munte in experienta ta numai prin puterea vointei si a obiceiului? Te straduiesti cumva sa traiesti potrivit modelului oferit de Domnul Isus Cristos pasind, pur si simplu, pe urmele pasilor Lui si incercand sa-I copiezi exemplul? In acest caz esti condamnat la dezamagire. Idealurile nu pot face un asemenea lucru. Nici exemplele. E nevoie de o putere divina, pentru a trai viata divina. Secretul a fost dezvaluit de mult de catre profetul Ezechiel in mesajul adresat celor carora le era fagaduita o inima noua si un duh drept. Dar aceasta inima noua nu putea invinge vechea natura si fortele raului, fara a avea in spate o putere mai mare, si de aceea el adauga: "Voi pune Duhul Meu in voi si va voi face sa urmati poruncile mele si sa paziti si sa impliniti legile mele." Ai gasit tu aceasta putere generatoare? Te afli tu sub "legea Duhului vietii in Cristos Isus?"

A.B Simpson

MARGARITAR - MEDITATIE ZILNICA

Apocalipsa 3:20 "Iata Eu stau la usa si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el si el cu Mine."

Versetul de astazi e cel mai minunat cuvant in care vedem caracterul minunat al lui Dumnezeu: respect, dragoste, rabdare, indelunga rabdare, mila, incredere, credinciosie, duiosie, tandrete, bune-mainere, bunatate si indurare nemarginita.

Imagineaza-ti ca figura cea mai proeminenta, cea mai respectata si admirata din univers, vine la usa casei tale si bate la usa. Iar tu stai indiferent inauntru, vazandu-ti de treburile tale. Nici macar nu esti interesat sa vezi cine bate la usa. Bataia aceasta insa, nu e stridenta, nu e zgomotoasa, nu atrage atentia prin galagie si vulgaritate. Este o bataie care dezvaluie respectul pe care acea persoana il are pentru tine. Bate si asteapta sa vii la usa si macar sa intrebi: "Cine e acolo?" Tu insa continui sa-ti desfasori activitatea nestingherit. Nu esti interesat de persoana care bate. Dupa mai multe insistente, esti deranjat si suparat, si in cele din urma intrebi: "Cine-i acolo?" Si Isus se prezinta respectuos: "Sunt Isus, cel care a murit pe cruce pentru pacatele tale. Vreau sa intru in casa ta, sa-ti vorbesc despre darul pe care ti l-am pregatit din vesnicii si pe care vreau sa ti-l daruiesc gratis. Imi dai voie sa intru?" Asa asteapta Isus la usa inimi tale, asteapta sa-i deschizi...

Dar la usa inimii tale mai bate cineva. Deavolul cu poftele firii pe care ti le trezeste si cu care te macina. Dimineata bate cu furie: ai intarziat de la serviciu, ceva a intervenit si te-ai infuriat. Astfel in loc sa mergi linistit la lucru, mergi nervos, cuvinte grele si vocabular murdar iti iese din gura. Te-a biruit de dimineata. La serviciu esti intimpunat de colegi, care si ei au fost biruiti de cel rau prin oameni din familie sau oameni intilniti in drum, pe care deavolul li le-a pus in cale. Astfel in loc sa fie armonie la locul de munca, intre tine si colegi e discordie. Seful are pretentiile lui, care de altfel nu sunt exagerate, dar in ochii tai sunt extreme, si ziua aceea cu tot ceea ce urmeaza, deavolul ti-a facut-o praf. Si zile de genul acesta, si mai rele curg una dupa alta... Si ce-ai putea sa faci ca sa uiti sa te destinzi? O bere cu baietii, un vin, femei, draguri... Sau.... Prietene binevoitoare, cheltuieli inutile pe haine, farduri, ajungi la fundul sacului si realizezi ca nu ai bani... Vrei sa faci roste de ei usor... Si... incepe decaderea si degradarea...

Dar, intre zilele acestea, cand esti singur(a), tu cu tine insati (insuti), cineva sta la usa ta si bate, bate cu amintirea faptelor pe care le-ai trait, fapte de rusine, fapte degradante, fapte murdare... Prin constiinta ta, Dumnezeu iti spune ca esti un pacatos si vine sa-ti daruiasca singele Lui prin care sa te spele de toata intinaciunea si murdaria pacatului. El sta la usa si bate. Niciodata nu te va obliga sa-i deschizi. Clanta e la tine. Doar tu poti sa-i deschizi. "Iata eu stau la susa si bat. Am la mine sangele curatitor, iertarea, reabilitarea, vindecarea si infierea. Sunt toate darurile nasterii din nou. Vrei sa te nasti din Dumnezeu si sa fii copilul Lui? Eu stau la usa si bat. Deschide-mi ca sa intru.

O zi plina de harul iertarii prin sangele salvarii va doresc.

 Maria Cornea.

MARGARITAR... VIATA VESNICA

Ioan 10:28 "Eu le dau viata vesnica,, in veac nu vor pieri si nimeni nu le va smulge din mana mea."

Multi isi inchipuie ca aceasta viata vesnica se refera exclusiv la existenta noastra viitoare si ca ea este fagaduinta mantuirii dupa moarte. Nu e aceasta oare o conceptie ingusta si falsa? Viata pe care Cristos ne-o da e de asa fel ca incepe acum, insa apartine taramului mai inalt al lucrurilor vesnice. In Eclesiastul intalnim un pasaj izbitor: "(EL) a pus in inima lor chiar si gandul vesniciei". Dumnezeu traieste in vesnicie si in fiecare suflet omenesc e un crampei de vesnicie. Noi suntem prea mari pentru sfera terestara si avem aspiratii si nevoi care tin de taramul vesnic. Cand Dumnezeu mantuieste un om, pune in el propria Sa viata si astfel, il aduce in legatura cu o lume noua de relatii spirituale si vesnice. "Viata vesnica este aceasta", s-a rugat Domnul Isus, "ca ei sa te cunoasca pe tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Isus Cristos pe care l-ai trimis Tu."

Viata vesnica prin urmase, inseamna restabilirea partasiei cu Dumnezeu si recapatarea bunavointei Lui si creerea in interiorul nostru a unei vieti spirituale noi, acea experienta care e descrisa formal prin termenul "regenerare". Devenim partasi ai naturii divine si copii ai lui Dumnezeu nu prin adoptie, ci prin nastere cereasca. Acesta este darul deosebit al lui Cristos dat celor care-L primesc pe El. Dar tuturor celor ce l-au primit, le-a dat putere sa devina copii ai lui Dumnezeu, nascuti nu din sange, nici din voia carnii sau omului, ci din Dumnezeu."

Scriitorul acestor randuri a fost odata invitat sa viziteze pe un baiat muribund, care nu stia nimic despre religie. Mai avea cateva ceasuri de trait si era a sa de greu sa stii sa il aduci la pocainta, fara a-l speria. N-avea sentimentul pacatului si credea ca fusese atat de bun, incat nu va avea nici un fel de probleme in lumea de dincolo. Deodata, autorul ai atrase tanarului atentia asupra unui canar pe care acesta parea sa-l indrageasca, uimindu-l cu intebarea daca el si canarul erau prieteni apropiati si daca vorbeau mult unul cu altul despre diferite lucruri. Baiatul a fost de-a dreptul uluit si s-a gandit ca, probabil vizitatorul lui isi pierduse mintile. "Cum asa", a raspuns el, "cum am putea vorbi noi doi?" "El nu m-ar intelege, are doar o minte de pasare." Atunci autorul a putut face legatura: "Sa presupunem ca mainte te-ai trezi in cer, te-ai putea tu bucura de tovarasia lui Cristos si a sfintilor lui Dumnezeu de acolo mai mult decat te poate intelege acest canar pe tine? Tu trebuie sa ai in tine gandul lui Dumnezeu, tot asa cum pasarea aceasta are nevoie de o minte omeneasca pentru a te intelege." Aceasta ilustratie simpla l-a convins de nevoia lui dupa o viata noua, divina si, dupa cateva invataturi simple si o rugaciune sincera, lumina a stralucit si in dimineata urmatoare, inainte de ivirea zorilor, el a patruns triumfator in casa de sus. Dragul meu prieten ai primit viata vesnica, darul lui Dumnezeu prin Isus Cristos, Domnul nostru?

A.B. Simpson

MARGARITAR... CONSTIINTA

Cand pacea domneste in constiinta, avem putere supra pacatului. Pacea este ca o santinela care ve-gheaza la usa inimii. Daca santinela nu e la postul ei, atunci fie tumultul dinlauntru inabuse vocea Duhului, fie din cauza tacerii noaste, vocea Lui nu este auzita. O constiinta vinovata este una din armele lui satan impotriva copiilor lui Dumnezeu. Credinta poate fi cutezatoare numai cand constiinta este curata.

Pentru cel credincios, nici un necaz nu se poate asemana cu sentimentul de vina asupra constiintei. Este insa un triumf al credintei sa-ti vezi indepartata vina prin sangele de ispasire al lui Cristos. O pata foarte mica asupra constiintei creaza o bresa mare in comuniunea noastra cu Dumnezeu.

Daca avem o indoiala in mintea noastra in privinta unui lucru anume, ar trebui sa mergem direct la Isus pentru a rezolva acea problema. Dragostea detesta un curs intortochiat. Cand constiinta nu are parte de o instruire corecta, ea devine o unealta in mana lui Satan: daca vorbeste de o pace falsa, provoaca ruina; daca nu vorbeste deloc de pace, este un tortionar.

Nu ar trebui sa tratam niciodata cu usuratate soaptele unei constiinte care are retineri cu privire la un anumit lucru. Neumblarea noastra in Duhul, determina adeseori pe altii sa procedeze la fe.

Ce mare binecuvantare este o constiinta sensibila, care discerne pacatul mic si se ocupa de el, care ne determina sa spunem: "Cerceteaza-ma Dumnezeule!" Intr-o astfel de stare ne vom intrista nu doar pentru orice gand manios sau rabufnire nervoasa, ci chiar si numai pentru un gand de necredinta care s-ar putea sa ne treaca rapid prin minte.

Ierttarea pacatului pecetluita in constiinta, intareste sufletul pentru a putea avea comuniune cu Dumnezeu, in timp ce sentimentul de vinovatie din constiinta, ne indeparteaza de Dumnezeu. Acestea sunt lucruri care trec neobservate in lume, dar ele sunt mari inaintea lui Dumnezeu.

Copilul lui Dumnezeu ar trebui sa-si aduca aminte ca are in el radacina oricarui rau. Daca nu se ocupa sa ingrijeasca gradina constiintei, vor rasari si vor creste buruieni rele; in mod special pacatele care l-au hartuit in zilele de dinaintea convertiriilui vor deveni o plaga pentru el. 

O constiinta plina de scrupule vine din carne si din ignoranta cu privire la voia lui Dumnezeu. Dar o constiinta buna, se numara printre cele mai mari binecuvantari ale lui Dumnezeu, caci ea este curatita de sangele lui Cristos si luminata de Scriptura si de Duhul lui Dumnezeu. Trebuie sa ne ocupam constiinta noastra asa cum fac oamenii cu locuintele lor: daca vor sa le pastreze curate, trebuie sa le curete in fiecare zi.

O constiinta spirituale se ocupa mai ales de raul din inima. Dar cand constiinta nu este spirituala, inima este ultimul lucru tratat. O mustrare de la Domnul, primita asa cum se cuvinte, ne va duce pe carari sigure, pe cand o mustrare nebagata in seama este premergatoare unei corectii aspre. Constiinta spirituala nu spune niciodata: "Trebuie sa renunt la asta? Trebuie sa renunt la cealalta?" Caci lucrul acesta nu incanta inima lui Cristos.

Am credinta si o constiinta buna? Atunci pot sa las totul in seama lui Dumnezeu - sa-L las sa dea sau sa ia, sau sa tina dupa cum doreste El. O constiinta pura, este o constiinta atat de profund curatita de sangele lui Cristos, incat face sufletul ca o oglinda in care se vede fata Tatalui nostru ceresc.

O constiinta sensibila, prompta in a detecta necredinta si indemnurile acesteia, ne va fi de mare ajutor pe cararea ascultarii si in umblarea noastra cu Dumnezeu. Intotdeauna trebuie sa ne verificam constiinta prin Cuvantul lui Dumnezeu, si sa-l ajutam pe aproapele nostru sa procedeze la fel. Ar fi intradevar o binecuvantare pentru sfinti daca si-ar forma deprinderea de a judeca totul dupa Scriptura. Se poate ca un copil al lui Dumnezeu sa umble in mod ireprosabil in ochii oamenilor, si, totusi sa aibe in el prea putin din gandul lui Cristos si din Duhul de comuniune; constiinta lui poate fi condusa de Cuvantul lui Dumnezeu, intr-o masura atat de mica, incat atunci cand e vorba de ai-i zidi pe altii, el este doar cu ceva mai bun decat o bucata de cherestea!

Robert C. Chapman

MARGARITARUL ZILEI - MEDITATII

Galateni 5:13 "Fratilor voi ati fost chemati la slobozenie. Numai nu faceti din slobozenie o pricina ca sa traiti pentru firea pamanteasca, ci slujiti-va unii altora in dragoste."

Jertfa Domnului Isus ne elibereaza din robia pacatului. Din momentul in care ne-am recunoscut pacatul si am inteles importanta jertfei Domnului Isus pentru mine, si am acceptat-o pentru mine personal, din acel moment am primit eliberare de sub robia pacatului si libertatea unei vieti in Cristos.

Apostolul Pavel scrie acest text unor oameni care au inteles gresit libertatea in Cristos si intelegem aceasta citind epistola scrisa fratilor din Galatia. Cred ca s-ar potrivi fiecarei biserici pentru ca in fiecare biserica sunt persoane care anumite lucruri le interpreteaza dupa bunul plac si nu dupa cum au fost scrise.  Libertatea in Cristos este libertate in dragoste.

Gandeste-te ca esti logodit(a) si ca de abia astepti ziua nuntii. Dar cu toate acestea, tu logodnica(ul) te intilnesti frecvent cu alti baieti(fete), avand relatii intime si facand ceea ce firea doreste sa obtii de la acele persoane. Ca logodnica, ce impresie ti-ai face de logodnicul tau? Ai fi sigura ca logodnicul tau te iubeste pe tine si numai pe tine chiar daca se intilneste cu acele fete si are cu ele relatiile pe care le are? Ca baiat, ce impresie ti-ai face daca logodnica ta, care urmeaza sa-ti fie mireasa si sotie s-ar comporta asa, intalnindu-ze in acelasi timp cu alti barbati, si avand cu ei relatii intime dupa bunul plac?

Asa este comportamentul nostru fata de Domnul Isus, cand noi, ca si persoane care l-am intalnit, l-am cunoscut, am inteles semnificatia jertfei si a dragostei Domnului Isus pentru noi, am spus ca renuntam la lume si pacat si de acum inainte il vom iubi pe Dumnezeu si pe Fiul Sau si vom trai viata in ascultare de El si in dragoste pentru El, DAR, cochetam cu pacatul. Faci ceea ce-ti place sa faci, netinand cont de ceea ce doreste si vrea Domnul Isus de la noi. Imi place sa ies cu baietii la o bere, desi nu te imbeti da,r cuvantul lui Dumnezeu ne spune sa fim plin de duh si nu de must. Iti place calea lui Cristos, dar in acelasi timp vrei sa-ti pastrezi anumite prietenii... Vrei cu un picior pe calea Domnului si cu celalalt pe calea lumii. Nu se poate asa ceva. Dumnezeu spune: "Fiule(fiica) da-mi inima ta si sa gaseasca placere ochii tai in caile Mele." Proverbe 23:26

Ceea ce doreste Dumnezeu este sa-i dai inima cu toate dorintele, nevoile, aspiratiile, planurile si viitorul tau, totul sa le dai Lui si Dumnezeu va face pentru tinee ceea ce e mai bine. Iti va curati gandurile, prieteniile, planurile aspiratiile si viitorul ti-l va pune in voia Lui. Ai tu suficineta incredere incat sa-L lasi pe Dumnezeu sa decida pentru viata si viitorul tau? Te increzi suficient in El? Are El credibilitate inaintea ta? Atunci ai vei da viata ta Lui fara retinere si fara regrete si vei fi binecuvintat.

O sambata minunata in prezenta celui ce stie sa poarte de grija si sa ne faca viata si viitorul binecuvantate.

Maria Cornea

MARGARITAR... NATURA UMANA

Gandirea carnala sta intotdeauna la panda pentru a inalta sinele, si se va agata si de un fir de pai ca sa-si atinga scopul. Amagirile sunt consemnate in Cuvantul lui Dumnezeu impreuna cu corectiile aplicate lor, ca sa le putem evita. Vedem ca atunci cand Avraam a inselat, a trebuit sa sufere corectia; cand Isac a inselat, a fost mustrat; iar pentru inselaciunea asupra tatalui sau, Iacov a trebuit sa plateasca aproape intreaga viata. Daca David si Ionatan s-ar fi inteles sa se lase in intregime in mana lui Dumnezeu, , cat de multe lucruri ulterioare ar fi fost evitate. (1Samuel 20 si in continuare).

Corectia nu consta intotdeauna in lucruri amare ce pot veni asupra noastra, ci s-ar putea sa fie si ne-putinta de a obtine o cinste mai inalta pe care, daca am fi umblat intr-o simplitate mai mare, am fi primit-o de la Dumnezeu. Cel mai greu de suportat este ceea ce atinge mandria mea; mandria jignita nu are inima si nu asculta de ratiune. Graba este lucrarea carnii. Credinta, asermena lui Dumnezeu, lucreaza pe indelete.

Ingerii nu au invidie, pentru ca nu au mandrie. Este Dumnezeu glorificat? Ingerii sunt fericiti. Sa fie gloria lui Dumnezeu desfatarea noastra, hrana noastra, bautura noastra. Dragostea nu pizmuieste; daca un madular este onorat - spune dragostea - aceasta e onoarea mea, bucuria mea!

Cristos trebuie sa fie preamarit si inaltat cat mai mult in inimile noastre, daca vrem sa fie tinuta sub control carnea noastra nesupusa, impreuna cu poftele ei nestapanite. Autoindreptatirea si intelepciunea carnala sunt instigatorii vrajmasilor sufletului. Ar trebui sa tratam natura noastra stricata, asa cum am face-o cu un hot notoriu - sa nu ne incredem niciodata in ea.

Cele mai multe din necazurile noastre isi au originea in mandria umilita, vointa ranita si necredinta agitata. Mandria are intotdeauna ochii invidiosi si limba invidioasa; invidia nu este altceva decat supararea mandriei.

Este un semn de adevarata crestere in har si de spiritualitate a gandirii sa privesti inapoi si sa stai din nou inaintea lui Dumnezeu in legatura cu pacatele din trecut. Crestinul are mult de castigat de pe urma unei constiinte sensibile care, in fata lui Dumnezeu, se ocupa de pacatele tineretii timpurii. Lipsurile in caracter si slaba impotrivire la ispita isi pot avea originea in neglijarea faptului de a veni inaintea lui Dumnezeu, prin Cruce, in legatura cu pacatele care ne chinuie asa de usor. Privind inapoi si trecand in revista starea noastra trecuta, vom fi instare sa intelegem disciplina pe care ne-o aplica Dumnezeu acum; de asemenea acest lucru ne va ajuta la cresterea prezenta si viitoare a sufletelor noastre.

Evanghelia lui Cristos este un vrajmas mai pe fata al mandriei omului decat este legea lui Moise. Poporul lui Israel a primit poruncile lui Moise jurand ascultarea de ele, dar, despre Cristos, a spus: "La o parte cu El" Rastigneste-L!"

Pacatul dominant al omului este independenta fata de Dumnezeu. Care este remediul? Cristos, Fiul lui Dumnezeu, care s-a smerit pina la moarte de cruce. (Filipeni 2:5-8) Naaman, sirianul, era cineva in ochii lui; de aceea s-a maniat auzind acea porunca prin care era facut un nimic. Daca ne inchipuim ca suntem subestimati, sa ne cantarim pe cantarul lui Dumnezeu, si atunci vom purta cu usurinta desconsiderarea. Laudaroseniile omului care se inalta pe sine nu sunt decat viclenia mandriei lui, pentru a-si ascunde, in fata propriilor ochi si din fata ochilor aproapelui sau, saracia inascuta..

Omul fara Dumnezeu poate parea a fi cineva, de la distanta. Dar apropie-te de el , cunoaste-l bine si vei descoperi ca el e un nimic. Dar "Ferice de cei ce locuiesc in cassa Ta! Caci ei tot mai pot sa te laude."(Psalmul 84:4). Chiar si acum, cand suntem in cortul acesta pamantesc, descoperim cum, cunoasterea tot mai mare a lui Dumnezeu este insotita de o crestere a reverentei si a dragostei fata de El. O binecuvantata nadejde! Vom cunoaste asa cum noi suntem cunoscuti! Vom vedea fata in fata si vom fi satisfacuti; ne vom trezi avand chipul Domnului.

Sunt multi care pot vorbi bine despre adevarul Evangheliei, dar care, atunci cand sunt chemati sa se lepede de ei insisi, sa-si ia cruce, sa sufere pentru Cristos, se dovedesc a fi o arama sunatoare si un chimval zanganitor. Cunostinta ingamfa, dar dragostea zideste.

Vanitatea lui Absalom l-a indemnat sa-si lase parul lung; iar parul lui lung a jucat rolul de "funia spanzuratorului." Fie ca parintii sa auda vocea de avertizare si sa-i invete pe copii lor, de la cea mai frageda varsta, sa aibe frica de Dumnezeu ca cea mai buna proba a lor.

Robert C. Chapman

MARGARITAR .... VIATA UMPLUTA DE DUHUL

Efeseni 5:18 "Fiti umpluti de Duh."

Epistola catre Efeseni  este epistola Duhului Sfant. La inceputul ei se afla o doxologie la adresa lui Dumnezeu, care ne-a binecuvintat cu toate binecuvintarile Duhului in locurile ceresti, in Cristos.

Dupa ce in capitolul 1, versetul 13 face referire la pecetluirea cu Duhul Fant, fapt ce constituie actul initial al unei vieti consacrate, apostolul dezvolta urmatoarele capitole, in cateva pasaje impresio-nante, plinatatea Duhului. In cele din urma in capitolul 5 el concentraza totul in acest indemn: "fiti plini" sau "fiti continuu umpluti de Duhul." Ni se aduce aminte ca resursele Duhului Sfant sunt largi, nemarginite, si ca nu trebuie sa credem nici o clipa ca, binecuvantarile Lui, oricate am fi primit deja, au ajuns la capat.

Ce inseamna a fi umpluti de Duhul?
1. In primul rand inseamna a avea parte de toate lucrarile, harului si darurile Duhului, adica a-L avea pe El in toata plinatatea. El este Duhul luminii. A luminat El intunericul nostru si a devenit El viziunea noastra spirituala, vederea si lumina noastra? El este Duhul Sfinteniei. Ne-a curatit El inimile, facandu-ne parte de sfintenia lui Cristos? El este Duhul adevarului. Ne calauzeste El in tot adevarul? El este Duhul dragostei. Ne-a inflacarat El inimile si a transpus El in viata noastra capitolul 13 din 1 Co-rinteni. El este Duhul pacii si al bucuriei. Ne-a dat El "pacea care intrece orice pricepere" si plinatatea bucuriei Lui? El este Duhul rugaciunii. Ne-a invatat El nu numai sa ne rugam pentru noi insine, ci sa ne consacram unei vieti de rugaciune si slujbei de rugaciune pentru altii? El este Duhul puterii. Ne-a inzestrat El cu putere divina si ne-a facut martori ai lui Cristos pentru semenii nostri, ca si ei sa ajun-ga la mantuire? Intr-un cuvint am primit noi Duhul Sfant in toata varietatea darurilor si lucrarilor Lui?

2. Inseamna nu numai ca noi sa -L avem pe El, cu tot ceea ce El este, ci si ca El sa ne posede pe noi in intregime. Este fiecare particica din fiinta noastra umpluta cu Duhul? L-am primit noi in natura noastra spirituala, astfel incat sa crestem pina la statura vietii lui Dumnezeu? L-am primit noi in natura noastra intelectuala, astfel incat El sa o purifice, sa o regenereze si sa o floloseasca? L-am primit noi in trupul nostru, pentru a ne curati fiecare madular, a ne sfinti toate fortele, pentru a ne vindeca si pentru a ne folosi in slujirea si spre slava lui Cristos buzele, bratele si picioarele, precum si toate puterile noastre rascumparate? Aceasta inseamna sa fii plin de Duhul.

3. Si mai inseamna sa fim plini de El in orice imprejurare, in orice vreme, in orice clipa, in orice interes sau ocupatie a vietii noastre. Inseamna imenenta lui Dumnezeu in toate relatiile si activitatile noastre omenesti. Inseamna sa-L avem pe El in incercari, in bucurii, in castig si in pagube, la slujba si in familie, in sfera intregii noastre vieti. Inseamna aplicatia spirituala a minunii cu uleiul vaduvei turnat in toate vasele viatii noastre atat de diverse.

Nu-i truda tihna sa i-o strice,
Nu-i sarcina s-o poarte El prea grea, 
Nu-i suflet nevazut de-a Lui privire
Nu-i o nevoie prea marunta pentru grija Sa.

Nu-i loc prea singuratic pentru-a Lui prezenta.
Nu-i o durere ce in pieptu-I nu se zbate,
Nu-i dor pe care El sa nu-l aline, 
Nu-i boala ce s-o vindece nu poate.

Am fost noi umpluti de Duhul in acest fel? Sau mai bine zis, suntem noi astfel  umpluti in mod continuu de Duhul Sfant? Traim noi in atmosfera prezentei Lui? Este viata Lui insusi elementul vietii noastre? "Fiti continuu umpluti de Duhul".

A. B  Simpson

MARGARITARUL ZILEI - MEDITATIE ZILNICA

1Timotei 4:7-8 "Fereste-te de basmele lumesti. Cauta sa fii evlavios. Caci deprinderea trupeasca este de putin folos, pe cand evlavia este folositoare in orice privinta, intrucat ea are fagaduinta vietii de acum si a celei viitoare."

Un lucru la care ar trebui sa luam aminte fiecare dintre noi este sa urmam sfatul apostolului Pavel: "Sa ne ferim de basme lumesti si babesti". Aceste basme sau istorioare, despre cum era o data si ce faceau odata sfintii parinti sau cum practicau ei inchinarea, toate acestea ar trebui sa le trecem prin filtrul Scripturii. Daca acele practici sau sfaturi de rugaciune, post sau inchinare nu sunt trecute prin filtrul Bibliei, se ajunge la practici pagane, inchinari false care nu au nimic a face cu inchinarea adevarata la Dumnezeu. Sa ne ferim de aceste povestiri sau istorioare, care il scot din centrul inchinarii pe Dumnezeu si pun alte persoane cum ar fi : Maria, mama Domnului Isus, unul din sfintii parinti, sau alti oameni evlaviosi. Este bine de stiut ca Maria, mama Domnului Isus a fost unica. Ea a fost singura socotita vrednica sa-l poarte pe Mesia in pintec si sa-l aduca in aceasta lume. Ea a fost aleasa pentru aceasta, a fost speciala, dar rugaciunea noastra se indreapta spre Mantuitorul, singurul mijlocitor intre om si Dumnezeu. "Caci este un singur Dumnezeu, si este un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Isus Cristos." 1Timotei 2:5 Oricine se inchina altcuiva ca sa ceara ajutor sau mijlocire, este idolatrie si este pacat inaintea lui Dumnezeu. Acea persoana l-a inlocuit pe Dumnezeu cu omul la care se inchina. Acest lucru aduce mania lui Dumnezeu peste oameni, pentru ca Dumnezeu a spus: Sa nu ai alti Dumnezei inafara de Mine. Mai mult Domnul Isus a spus: "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta si cu tot sufletul tau si pe aproapele tau ca pe tine insuti." Luca 10:27 Toata dragostea noastra sa fie indreptata spre Dumnezeu si inchinarea noastra sa fie adresata numai Lui.

Sfatul pe care il da Apostolul Pavel ucenicului sau Timotei si noua este: "Cauta sa fii evlavios." In dictionarul explicativ al limbii romane a fi evlavios inseamna: "Religiozitate profundă, exteriorizată printr-o scrupuloasă îndeplinire a practicilor bisericești; cucernicie." Practicile bisericesti care trebuie implinite le gasim pe paginile Sfintelor Scripturi, la prima biserica si la apostoli, care au primit cuvantul curat de la Domnul Isus, si toate randuielile care trebuiau asezate peste o grupare de credinciosi mai mica sau mai mare. Sfatul apostolului Pavel este cauta sa implinesti - sa traiesti cu viata ta, in practica, ceea ce trebuie sa faca biserica. Practicile primei biserici sunt descrise in Faptele Apostolilor 2:41-42 "Cei ce au primit propovaduirea lui, au fost botezati(oamenii mari au fost botezati pe baza marturiei personale); si in ziua aceea la numarul ucenicilor s-au adaos aproape trei mii de suflete. Ei staruiau in invatatura apostolilor, in frangerea painii(cina Domnului) si in rugaciuni." Aceasta facea prima biserica si aceasta trebuie sa facem si noi. Sa ne ferim de basmele lumesti si babesti (inchinari la moaste si sfinti) si sa cautam sa fim evlaviosi.

Apostolul Pavel continua si ne explica de ce trebuie sa ne lasam de basme lumesti si babesti si sa fim evlaviosi: "... evlavia este folositoare in orice privinta, intrucat ea are fagaduinta vietii de acum si a celei viitoare." Evlavia este o trasatura de caracter placuta lui Dumnezeu, pe care Domnul Isus a avut-o si trebuie s-o avem si noi. Evlavia cauta implinirea lucrurilor de sus, isi infraneaza trupul de la pacat, cautand sa placa intru totul lui Dumnezeu. Evlavia, contine in ea smerenie si ascultare precum si o dragoste profunda fata de Dumnezeu. Omul evlavios si cucernic cauta inatai sa placa lui Dumnezeu, sa asculte de El si sa implineasca ceea ce El vrea. Este o lupta continua impotriva carnii care are dorintele si poftele ei, dar din dragoste pentru Mantuitorul, alegem sa facem ce-i place Lui, sa ascultam intru totul de voia Lui, rastignind dorintele si firea noastra.

Dumnezeu sa cladeasca in noi aceasta minunata trasatura de caracter: EVLAVIA, pentru slava Domnului si Mantuitorului nostru, Isus Cristos.

O zi minunata traita in partasie cu Mantuitorul.

Maroa Cornea

MARGARITAR... LUCRURI BUNE DAR FARA VALOARE

E superb albumul tau de poaze, dar fara valoare, daca nu ai si poze de la botezul tau in el.

E impresionanta biblioteca ta, dar fara valoare, daca nu ai biblia in ea.

E frumos covorul din dormitor, dar fara valoare daca nu a suportat greutatea genunchilor tai in rugaciune in fiecare zi.

E de admirat munca ce o depui zilnic, dat fara valoare, daca nu muncesti nimic pentru El.

E un har maret daca ai un venit lunar, dar nu uita ca banii tai nu au nici o valoare, daca nu ai hranit un orfan cu ei.

E de apreciat cat ai castigat pina acum, ca urmare a muncii tale, dar ce folos daca nu ai castigat si vesnicia.

E de mirare cat de multe haine ai, dar totul e fara valoare, daca nu ai imbracat macar un sarac cu ele.

Sunt fara valoare toate diplomele tale daca nu vei trece cel mai mare examen: rapirea credinciosilor la cer.

Probabil ai mancat multe specialitati de mancare, dar ce folos daca nu ai mancat din Painea Vietii.

Sunt fara valoare toate excursiile in care ai fost, daca nu ai trecut pe la cruce.

Nu are nici o valoare faptul ca te-ai intilnit cu oameni mari, daca nu l-ai intilnit pe Isus Cristos.

Sunt fara valoare toate nuntile la care ai participat, daca nu vei participa la nunta din cer.

Sunt fara valoare toate peisajele pe care le-ai vazut sau pe care le vei vedea, daca nu vei vedea marea de cristal si cetatea sfanta. (Apocalipsa 21:10)

MARGARITAR.... A NE PIERDE VIATA SUFLETULUI - 2 -

 ..... O  a doua intrebare care revarsa raze de speranta asupra viziunii intunecatea pacatului si a pericolului in care se gaseste omul este: "Ce va da un om in schimb pentru sufletul sau?" Daca si l-a pierdut mai exista vreo rascumparare prin care sa si-l poata castiga?

Invatatorul si-a dat viata ca sa raspunda acestei cumplite intrebari. Viata noastra este pierduta, dar am fost rascumparati nu cu lucruri pieritoare, ci cu sangele scump al lui Isus Cristos. Iar acum El ne da inapoi viata pe care o pierdusem si, impreuna cu ea, harul Lui, pentru ca aceasta incredere sfanta sa nu ne mai fie luata niciodata.

Englezul John Newton a fost adus la Cristos printr-un vis ingrozitor pe cand era un marinar netrebnic. Intr-o noapte, pe cand se legana in hamacul lui pe valurile Adriaticii, dupa o zi de betie si desfrau, a visat ca statea pe puntea corabiei, tinand in mana un minunat inel, de o valoare inestima-bila. Deodata s-a ivit in fata lui un demon, care l-a indemnat sa arunce inelul in mare. Fara sa se gandeasca, el ceda ispitei si arunca pretioasa bijuterie. Deavolul a inceput sa topaie de bucurie, spu-nandu-i ca isi pierduse sufletul, in vreme ce de-alungul tarmului Adriaticii, muntii erau cuprinsi de fulgere ce prevesteau judecata pe care el tocmai o sfidase. Consternarea si deznadejdea l-au cuprins.

Deodata, Domnul Isus a stat inaintea lui, intrebandu-l daca vrea sa-si recupereze pretioasa comoara. El, cu o inima arzatoare, I-a implorat ajutor si mila. Mantuitorul s-a aruncat in marea zbucumata si, in cele din urma, reaparand, s-a aruncat pe punte, tinand pretioasa bijuterie in mana., purtand insa impregnate pe chipul Lui urmele agoniei si a luptei. John Newton s-a aruncat la picioarele Lui si si-a intins mana dupa pretiosul inel. Dar Invatatorul, retragandu-l, i-a spus:"Ti-ai lepadat o data sufletul, iar Eu l-am rascumparat cu un pret infinit. Nu ti-l voi mai incredinta tie spre pastrare, ci voi pazi Eu comoara in locul tau si ea te va astepta la poarta cerului." Marinarul englez s-a trezit din vis pentru a-si incredinta viata lui Dumnezeu si pentru a trai spre mantuirea tovarasilor lui. Tot asa si noi am fost pierduti si salvati. Sa avem incredere ca El va pastra ceea ce am incredintat pazei Lui.

A. B. Simpson.

MARGARITAR.... DRAGOSTEA

"Dumnezeu este dragoste". (1Ioan 4:16) Copii Lui ai sunt placuti Lui, numai in masura in care sunt asemenea Lui si umbla in dragoste. (Efeseni 5:2)

Dragostea adevarata, cereasca asi are viata si radacina in crucea lui Cristos; ea are un ochi curat si isi este propria rasplata; rabda nerecunostinta si reuseste sa treaca peste indiferenta si dispret; sesizeaza prompt nedreptatile, dar este gara sa ierte; acopera o multime de pacate. Dragostea despre care vorbim este blanda si smerita; se poarta cu in telepciune si zideste; ai suporta pe cei nechibzuiti si vanitosi, dar evita nebunia lor. Aceasta dragoste sfanta este lucrarea durabila a Duhului lui Dumnezeu; ea se dovedeste credincioasa in zilele reci si, merge mereu gata a se bucura cu cei ce se bucura, adauga veselie la zilele lor insorite.

Daca vrem sa-i iubim pe toti sfintii astfel, incat sa-i fim placuti lui Dumnezeu, trebuie sa retinem ca numele lor sunt scrise in cer si pe inima lui Cristos; altfel vom iubi pe unii pentru ca sunt simpatici, iar pe altii nu ne vor placea din cauza cusururilor lor. 

Cunoastem inima si gandurile celorlalti numai prin ceea ce spun sau fac ei. Daca un frate ne raneste, ar trebui sa-l ascultam, si sa-l ascultam cu toata atentia, inainte de a declara ca greseste. Dar in multe cazuri ne putem trezi ca noi insine nu suntem mai putin de invinuit decat fratele nostru.

"Calea nespus mai buna" este dragostea care rabda totul, nadajduieste totul si nu imputa nici un rau. Cu toate acestea daca vede vreo greseala, dragostea dezgroapa cu credinciosie greseala pe care o vede. Spun "o vede", pentru ca dragostea are discernamant, dragostea este credincioasa. Eu nu pot decat sa ma port cu o astfel de credinciosie cu toti fratii mei si sa-i rog sa ma loveasca in acelasi mod, ceea ce inseamna intr-adevar, a unge corpul meu "cu un undelemn pretios" (Psalmul 141:5)

Daca ne gasim placerea in slava lui Dumnezeu, ne vom gasi placerea in a cinsti pe cei pe care Dumnezeu ii cinsteste, iar in ce ne priveste, nu vom avea nimic de pierdut prin aceasta.

Robert C. Chapman.

MARGARITARUL ZILEI - MEDITATIE

Romani 8:38-39 "Caci sunt bine incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapinirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici inaltimea, nici adancimea, nici o alta faptura, nu vor fi instare sa ne desparta  de dragostea lui Dumnezeu care este in Isus Hristos Domnul nostru."

Exista pentru tine in lumea aceasta o persoana cu care sa fii intr-o relatie atat de stransa de dragoste incatsa fii sigur(a) ca indiferent de greutatile sau ce ar veni in viata nimic si nimeni nu v-ar putea desparti? Si totusi, relatiile umane sunt atat de fragile. Atunci cand te astepti mai putina, atunci firul se rupe si relatia s-a distrus. De ce oare? Pentru ca dragostea omeneasca este sentiment iar sentimentele sunt schimbatoare. Acolo unde dragostea omeneasca este impletita cu dragostea lui Dumnezeu, acolo relatia este durabila. De aceea inteleptul Solomon spune in Eclesiastul 4:12 "Si funia impletita in trei nu se rupe usor." Dragostea omeneasca se bazeaza pe sentimente, asteapta sa dea sa fie implinita. Dragostea lui Dumnezeu se daruie pina la sacrificiu si dainuie vesnic, asa cum Dumnezeu este vesnic.

Cine ma va desparti pe mine de dragostea lui Dumnezeu? Deavolul ne da tarcoale ca un leu ca sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu, dar atata timp cat ne tinem de El si mai ales cat dorim sa fim tinuti de El nimic nu ne va desparti de dragostea Lui. E ceva ce trece dincolo de gandirea noastra, de ceea ce suntem noi ca si oameni. De aceea au fost multi crestini care in fata mortii nu au dat inapoi. Au dorit mai bine trecerea trupului in nefiinta decat despartirea de Dumnezeu.

Il cunosti tu pe Dumnezeu? Cunosti tu dragostea Lui minunata, mantuitoare? Cunosti jertfa Fiului Sau pe cruce pentru tine? Cand intelegi aceasta mare si minunata dragoste, intelegi ce este cu adevarat dragostea si nu mai vrei s-o lasi si sa te lasi de ea. Ma rog sa ai parte de acesta dragoste tu personal.

Maria Cornea

MARGARITAR - DESPRE PACAT

In ochii Tatalui nostru ceresc, desavarsirea ascultarii noastre, nu consta atat de mult in cat am realizat, ci in cat ne-am straduit. Retinerile strica ascultarea. Se poate sa ne ocupam in mod sincer de pacatul care se vede in exterior si totusi nu cu indemanre si eficienta, din cauza ca nu lovim la radacina adanca a raului din interior. Dumnezeu intradevar, ca Tatal nostru in Cristos Isus, nu ne invinuieste pentru pacatul care locuieste in noi, dar ne cere sa ne luptam impotriva lui.

Este un lucru sa fii fara vina inaintea oamenilor, si un altul sa tintesti la acea ascultare desavarsita pe care a manifestat-o Cristos  fata de Tatal: "... totdeauna fac ce-I este placut." Primul smen al vietii noi in om este, in general strigatul de disperare la vederea a ceea ce nu l-a deranjat niciodata inainte: intinaciunea pacatului. Omul natural se poate teme de pedeapsa pacatului, dar nu ai poate simti necuratia, nu are discernamantul necesar.

David a spus: "Groaza m-a cuprins din cauza celor rai care parasesc legea ta." Daca ne-ar preocupa lucrurile duhovnicesti, si noi i-am plinge pe cei nenascuti din nou. Lot nu a inteles ca Avraam, starea Sodomei si Gomorei, deoarece neavand calauzirea lui Dumnezeu, era prins din Sodoma - din pacate mult prea prins de ea! 

Dumnezeu vrea ca intotdeauna sa vedem pacatul in intinaciunea si vina Lui si sa recunoastem ca l-am savarsit impotriva Lui. (Psalmul 51:4) Cei care neaga dumnezeirea lui Cristos si ispasirea prin sangele Lui, nu sunt constienti de boala lor; de aceea ei nu au nevoie de Doctorul pe care l-a trimis Dumnezeu, nici de leacul pe care il ofera El.

Un principiu important al carmuirii lui Dumnezeu este acela ca pacatul de care nu ne-am pocait, devine o samanta care se inmulteste foarte mult. Cugetul usuratic, care pune sub semnul intrebarii pedeapsa vesnica a celo nenascuti din nou, tradeaza nepasarea omului de a aborda cu seriozitate moartea Fiului lui Dumnezeu pe lemn si marturiile scripturii despre aceasta.

Pacatul nu consta in a fi ispitit, ci in a nu te impotrivi ispitei. Insusi Domnul Isus a fost ispitit si, datorita suferintei Lui, a suferit dureri de nespus, dar nu a putut fi intinat. Daca avem gandul Lui, suferim cand nu suntem ispititi; si cu cat e mai mare durerea sufletului, cu atat e mai mica intinarea.

Cat de pretioase sunt cuvintele din Romani 6:10-11 "Fiindca prin moartea de care a murit, El a murit pentru pacat odata pentru totdeauna... Tot asa si voi insiva socotiti-va morti...", ".... El traieste pentru Dumnezeu", si noi traim  cu El pentru Dumnezeu. El a murit fata de pacat, murind pentru pacat. Pacatul i-a fost odata imputat lui, si El l-a inlaturat aducandu-se pe Sine insusi jertfa. Iar acum, avand slava lui data de lucrarea Lui de ispasire, El traieste la dreapta lui Dumnezeu. Prin credinta in Fiul lui Dumnezeu, omul sarac si lipsit este in Cristos intocmai cum Cristos este in ochii lui Dumnezeu. Nu este nici un pacat imputat lui Cristos? Atunci nic celui credincios. Este Cristos cu salva ispasirii Lui primit de Dumnezeu? La fel este si credinciosul. Intelegerea prin credinta a acestor lucruri marete este adevarata cale de dare in moarte a pacatului. "Caci pacatul nu va mai stapini asupra voastra, pentru ca nu sunteti sub lege, ci sub har.(Romani 6:14)

Robert C. Chapman

MARGARITAR - A NE PIERDE VIATA SUFLETULUI

Marcu 8:36 "Si ce foloseste unui om sa castige toata lumea, daca isi pierde sufletul?"

Teologii spun ca in acest verset cuvantul "suflet" inseamna viata. Insa viata despre care vorbea Domnul aici este mai mult decat simpla existenta biologica. Domnul insusi ne-a invatat ca "viata este mai mult decat hrana" si ca "viata omului nu sta in belsugul avutiei lui."  Viata reprezinta toate posibilitatile destinului uman, atat in ceea ce priveste viata aceasta, cat si cea viitoare. Iar viata in acest sens maret si important, se poate pierde. Este posibil sa pierdem toate lucrurile inalte si slavite in vederea carora ne-a fost data aceasta viata si sa fim azvarliti la o parte, asemenea unei epave a groazei, pe malurile deznadejdii, in murmurele valurilor salbatice ce se vor zbuciuma in fata jalnicei ruine: "Ar fi fost mai bine ca omul acesta sa nu se fi nascut."

Mai bine sa se afunde toate corabiile de pe toate marile, mai bine sa piara lumea insasi intr-un cataclism terestru, decat sa se piarda un singur suflet nemuritor. Cuvantul lui Dumnezeu este umbrit de unele cuvinte si imagini violente care fac aluzie la astfel de catastrofe. Cand a vorbit despre oameni, Isus a spus ca sunt pierduti. Cand Tatal si-a descoperit dragostea trimitandu-si Fiul, El a facut aceasta ca El sa nu piara. Cea mai iubitoare inima care a batut vreodata a spus despre om ca: "... ar fi fost mai bine sa nu se fi nascut."

Cuvantul din limba greaca "pacat" inseamna, literal, a nu nimeri tinta. Este imaginea unei vieti pierdute, a unui suflet care a gresit calea, care si-a ratat existenta, i-a folosit untr-un mod gresit potentialul si ocaziile pe care acesta i le-a oferit si a pierit pt totdeauna, fara posibilitate de salvare.

Cuvintele Invatatorului nostru insa vor sa spuna, ca la urma urmei, nimeni inafara de omul insusi nu poate distruge sufletul omenesc. Pacatul, chiar si pacatul de neiertat, este un act de incapatinare si necugetare, in pofida tuturor constrangerilor dragostei divine si a harului, iar sufletele ruinate isi vor da seama ca singure s-au pierdut si s-au facut vinovate de sinucidere spirituala vesnica.

Pericolul mare in care se afla oamenii, barbati si femei, este ca nu-si dau seama de caracterul sfant si solemn al vietii. Ei o trateaza mai mult ca pe o vacanta placuta, decat ca pe o proba si o ocazie suprema. O, fie ca Dumnezeu sa descopere inimii fiecarui cititor al acestor randuri solemnitatea faptului ca avem o singura viata de trait si ca aceasta viata este plina de prilejuri pentru a ne bucura de fericire sau de durere vesnica.

O a doua intrebare..... (continuare maine)

A.B. SimpsonM

MARGARITARUL ZILEI - MEDITATIE ZILNICA

Iosua 1:8 "Cartea aceasta alegii sa nu se departeze de gura ta; cugeta asupra ei zi si noapte, cautand sa faci tot ce este scris in ea; caci atunci vei izbandi in toate lucrarile tale, si atunci vei lucra cu intelepciune."

Un cuvant special pentru fiecare zi a vietii noastre. Dumnezeu prin Iosua indeamna si spune: "Cartea aceasta a legii sa nu se departeze de GURA ta..." De ce nu spune de inima ta, de gandul tau? Pentru ca Dumnezeu vrea sa cunoastem Cartea legii si s-a folosim cuvintele ei in conversatii. Vocabularul nostru sa fie imbogatit cu cuvinte din cartea legii. Sa vorbim intre noi cu psalmi, cu proverbe, cu capitole din Epistole. Cartea Legii lui Dumnezeu sa fie in permanenta pe buzele noastre.

Avand-o pe buze, vom cugeta la ea, sau mai bine zis, trebuie sa cugetam la ea. "Legea Domnului este desavarsita si invioreaza sufletul", spune psalmistul David in Psalmul 19:7 Cand esti apasat, cugeta, gandeste-te la legea Domnului si te vei inviora, ti se va ridica moralul. 

Oranduirile Domnului sunt fara prihana si veselesc inima. Vrei sa ai o inima vesela? Cugeta la oranduirile Domnului. Vei vedea acolo dreptatea si atotputernicia lui Dumnezeu si iti vei pune nadejdea si speranta in El. Poruncile Domnului sunt curate si lumineaza ochii. Vei vedea clar dreptatea lui Dumnezeu in porunci si te vei lumina, ti se va lumina fiinta intr-o lume care nu vrea sa traiasca corect, cinstit si demn. Tu ramai la valorile binecuvantate ale Domnului.

Cugetand la Cuvantul Domnului, vei cauta sa faci ce este scris in Cartea lui Dumnezeu iar Dumnezeu iti va deschide cai spre izbanda. Gandeste-te la binecuvantarile pe care ti le da Cuvantul. El te introduce in atmosfera prezentei lui Dumnezeu, a realitatii taririi dupa legile Lui si a bucuriei implinirii cuvantului Sau. 

Fie ca aeasta carte sa fie prima pe care o deschizi in fiecare dimineata si ultima pe care o inchizi inainte de culcare. Singura carte care sa umple telefonul tau, calculatorul tau, mintea si inima ta. Prin cartea aceasta sa-ti faci curatenie in biblioteca si in viata. Prin ea sa iei decizii si prin ea sa traiesti. Atunci vei dormi linistit si te vei bucura de fiecare zi cu inima linistita si mintea curata.

O zi binecuvintata.

Maria Cornea

MARGARITAR - VIATA DE INVIERE

Filipeni 3:10-11 "Ca sa-L cunosc pe El si puterea invierii Lui si partasia suferintelor Lui, ca sa ajung cu orice chip, daca voi putea, la invierea dintre cei morti."

Cel mai profund principiu al religiei crestine este moartea si invierea. El este anuntat prin procesele din natura: plantarea si germinare semintei, succesiunea iernii si a primaverii, alternarea zilei cu noaptea, frumoasa pilda a cristalidei si fluturelui. Toate acestea sunt imagini ale sfintei taine a crucii si invierii Domnului si Mantuitorului nostru Isus Cristos. Imaginile si ritualurile simbolice ale vechii dispensatiuni, Potopul, trecerea Marii Rosii si a Iordanului, ritualul taierii imprejur in cea de-a opta zi, semnificand inceputul unei noi saptamani - toate acestea prefigurau noua creatie si si-au gasit in cele din urma, suprema implinire in cruce si in mormantul deschis.

Marturiile martorilor din Noul Testament au avut intotdeauna in centru invierea. "Dumnezeu L-a inviat pe acest Isus si noi toti suntem martori ai Lui." Invierea insa, nu este un fapt izolat, uluitor legat doar de Domnul Isus, Cel dintai dintre cei morti, ci ea se repeta si se implineste in experienta personala a fiecaruia dintre urmasii Lui. Desi acest lucru ramane inca sa devina o realitate slavita, prin invierea literala a trupurilor sfintilor, el are o aplicatie profund spirituala in istoria fiecarui credincios adevarat: "Am fost rastignit impreuna cu Cristos, si traiesc" este deviza distinctiva a vietii divine. Crestinismul practic nu este o reforma etica. Este o creatie divina, o creatie noua. Este o viata nascuta din moarte.

Dar punerea in practica a cestei mari taine depinde, in mare parte, de masura si gradul in care noi ne-o insusim, o intelegem si o traim. Iata semnificatia rugaciunii apostolului: "Sa cunosc puterea invierii Lui."

Invierea lui Cristos in primul rand, ne elibereaza de vina si pecetluieste indreptatirea noastra. Teoria Paulina a mantuirii este ca omul care a pacstuit a fost rastignit impreuna cu Cristos si este socotit mort si ca omul adevarat, pe care Dumnezeu il cunoaste si pe care si noi, la randul nostru, ar trebui sa-l cunoastem in noi insine, este viata care s-a nascut din Cristos, viata noua, viata inviata, care este la fel de libera de raspunderea pentru pacatele din trecut ca si Cristos. "Cine a murit de drept, este izbavit de pacat." Dar viata de inviere inseamna mult mai mult decat atat. Pozitiv vorbind, ne duce la o identificare reala cu extraordinara forta vitala a vietii Domnului Isus. Viata noastra spirituala nu este lupta unei vointe tari si a unui duh drept impotriva puterii raului; ea este puterea autosuficienta a Domnului Isus insusi, traind in noi si invingand fortele raului, astfel incat noi gandim, simtim si actionam asa cum Cristos ar face-o, prin puterea Celui ce traieste in noi.

Apostolul Pavel ne-a dezvaluit aceasta viziune in Efeseni 1:18-25.E vorba de o viziune orbitoare a unor culmi ale culmilor, a unor inaltimi care transced inaltul, o descoperire a ceea ce este "bogatia slavei mosteniri Lui in sfinti, si care este fata de noi, credinciosii, nemarginita marime a puterii Sale, dupa lucrarea puterii tariei Lui in sfinti, si care este fata de noi, credinciosii, nemarginita marime a puterii Sale, dupa lucrarea puterii tariei Lui, care a desfasurat-o in Cristos, prin faptul ca L-a inviat din morti si l-a pus sa sada la dreapta Sa, in locurile ceresti, mai presus de orice domnie, de orice stapanire, de orice putere, de orice dregatorie si de orice nume care se poate numi, nu numai in veacul acesta, ci si in cel viitor."

Toate acestea au fost implinite de El si in toate El este Capul si Inainte-mergatorul nostru, iar noi suntem imputerniciti sa revendicam "puterea invierii Lui" si partasia vietii Lui inviate si inaltate. Aceasta este nazuinta arzatoare careia Pavel a incercat sa-i dea expresie in magnificul capitol din care face parte textul nostru. In acest scop fusese el apucat de Cristos si se arunca inainte ca sa ajunga la aceasta atractie divina, acea chemare de sus care cauta sa il apuce. Prin aceasta i s-a dat lui puterea sa coboare pina la fund in adancimile "partasiei suferintelor Lui" si pe aceasta baza asteapta El sa se ridice, in cele din urma, la obtinerea finala a tot ceea ce semnifica "invierea din morti", la aratarea glorioasa a Domnului.

A.B. Simpson

MARGARITAR - FAPTURA CEA NOUA



Omul credincios fiind nascut din nou, are pe el pecetea chipului Fiului lui Dumnezeu. Pe plan natural copilul seamana cu parintii lui. Nu este nici o trasatura a fetei lui Dumnezeu Tatal care sa nu se gaseasca in cel mai plapand copil al harului.(2Petru 1:4)

Dupa omul cel nou, tanjim dupa cunoasterea adevarului lui Dumnezeu ca sa putem asculta. Dar carnea doreste cunoasterea de dragul vorbariei desarte, care duce la saracie. (Proverbe 14:23)

Asa cum un vas isi capata forma dupa matrita, la fel si viata noastra se va forma in matrita voii lui Dumnezeu; atunci vom avea tot ce vom dori (Ioan 15:7)

Cristos nu a urmarit decat voia Tatalui Sau, si in incantarea Lui de a implini acea voie, vedem sfantenia Lui desavarsita. Caci ce alta este sfintenia, decat: " voia Ta sa se faca"?

Dupa cum slabiciunea omului vechi consta in inchipuirea Lui desarta ca e puternic, puterea omului celui nou consta in sesizarea corecta de catre el a slabiciunii lui totale.

Dumnezeu nu este partinitor. Dar El ii cinsteste pe cei care Il cinstesc, pe cand cei care-L dispretuiesc vor fi dispretuiti. (!Samuel 2:30) El ne cinsteste datorita propriului Sau har din noi, si ne disciplineaza dincauza cailor noastre rele.

Robert C. Chapman

MARGARITARUL ZILEI - MEDITATIE ZILNICA

Proverbe 2:6,7,8 "Caci Domnul da intelepciune; din gura Lui iese cunostinta si pricepere. El da izbavire celor fara prihana, da un scut celor ce umbla in nevinovatie. Ocroteste cararile neprihanirii si pazeste calea credinciosilor Lui."

Saptamana trecuta am participat la o conferinta de studiu biblic si rugaciune impreuna cu femei din toata tara. Aveam foarte mari emotii si de abia asteptam sa merg. Ma intorceam la aceasta conferin-ta dupa o absenta de 10 ani. Eram curioasa sa vad care sunt surorile care, cu credinciosie, au pas-trat bunul obicei de a participa la studiu si a se bucura impreuna cu surorile. Am gasit pe o parte dintre ele. Unele au plecat la Domnul, altele din motive de boala nu mai pot participa, altele si-au schimbat domiciliul si acesta e un alt impediment. Dar le-am intilnit pe o parte dintre ele acolo. Da, timpul a lasat urme peste chipul nostru, dar, caracterul lor s-a infrumusetat, omul dinlauntru - Cris-tosul din ele - a devenit muuuul, muuult mai frumos. Partasia cu Domnul in cuvant si rugaciune a transformat mult caracterul lor. M-am bucurat pina la lacrimi si am multumit Domnului pentru surorile mele.

Cuvantul de astazi ne vorbeste exact despre acest lucru. El ne arata cu cate lucruri ne imbogateste Dumnezeu. El, Domnul, da intelepciune celor ce-L cauta in rugaciune si cuvant. Mintea le este transformata, pina acolo ca gandul Lui Cristos locuieste in aceste persoane. Da, Domnul da intelepciune, din gura Lui iese cunostinta si priceperea. El te invata cum sa te exprim corec, iti da viziune pentru prezent si viitor si te relationezi corect la ceea ce se intimpla si la viitor, pentru ca tot ce este in mana Domnului este binecuvintat.

Dumnezeu da izbavire celor fara prihana. Multe curse intinde cel rau celui fara prihana, dar Dumnezeu il izbaveste din ele, nu lasa sa se piarda, nu lasa ca groapa sa fie prea adanca, cursa fara iesire, necazul prea mare sau incercarea prea intunecata. Fiecare la rinadul ei este cantarita si potrivita de Domnul in asa fel incat cu resursele pe care le avem si puterea pe care o primim din partea Lui sa fim mai mult decat biruitori.

In lupta impotriva celui rau, niciodata cel credincios nu este lipsit de scutul si ocrotirea lui Dumnezeu. Pentru ca suntem foarte pretiosi, deosebit de pretiosi pentru Domnul, ocrotirea, paza si protectia Lui sunt peste noi necurmat. In Isaia 43:1-4 Domnul Dumnezeu ne arata cat de mult pretu-im pentru El si cat de mare este dragostea Lui pentru noi. Cand eu sunt constient(a) de acest lucru, cum nu il voi iubi si asculta pe Dumnezeu? Cum nu voi face din El Domnul meu si ai voi da toata ascultarea mea? Ma voi sili sa-L ascult, sa fac ceea ce-i place si sa iau deciziile in ascultare de El.

Apoi Domnul pazeste calea credinciosilor Lui. Nu numai ca ne da intelepciune si pricepere, izbavire si ne este scut, dar El ne ocroteste. In Psalmul 91:4 psalmistul spune:  "El te va acoperi cu penele Lui, si te va ascunde sub aripile Lui. Caci scut si pavaza este credinciosia Lui." Asa cum o pasare isi ascunde puii si-i ocroteste de intemperiile naturi, de parari rapitoare, de orice alte lucruri rele, mai mult, El ne ocorteste pe noi, pe care ne iubeste cu o iubire vesnica, care ne pretuieste enorm de mult atat de mult incat pentru salvarea noastra da oameni pentru noi si popoare pentru viata noastra. Pentru salvarea noastra din robia pacatului, Dumnezeu l-a dat pe singurul Lui Fiu ca sa moara pentru noi. O dragoste imensa! Niciodata nu vom putea pricepe imensitatea dragostei lui Dumnezeu pentru noi.

Dar cat pricep astazi din ea, inteleg ca ma iubeste si doresc sa-i dau viata mea in fiecare zi sa fie al Lui, sa traiesc pentru El, pentru slava Lui, sa umblu in caile Lui si in ascultare de El.

Tu ai ajuns la adevarata cunoastere a dragostei lui Dumnezeu? Ai inteles cat de mult te iubeste El? Ai inteles dragostea Fiului Sau pentru tine? Acceptarea mortii Lui pentru pacatele noastre este apogeul acestei dragoste. Iubeste-L pe Dumnezeu, accepta-L pe Fiul Lui ca Mantuitorul tau personal ca sa fii mantuit, eliberat de robia pacatului si sa traiesti cu El si pentru El si aici si in vesnicia Lui slavita, Amin

Maria Cornea

MARGARITAR.... IAIEBET (TRIST) FOLOS IN INTRISTARE

1Cronici 4:9-10 "... mama-sa i-a pus numele Iaiebet (Trist), zicand: pentru ca l-am nascut cu durere... si Dumnezeu i-a dat ce ceruse."

Iata imaginea induiosatoare a unei vieti care, la inceputul ei cel putin, este asemenea multora. "Micutul nenorocit", l-am putea pe drept numi pe acest copil venit pe lume sub un nor de tristete. Propria lui mama i-a refuzat urarea de bun venit. Poate ca pentru ea venirea lui pe lume nu a fost decat un prilej de rusine si de intristare. Copilaria lui a fost umbrita de intristare, probabil si de indiferenta si de multe descurajari. In cele din urma nu i-a mai ramas nimic inafara de Dumnezeu si citim aici ca: "Iaiebet a chemat pe Dumnezeul lui Israel si a zis: "Daca ma vei binecuvinta si imi vei intinde hotarele, daca mana Ta va fi cu mine si daca ma vei feri de nenorocire, asa incat sa nu fiu in suferinta!..." Ceea ce urmeaza este o revarsare minunata de lumina, care indeparteaza toti norii si face din viata lui Iaiebet istoria rugaciunii asultate si a suferintei transformate in binecuvintare: "Si Dumnezeu i-a dat ce ceruse."

Da, se poate sa fim "mai mult decat invingatori" in imprejurarile cele mai vitrege si inceputurile cele mai putin promitatoare. Valea Acor a devenit nu o data, o Usa a nadejdii, iar spinul s-a schimbat in mirt de brad. Taina se afla in atingera lui Dumnezeu care a raspuns la rugaciunea facuta cu credinta, in imprejurari critice.

Rugaciunea lui Iaiebet a inceput de unde trebuie: "Daca ma vei binecuvinta..." El n-a ceut mai intai schimbarea imprejurarilor, ci a cerut ca el sa fie schimbat potrivit voii lui Dumnezeu si imprejurailor in care se va afla. Daca vietile nu ne sunt in ordine, de cele mai multe ori vina pleaca de la noi. O inima curata inaintea lui Dumnezeu si plina de bucuria lui Cristos, n-ar putea fi nefericita nici chiar in adancimile iadului. Sa incepem asadar de la noi insine.

Apoi, viziunea lui Iaebet s-a largit si el s-a rugat ca Dumnezeu sa-i intinda hotarele. Imprejurarile locului in care traia erau ostile, insa mai departe era loc din belsug, astfel ca i-a cerut loc lui Dumnezeu sa-i mareasca stapanirea. Multi oameni sunt nefericiti pentru ca-si duc viata intr-un cerc foarte stramt. Iesi din lumea ta de egoism si ingustime si patrunde in marele Univers, unde locuieste Dumnezeu, unde alte inimi te cheama sa le ajuti in suferinta si unde mostenirea ta este atat de mare pe cat ti-o faci.

Iaebet a mai cerut: "Sa fie mana Ta cu mine." El voia o viata cu Dumnezeu, divin calauzita si divin indestulatoare. Astfel inzestrat ce i-ar fi putut sta impotriva? 

Ultima cerere are o semnificatie  subtila: "Fereste-ma de nenorocire ca sa nu fiu intristat de ea..." El nu a cerut sa nu fie nori pe cerul sau, sau sa fie ferit de cghimpi pe cararea sa, ci sa fie facut imun la intepatura lor si inaccesibil puterii lor de a face raul, astfel incat suferinta isi pierde amaraciunea, ura isi pierde puterea de a ne atinge, iar boldul mortii este fara putere.

Sa vedem greutatile din vietile noastre nu ca pe niste descurajari si piedici ci ca pe niste provocari, lucruri ingaduite de Dumnezeu pentru ca El sa le invinga, iar noi sa fim ridicati prin lupta la un loc mai inalt de putere si binecuvintare.

A.B. Simpson