sâmbătă, 30 iunie 2018
MARGARITAR...
NOTA LA TIMPUL DE PARTASIE DE DIMINEATA
- Dintr-o predica a lui John Mott -
Prin timpul de partasie de dimineata cu Dumnezeu se intelege petrecerea a cel putin jumatate de ora a fiecarei zile cu Dumnezeu in studiu biblic si rugaciune. Sunt crestini care invoca scuza ca nu isi pot permite dedicarea unei jumatati de ora unui asemenea exercitiu spiritual. Este uimitor cum cei mai ocupati credinciosi formeaza marea masa de oameni care nu se plang de lipsa de timp si isi au cu re-gularitate timpul lor de partasie cu Dumnezeu. Orice crestin care va urma cel putin timp de o luna in mod perseverent si cu sinceritate acest plan se va convinge ca nu si-ar fi putut petrece mai bine acel timp, ca aceasta nu se suprapune peste munca lui obisnuita si ca face cea mai mare economie de timp.
In China, India, Japonia mii de strudenti au cazut de acord sa aiba acest timp de partasie. Intrebarea practica care se pune in cazul fiecaruia dintre noi este: De ce nu as putea eu sa am acest timp de partasie? In afara de primirea lui Cristos ca Mantuitor si de botezul Duhului Sfant, nu unoastem un alt fapt care sa ne aduca mai mult beneficiu, atat noua, cat si altora, decat luarea unei hotarari nestramutate de a avea obiceiul partasiei de dimineata cu Dumnezeu.
La prima vedere, fraza de incheiere pare prea indrazneata. Dar ganditi-va o clipa ce inseamna o astfel de revelatie. Inseamna convingerea profunda ca singura modalitate de a mentine prezenta Lui si de a ne preda lui Cristos si Duhului Sfant este aceea de a-L intalni pe Dumnezeu in mod hotarat la inceputul fiecarei zile si de a primi de la El harul necesar unei umblari in ascultare sfanta.
Inseamna sesizarea nebuniei de a incerca sa traim o viata cereasca fara a ne ridica la o partasie apropiata cu Dumnezeu din ceruri si fara a primi de la El revarsarea proaspata a binecuvantarilor spirituale. Inseamna marturisirea faptului ca numai in partasie personala cu Dumnezeu si in placerea pe care o simtim in apropierea Lui se poate dovedi ca dragostea noastra raspunde dragostei Lui si ca apropierea de El este cea mai mare bucurie a noastra. Inseamna credinta ca, daca I se acorda lui Dumnezeu destul timp pentru ca El sa ne ia in stapanirea Lui si sa innoiasca revarsarea Duhului, atunci sufletul nostru poate fi atat de strans unit cu al Lui, incat incercarile sau indatoririle nu ne vor desparti de El. Inseamna tinta de a trai pe de-antregul si numai pentru Dumnezeu si de a dovedi, prin jertfirea de timp si confort, ca suntem gata sa platim orice pret pentru a pastra cea mai de capatai dinte binecuvantari, si anume prezenta lui Dumnezeu de-a lungul intregii zile.
Sa mai aruncam o privire asupra afirmatii ca "In afara de primirea lui Cristos ca Mantuitor si de botezul Duhului, nu cunoastem veun alt fapt care sa ne aduca o dorinta nestramutata de a avea obiceiul partasiei de dimineata cu Dumnezeu". Daca L-am acceptat pe Cristos ca Domn si Stapan din toata inima, daca ne-am rugat u sinceritate ca Duhul Sfant sa ne calauzeasca si sa detina controlul asupra noastra, atunci cu siguranta ca nu ne gandim sa nu ii dam lui Dumnezeu suficient timp, cel mai bun timp al nostru, in fiecare zi, pentru a primi si a creste in noi ceea ce este indispensabil unei vieti pentru slava lui Dumnezeu si pentru slujirea Lui.
Imi spuneti ca sunt destul de multi crestini care se multumesc cu doar zece minute sau un sfert de ora. Sunt, intr-adevar, dar, cu siguranta, nu sunt din cei mai puternici crestini. Miscarea Studentilor a avut drept scop principal ca, mai presus de toate, El sa pregareasca o generatie de tineri si tinere devotati din toata inima. Cristos a pretins mari sacrificii din partea ucenicilor Lui. Poate ca tie ti-a cerut putin pana acum, dar acum te invita, iti da vie, tanjeste ca tu sa te jertfesti. Jertfele ii fac puternici pe oameni. Jertfele ne ajuta in chip minunat sa ne indepartam de pamant si de placerile proprii si sa ne ridicam catre cer. Nu incewrca sa stabilesti limita timpului de dimineata de partasie la mai putin de o jumatate de ora. Nu se pune problema de a se gasi timp. Zece minute din timpul tau dulce, zece minute din distractiile si tovarasiile tale, zece minute de la lectii. Cat de usor este atunci cand mintea este in stare buna, infometata dupa a-L cunoaste pe Dumnezeu si voia Lui intr-un mod desavarsit.
Daca simti ca tu ai nevoie de asa mult timp si nu stii cum sa accepti, atunci credem ca poti vorbi despre timpul tau de liniste u Domnul sau, mai bine zis, de ora ta de rugaciune. Dumnezeu te va duce mai tarziu, prin harul Lui, la trimpul tau de partasie de dimineata cu El. Dar sa nu incepi sa-l ai daca nu simti ca inima iti e miscata de hotararea de a face o jertfa si de a avea partasie intima cu Dumne-zeu. Daca esti gata sa faci acest lucru, te indemnam cu caldura sa ni te alaturi. Chiar fixarea acestei periade detimp, drept obiectiv va da nastere acestui sentiment. Am de facut o mare lucrare si am nevoie de timp ca s-o duc la bun sfarsit. Se va intari in inima ta convingerea aceasta: daca vreau sa fiu pazit de pacat in aceasta zi, atunci trebuie sa am timp sa ma apropiu de Dumnezeu. Va da studiului Bibliei o noua directie, caci vei gasi timp sa stai linistit inaintea Domnului, sa te pleci in umilinta in fata lucrarii ascunse a Duhului Sfant si sa astepti pana cand vei intelege voia lui Dumnezeu pentru tine, pentru cuvantul Lui. Si, prin harul Domnului, te va ajuta sa iti formezi obiceiul de a mijloci in mod hotarat, caci Adunarea are nevoie de acest lucru.
Elevilor! Nu stiti daca in viitor timpul va va fi mai limitat, daca circumstantele va vor fi mai nefavorabile, daca ravna va fi mai putin accentuata. Acum este vremea potrivita. Astazi cum zice Duhul Sfant. Asculta de invitatia tuturor fratilor tai, de pe toate meleagurile, si nu-ti fie teama sa iei hotararea de a petrece cel putin o jumatate de ora cu Dumnezeu in fiecare dimineata.
Andrew Murray
NOTA LA TIMPUL DE PARTASIE DE DIMINEATA
- Dintr-o predica a lui John Mott -
Prin timpul de partasie de dimineata cu Dumnezeu se intelege petrecerea a cel putin jumatate de ora a fiecarei zile cu Dumnezeu in studiu biblic si rugaciune. Sunt crestini care invoca scuza ca nu isi pot permite dedicarea unei jumatati de ora unui asemenea exercitiu spiritual. Este uimitor cum cei mai ocupati credinciosi formeaza marea masa de oameni care nu se plang de lipsa de timp si isi au cu re-gularitate timpul lor de partasie cu Dumnezeu. Orice crestin care va urma cel putin timp de o luna in mod perseverent si cu sinceritate acest plan se va convinge ca nu si-ar fi putut petrece mai bine acel timp, ca aceasta nu se suprapune peste munca lui obisnuita si ca face cea mai mare economie de timp.
In China, India, Japonia mii de strudenti au cazut de acord sa aiba acest timp de partasie. Intrebarea practica care se pune in cazul fiecaruia dintre noi este: De ce nu as putea eu sa am acest timp de partasie? In afara de primirea lui Cristos ca Mantuitor si de botezul Duhului Sfant, nu unoastem un alt fapt care sa ne aduca mai mult beneficiu, atat noua, cat si altora, decat luarea unei hotarari nestramutate de a avea obiceiul partasiei de dimineata cu Dumnezeu.
La prima vedere, fraza de incheiere pare prea indrazneata. Dar ganditi-va o clipa ce inseamna o astfel de revelatie. Inseamna convingerea profunda ca singura modalitate de a mentine prezenta Lui si de a ne preda lui Cristos si Duhului Sfant este aceea de a-L intalni pe Dumnezeu in mod hotarat la inceputul fiecarei zile si de a primi de la El harul necesar unei umblari in ascultare sfanta.
Inseamna sesizarea nebuniei de a incerca sa traim o viata cereasca fara a ne ridica la o partasie apropiata cu Dumnezeu din ceruri si fara a primi de la El revarsarea proaspata a binecuvantarilor spirituale. Inseamna marturisirea faptului ca numai in partasie personala cu Dumnezeu si in placerea pe care o simtim in apropierea Lui se poate dovedi ca dragostea noastra raspunde dragostei Lui si ca apropierea de El este cea mai mare bucurie a noastra. Inseamna credinta ca, daca I se acorda lui Dumnezeu destul timp pentru ca El sa ne ia in stapanirea Lui si sa innoiasca revarsarea Duhului, atunci sufletul nostru poate fi atat de strans unit cu al Lui, incat incercarile sau indatoririle nu ne vor desparti de El. Inseamna tinta de a trai pe de-antregul si numai pentru Dumnezeu si de a dovedi, prin jertfirea de timp si confort, ca suntem gata sa platim orice pret pentru a pastra cea mai de capatai dinte binecuvantari, si anume prezenta lui Dumnezeu de-a lungul intregii zile.
Sa mai aruncam o privire asupra afirmatii ca "In afara de primirea lui Cristos ca Mantuitor si de botezul Duhului, nu cunoastem veun alt fapt care sa ne aduca o dorinta nestramutata de a avea obiceiul partasiei de dimineata cu Dumnezeu". Daca L-am acceptat pe Cristos ca Domn si Stapan din toata inima, daca ne-am rugat u sinceritate ca Duhul Sfant sa ne calauzeasca si sa detina controlul asupra noastra, atunci cu siguranta ca nu ne gandim sa nu ii dam lui Dumnezeu suficient timp, cel mai bun timp al nostru, in fiecare zi, pentru a primi si a creste in noi ceea ce este indispensabil unei vieti pentru slava lui Dumnezeu si pentru slujirea Lui.
Imi spuneti ca sunt destul de multi crestini care se multumesc cu doar zece minute sau un sfert de ora. Sunt, intr-adevar, dar, cu siguranta, nu sunt din cei mai puternici crestini. Miscarea Studentilor a avut drept scop principal ca, mai presus de toate, El sa pregareasca o generatie de tineri si tinere devotati din toata inima. Cristos a pretins mari sacrificii din partea ucenicilor Lui. Poate ca tie ti-a cerut putin pana acum, dar acum te invita, iti da vie, tanjeste ca tu sa te jertfesti. Jertfele ii fac puternici pe oameni. Jertfele ne ajuta in chip minunat sa ne indepartam de pamant si de placerile proprii si sa ne ridicam catre cer. Nu incewrca sa stabilesti limita timpului de dimineata de partasie la mai putin de o jumatate de ora. Nu se pune problema de a se gasi timp. Zece minute din timpul tau dulce, zece minute din distractiile si tovarasiile tale, zece minute de la lectii. Cat de usor este atunci cand mintea este in stare buna, infometata dupa a-L cunoaste pe Dumnezeu si voia Lui intr-un mod desavarsit.
Daca simti ca tu ai nevoie de asa mult timp si nu stii cum sa accepti, atunci credem ca poti vorbi despre timpul tau de liniste u Domnul sau, mai bine zis, de ora ta de rugaciune. Dumnezeu te va duce mai tarziu, prin harul Lui, la trimpul tau de partasie de dimineata cu El. Dar sa nu incepi sa-l ai daca nu simti ca inima iti e miscata de hotararea de a face o jertfa si de a avea partasie intima cu Dumne-zeu. Daca esti gata sa faci acest lucru, te indemnam cu caldura sa ni te alaturi. Chiar fixarea acestei periade detimp, drept obiectiv va da nastere acestui sentiment. Am de facut o mare lucrare si am nevoie de timp ca s-o duc la bun sfarsit. Se va intari in inima ta convingerea aceasta: daca vreau sa fiu pazit de pacat in aceasta zi, atunci trebuie sa am timp sa ma apropiu de Dumnezeu. Va da studiului Bibliei o noua directie, caci vei gasi timp sa stai linistit inaintea Domnului, sa te pleci in umilinta in fata lucrarii ascunse a Duhului Sfant si sa astepti pana cand vei intelege voia lui Dumnezeu pentru tine, pentru cuvantul Lui. Si, prin harul Domnului, te va ajuta sa iti formezi obiceiul de a mijloci in mod hotarat, caci Adunarea are nevoie de acest lucru.
Elevilor! Nu stiti daca in viitor timpul va va fi mai limitat, daca circumstantele va vor fi mai nefavorabile, daca ravna va fi mai putin accentuata. Acum este vremea potrivita. Astazi cum zice Duhul Sfant. Asculta de invitatia tuturor fratilor tai, de pe toate meleagurile, si nu-ti fie teama sa iei hotararea de a petrece cel putin o jumatate de ora cu Dumnezeu in fiecare dimineata.
Andrew Murray
vineri, 29 iunie 2018
joi, 28 iunie 2018
MARGARITAR...
ASCULTAREA DE ULTIMA PORUNCA
1. ACCEPTATI PORUNCA LUI
2. PUNETI-VA LA DISPOZITIA LUI
3. INCEPETI SA ACTIONATI POTRIVIT AESTEI ASCULTARI.
In orice imprejurari te-ai afla, ai privilegiul de a intalni multe suflete care pot fi cstigate pentru Dumnezeu. In jurul tau se desfasoara nenumarate activitati cu caracter crestin care te invita sa iti oferi ajutorul. Tu esti mantuit de Cristos in vederea slujirii Lui, esti binecuvantat cu Duhul Lui pentru a dobandi acelasi caracter ca al Lui si pentru a-ti urma, cu smerenie, dar, in acelasi timp, cu indrazneala, chemarea vietii: de a lua parte la marea lucrare de recastigare a lumii pentru Dumnezeu. Indiferent de calea pe care te calauzeste Dumnezeu, fie aceea de a te alatura vreunei misiuni, fie aceea a singuratatii, sa nu consideri ca lucrarea e a adunarii, a societatii sau a ta proprie, ci a Domnului. Fii constient ca faci lucrarea pentru Domnul, ca esti slujitor la ordinele Lui, pe care vrei sa le duci la indeplinire. In felul acesta lucrarea ta nu se va interpune intre tine si partasia ta cu Cristos, ci te va lega de El, de puterea Lui si te vei bucura de asentimentul Lui.
E asa de usor sa te implici in lucrare si sa pierzi din vedere caracterul ei spiritual, nevoia puterii supranaturale pentru realizarea ei, implicarea directa a lui Dumnezeu in tine si prin tine - tot ceea ce te poate umple cu nadejde si bucurii ceresti adevarate. Indreapta-ti in permanenta ochii asupra Stapanului, Imparatului si a tronului Sau. Cand a dat aceasta porunca si le-a aratat slujitorilor Lui marele camp al lucrarii, El a directionat ochii mai intai inspre tronul Lui: "Toata puterea Mi-a fost data in cer si pe pèamant". Vedertea lui Cristos pe tron, credinta ca El este acolo, ne aduce aminte de nevoia lucrarii, ne asigura de suferintele Lui divine. Asculta, nu de porunca, ci de Atotputernicul Domn viu al slavei; credinta in El iti va da putere cereasca.
Cuvintele citate mai sus au precedat porunca, iar dupa ea au urmat acestea: "Iata, Eu sunt cu voi in toate zilele". Avem nevoie atat e Cristos pe tron, - mareata descoperire - cat si de Cristos aici, pe pa-mant, de prezenta Lui nestramutata, de lucrarea Lui in noi si prin noi.Puterea lui Cristos in cer, pre-zenta lui Cristos pe pamant - intre aceste doua fagaduinte de capatai se afla poarta prin care Adunarea merge catre cucerirea lumii. Fiecare dintre noi sa ne urmam Conducatorul, sa primim ordine de la El si sa nu slabim niciodata in hotararea ascultarii care s-a pus in slujba voii si lucrarii Lui.
Un astfel de inceput va fi un timp de educare care ne va pregati in vederea cunoasterii si urmarii calauzirii Lui. Daca va ajunge la noi chemarea Lui de a merge la milioane de pagani care mor in pacatele lor, vom fi gata sa plecam. Daca providenta Lui nu ingaduie acest lucru, devotarea noastra acasa va fi la fel de completa si imensa ca si cand ne-am fi dus. Fie acasa, fie in strainatate, daca numarul celor ascultatori, al slujitorilor ascultarii - ai ascultarii pana la moarte - de a duce evanghelia la orice faptura - vor fi implinite!
Binecuvantat Fiu al lui Dumnezeu! Sunt aici. Prin harul Tau imi dau viata pentru a duce la indeplinire ultima Ta porunca. Inima mea sa fie cu inima Ta. Slabiciunea mea sa fie cu puterea Ta. In Numele Tau iau hotararea ascultarii depline si vesnice. Amin.
Andrew Murray
ASCULTAREA DE ULTIMA PORUNCA
1. ACCEPTATI PORUNCA LUI
2. PUNETI-VA LA DISPOZITIA LUI
3. INCEPETI SA ACTIONATI POTRIVIT AESTEI ASCULTARI.
In orice imprejurari te-ai afla, ai privilegiul de a intalni multe suflete care pot fi cstigate pentru Dumnezeu. In jurul tau se desfasoara nenumarate activitati cu caracter crestin care te invita sa iti oferi ajutorul. Tu esti mantuit de Cristos in vederea slujirii Lui, esti binecuvantat cu Duhul Lui pentru a dobandi acelasi caracter ca al Lui si pentru a-ti urma, cu smerenie, dar, in acelasi timp, cu indrazneala, chemarea vietii: de a lua parte la marea lucrare de recastigare a lumii pentru Dumnezeu. Indiferent de calea pe care te calauzeste Dumnezeu, fie aceea de a te alatura vreunei misiuni, fie aceea a singuratatii, sa nu consideri ca lucrarea e a adunarii, a societatii sau a ta proprie, ci a Domnului. Fii constient ca faci lucrarea pentru Domnul, ca esti slujitor la ordinele Lui, pe care vrei sa le duci la indeplinire. In felul acesta lucrarea ta nu se va interpune intre tine si partasia ta cu Cristos, ci te va lega de El, de puterea Lui si te vei bucura de asentimentul Lui.
E asa de usor sa te implici in lucrare si sa pierzi din vedere caracterul ei spiritual, nevoia puterii supranaturale pentru realizarea ei, implicarea directa a lui Dumnezeu in tine si prin tine - tot ceea ce te poate umple cu nadejde si bucurii ceresti adevarate. Indreapta-ti in permanenta ochii asupra Stapanului, Imparatului si a tronului Sau. Cand a dat aceasta porunca si le-a aratat slujitorilor Lui marele camp al lucrarii, El a directionat ochii mai intai inspre tronul Lui: "Toata puterea Mi-a fost data in cer si pe pèamant". Vedertea lui Cristos pe tron, credinta ca El este acolo, ne aduce aminte de nevoia lucrarii, ne asigura de suferintele Lui divine. Asculta, nu de porunca, ci de Atotputernicul Domn viu al slavei; credinta in El iti va da putere cereasca.
Cuvintele citate mai sus au precedat porunca, iar dupa ea au urmat acestea: "Iata, Eu sunt cu voi in toate zilele". Avem nevoie atat e Cristos pe tron, - mareata descoperire - cat si de Cristos aici, pe pa-mant, de prezenta Lui nestramutata, de lucrarea Lui in noi si prin noi.Puterea lui Cristos in cer, pre-zenta lui Cristos pe pamant - intre aceste doua fagaduinte de capatai se afla poarta prin care Adunarea merge catre cucerirea lumii. Fiecare dintre noi sa ne urmam Conducatorul, sa primim ordine de la El si sa nu slabim niciodata in hotararea ascultarii care s-a pus in slujba voii si lucrarii Lui.
Un astfel de inceput va fi un timp de educare care ne va pregati in vederea cunoasterii si urmarii calauzirii Lui. Daca va ajunge la noi chemarea Lui de a merge la milioane de pagani care mor in pacatele lor, vom fi gata sa plecam. Daca providenta Lui nu ingaduie acest lucru, devotarea noastra acasa va fi la fel de completa si imensa ca si cand ne-am fi dus. Fie acasa, fie in strainatate, daca numarul celor ascultatori, al slujitorilor ascultarii - ai ascultarii pana la moarte - de a duce evanghelia la orice faptura - vor fi implinite!
Binecuvantat Fiu al lui Dumnezeu! Sunt aici. Prin harul Tau imi dau viata pentru a duce la indeplinire ultima Ta porunca. Inima mea sa fie cu inima Ta. Slabiciunea mea sa fie cu puterea Ta. In Numele Tau iau hotararea ascultarii depline si vesnice. Amin.
Andrew Murray
RAZBOIUL
SPIRITUAL
( Marturie a unui pastor despre un tanr din Africa, astazi pastor )
Exista
un barbat care a fost consacrat lui Lucifer inca din pintecele mamei
lui printr-o serie de ritualuri pagane. La numai patru ani dispunea
de asemenea puteri supranaturale incat ai inspaimanta pe parinti.
Dupa ce a implinit sase ani, tatal sau l-a dat la niste vra-jitori
pentru a fi initiat in lucrarile celui rau. La numai zece ani era capabil sa faca o mul-time
de lucruri in domeniul raului. Celorlalti vrajitori le era frica de
el. Cand ajunsese la varsta de douazeci de ani, era deja o fiinta cu
adevarat malefica avand mai multe crime la activ pe care le savarsise
prin intermediul vointei. Practica asanumita calatorie astrala
parasindusi trupul prin meditatie si levitand. Astfel calatorea prin
toata lumea. Omul acesta era folosit cu mare putere de catre satan cu
scopul de a distruge biserici si pastori.
Intr-o
zi a fost trimis impotriva unei biserici pe care trebuia sa o
distruga. A adunat o armata imensa de demoni si el era in fruntea
lor. In aceasta biserica de un timp, existau probleme, dispute,
schisme. Pastorul chemase fratii la rugaciune si post. Adunarea a
postit, s-a rugat s-a pocait inaintea lui Dumnezeu. Oamenii L-au
rugat pe Dumnezeu sa le dea har, sa-si puna vietile in randuiala. Au
primit o profetie in care erau avertizati sa se ridice sa lupte
impotriva hoardelor demonice care i-au atacat. In tot acest timp
demonii se straduiau sa strapunga atmosfera spirituala si sa-i atace,
dar un invelis luminos, ca un scut protector, impenetrabil se afla
deasupra bisericii. Deodata a aparut o armata de ingeri care au
luptat impotriva lor. Demonii au fugit, vrajitorul a fost insa
capturat. A vazut cum sase ingeri il tin captiv si-l duc prin
acoperisul bisericii in fata amvonului. Acolo se aflau credinciosii
in toiul luptei spirituale, rugandu-se, demoland intariturile raului
si sfaramand lanturile. Pastorul ai conducea de pe podium. Duhul
Domnului i-a vorbit pastorului: “Jugul este sfarimat si victima
zace inaintea ta. Ajut-o condu-o la libertate!” Cand si-a deschis
ochii, pastorul l-a vazut pe tinar zacand zdrobit in fata amvonului.
Tinarul era foarte mirat ca se afla din nou in trupul sau si nu-si
putea explica acest lucru. Nu-si aducea aminte decat ca ingerii l-au
adus acolo. Pastorul a vorbit adunarii despre ceea ce Duhul sfant i-a
comunicat, apoi l-a intrebat pe tinar: “Cine esti?” Dintr-o data
acesta a inceput sa tremure si demonii l-au parasit. Adunarea s-a
rugat pentru eliberarea sa. Dupa ce a fost eliberat a inceput sa le
istoriseasca viata lui.
Acum
acest tinar traieste pentru Domnul si vesteste Cuvantul lui Dumnezeu,
Iar El il foloseste cu mare putere in lucrarea de eliberare.
Intr-o
seara am fost invitat la o cina impreuna cu alti pastori. Acolo era
si acest tinar. La momentul potrivit a depus marturie. Ne-a povestit
multe lucruri din viata lui, regretand profund faptele pe care le
savarsise. La sfarsit nea atras atentia asupra a doua aspecte foarte
importante. Erau de fata mai multi pastori: “Pastorilor, a spus el,
va rog fierbinte invatati pe oameni cum sa se roage! Daca oamenii nu
se roaga, ei pot fi invinsi de vrajmas in toate domeniile. Daca se
roaga mai putin, cel rau are putere sa le sufoce de tot rugaciunea.
De asemenea, studiati Biblia ca sa aflati cum veti putea folosi mai
eficient armura spirituala pe care v-a dat-o Dumnezeu.
In
continuare ne-a povestit despre expeditiile sale. Impreuna cu alti
slujitori ai satanei si cu multi demoni se adunau in dimensiunile
spirituale. El trebuia sa faca asta in mod regulat, aceasta fiind
sarcina lui, slujba lui. Apoi ne-a explicat: “Daca o tara a fost
acoperita de puterea intunericului, atunci in dimensiunile
spirituale, deasupra ei exista un tavan gros ca o stinca, care
acopera toata regiunea. Demonii si slujitorii, oamenii care-l slujesc
pe satan, actioneaza deasupra si dedesuptul tavanului. De aici conduc
ei si coordoneaza ceea ce se intimpla pe pamint. Ei fac parte cu
totii din acelasi legamint de aceea isi innoiesc puterile. Cum se
intimpla asta? Prin faptul ca oamenii isi aduc “jertfele la altar”.
Sunt multe feluri de jertfe: vrajitoria, jertfele umane sau animale,
avorturile, razboaiele, tot felul de pacate si perversiuni sexuale.
Aceste jertfe ai intaresc pe demoni si le dau noi puteri”.
Am
fost socat de-a dreptul de ceea ce ne-a relatat in continuare: “In
aceste locuri, deasupra tavanului de stinca, se
pot intilni trei feluri in care se manifesta rugaciunile
credinciosilor. Fiecare rugaciune se ridica sub forma unui fum spre
cer. Unele rugaciuni se ridica asemenea
unor stilpi de fum
care se clatina putin apoi dispar. Acei oameni care se roaga astfel
de rugaciuni, deseori au pacate in vietile lor, pe care nu sunt
pregatiti sa le paraseasca si aceasta ai leaga. Rugaciunile lor sunt
atit de slabe incat le sufla vantul. Acest gen de rugaciuni se
dizolva pur si simplu intr-o astfel de atmosfera spirituala. Un alt
mod de manifestarea rugaciunilor este sub forma unui fum
care se loveste de tavan dar nu-l poate strapunge.
Acestea sunt rugaciuni ale unor oameni care si-au predat viata cu
adevarat lui Dumnezeu si traiesc in curatie, dar au putina credinta
atunci cand se roa-ga, adesea ignorind acel domeniu pentru care
trebuie sa se roage. Apoi exista al trei-lea mod de manifestarea
rugaciunilor sub
forma unui stilp de fum si foc.
Cand apare aceas-ta rugaciune, tavanul de stinca incepe sa se topeasca
la fel ca si ceara. Stilpul de foc stra-punge stinca si o despica. De
multe ori se intimpla ca oamenii sa-si inceapa rugaciunea in primul
mod si pe masura ce se roaga se schimba in al doilea mod si daca nu
re-nunta ci continua, rugaciunea lor va fi cuprinssa de foc si va
strapunge cu putere tavanul”.
Povestea
mai departe ca de multe ori cand observau ca rugaciunea se schimba si
se apropie focul intrau in contact cu alti demoni de pe pamint si le
spuneau: “Distruge aceasta persoana care se roaga! Opreste-o!
Distrage-i atentia! Anihileaz-o!”
De
nenumarate ori crestinii se lasa prinsi in aceasta capcana. Se roaga
cu putere, isi marturisesc pacatele, se cerceteaza in lumina
Cuvintului si doresc sincer sa creasca in credinta, ca urmare
rugaciunea lor devine tot mai puternica. Cel rau vede acest proces si
intervine creand diversiune. Suna telefonul pe cand tu te rogi cu
ardore si ai impresia ca poti foarte simplu sa te ridici si sa
raspunzi, apoi vei continua de unde ai ramas – aceasta nu este
posibil. Cand te vei intoarce, va trebui sa incepi de la capat. Iar
satan tocmai asta-si doreste. Distragerea poate veni in toate
modurile posibile. Vrajmasul poate sa-ti atinga trupul si sa simti o
durere sau te face sa crezi ca tie foame si trebuie sa mergi in
bucatarie sa maninci ceva, orice, nu conteaza, scopul este sa te
distraga, caci atunci te-a invins”. Le-a atras atentia pastorilor:
“Invatati oamenii sa-si ia timp in fiecare zi , nu pentru o
rugaciune scurta si superficiala ci, sa ia un timp cand sa-si
concentreze toata atentia asupra lui Dumnezeu fara a se lasa distrasi
de altceva. Atunci cand ei reusesc sa ramana concentrati si
consecventi in rugaciune ca Duhul Sfant sa-i poata inspira si duce
mai adanc, se intimpla ceva in lumea spirituala. Tavanul de stinca
incepe sa se topeasca, iar asta inseamna ca nici un demon nu mai
poate sta acolo si nici un slujitor al satanei. In momentul in care
s-a realizat aceasta strapungere batalia in rugaciune inceteaza. Cel
care se roaga astfel simte cum rugaciunea ai devine usoara si este
umplut de o reala bucurie. Starea aceasta survine atunci cand timpul
sau altceva nu mai conteaza, in punctul cand lasi totul si te
concentrezi numai asupra lui Dumnezeu si devii una cu El. Din acel
moment nu mai exista opozitie, rugaciunea se inalta nestingherita,
persoana respectiva putind continua sa se roage oricat va dori.
Dupa
o asemenea rugaciune, tavanul ramine deschis iar daca persoana care
se roaga se ridica si pleaca de la locul rugaciunii, acest tavan
deschis merge cu el. Practic el nu se mai afla sub tavan ci cerul
este deschis deasupra lui si orice va face va avea loc sub acest cer
deschis. Atita timp cat se afla in aceasta stare, vrajmasul nu-i
poate face nimic. Prezenta lui Dumnezeu acioneaza ca un stilp de
sustinere si ca un scut pentru viata lui. Viata acestor oameni este
atit de umpluta de putere divina, ca atunci cand se roaga in prezenta
lui Dumnezeu sunt atinsi si alti oameni si lucrarile celui rau
impotriva lor sunt nimicite. Oamenii din preajma lor ajung de
asemenea in prezenta lui Dumnezeu si legaturile si lanturile lor
slabesc. De asemenea, daca acesti oameni ai rugaciunii vestesc
evanghelia celor pacatosi, rezistenta opusa este foarte slaba si este
usor ca cei nemantuiti sa fie adusi in Imparatia lui Dumnezeu. Satan
ai urase pe acesti oameni. Oamenii pacatosi care ajung in prezenta
lui Dumnezeu ajung la pocainta si incep sa caute ce trebuie sa faca.
Daca nu este cineva sa-i indrume si nu primesc ajutorul necesar
pentru a se elibera de legaturile pacatului, ei pleaca si legaturile
devin mai puternice iar satan va avea grija ca ei sa nu mai ajunga in
asemenea imprejurari. Cel rau nu renunta. El cauta mereu punctele
slabe ale oamenilor. Daca slabiciunea tine de domeniul sexsual el
pregateste persoane, situatii pentru a provoca dorinte necurate. Daca
cineva accepta provocarea chiar si la nivelul mintii prin fantezii
pacatoase, nu mai poate ajunge in prezenta lui Dumnezeu, sub ungere.
Exista
lucruri neplacute care vin in viata noastra si ne intrebam: “De ce
ingaduie Dumnezeu?” Dar daca am sti ca prin aceasta El ne-a pazit
si ne-a salvat atunci am fi multumitori. De fapt daca am invata sa ne
incredem cu adevarat in Dumnezeu am fi multumitori in toate.”.
“Fiecare
om are un inger personal. Biblia ne spune ca ingerii sunt Duhuri
slujitoare. Ei sunt cei care ne aduc printre altele raspunsurile la
rugaciunile noastre. Citim in Daniel ca un inger i-a adus raspunsul
la rugaciune. Ingerii care aduc raspunsurile la rugaciune trebuie sa
fie inarmati pentru lupta. Daca crestinii nu dau importanta cuvenita
armurii spirituale, ingerul lor nu va fi inarmat. De exemplu, daca
crestinii nu se sfintesc la nivelul gandurilor, ingerul nu va avea
coif. In functie de care componenta a armurii este ignorata, ingerul
va fi lipsit de arma respectiva. Demonii ataca ingerul in locul in
care nu este protejat. Daca de exemplu nu este incaltat ai vor arunca
foc sub picioare. Nu uitati, acestea au loc in domeniul spiritual –
lupta este intensiva, pentru ca are loc intre fiinte spirituale. Cand
demonii biruiesc un inger al Domnului, primul lucru pe care il fac
este sa-i ia raspunsul, pe care-l dau apoi vrajitorilor. Atunci
acestia zic: “Iata ca prin magie am primit un raspuns”. In
epistola lui Iacov citim ca “orice dar bun este de la Dumnezeu”.
De unde ia satan lucrurile pe care le da oamenilor? Unele femei care
nu au copii se duc la vrajitor si deodata sunt insarcinate. De unde
primesc ele acest copil? Deavolul nu este un creator, el nu poate
face asta! Ei fura de la cei care abandoneaza batalia in rugaciune
(spirituala). Isus ne spune: “Rugati-va neincetat!” Acesti demoni
nu se multumesc doar sa fure raspunsul, ci ei se straduiesc sa retina
ingerii reusind adesea sa-i captureze sai sa-i lege. Daca se intimpla
una ca asta, crestinul al carui inger a fost luat prizonier devine
victima la discretia puterii raului.
L-am
intrebat pe acest tinar: “Chiar crezi ca ingerii pot fi capturati
de catre demoni?” Pe vremea aceea, interlocuitorul nostru nu
cunostea inca destul de bine Cuvintul lui Dumnezeu, era inca tinar in
credinta. Cunostintele lui se bazau pe experientele dobandite in
legatura cu practicile satanei. Raspunsul lui a fost: “Ingerii nu
pot fi retinuti mult timp captivi. Daca alti crestini se roaga undeva
pe pamint, vin alti ingeri si-l elibereaza. Persoana al carui inger a
fost eliberat, trebuie sa inceapa sa se roage staruitor pentru a se
elibera de legaturi, deoarece daca nu face asta va ramine legat si se
poate intimpla urmatorul lucru: vrajmasul isi va trimite soli ca
“ingeri de lumina” sa-l insele pe acest om cu revelatii false
(profetii, vedenii), cu falsa calauzire si sa-l faca sa ia decizii
gresite. De multe ori un asemenea om ajunge in starea in care este
deschis pentru orice atac sau legaturi din partea celui rua.
In
urma acestei discutii am ramas foarte bulversat si m-am rugat si L-am
cautat pe Domnul postind zece zile. Domnul mi-a confirmat cele spuse
de acest om si chiar mi-a aratat si mai multe din cele ce se
intimplain lumea spirituala. De asemenea mi-a aratat ce trebuie sa
facem ca sa fim biruitori in aceste situatii. Noi putem si chiar
trebuie sa folosim armele spirituale in bataliile noastre. Biblia le
numeste “armatura lui Dumnezeu”. Acestea nu sunt armele noastre
ci ale lui Dumnezeu. Trebuie sa intelegem rolul si slujirea ingerilor
in viata noastra spirituala, la fel si ceea ce trebuie sa facem noi
la nivelul inimilor noastre pentru a fi protejati in domeniile
spirituale. In al treilea rind, Dumnezeu mi-a atras atentia cu
privire la Duhul Sfant: El nu este slujitorul nostru! El nu este un
curier care alearga toata ziua intre noi si tatal transmitind
dorintele noastre! Asta este slujba ingerilor. Duhul Sfant este de
partea noastra, alaturi de noi pentru a ne indruma, a ne invata, si a
ne ajuta sa ne rugam corect, dupa voia lui Dumnezue! Iar daca se
intimpla ceva in domeniile spirituale ne avertizeaza. Cateodata ne
trezeste in toiul noptii sa ne rugam si noi poate spunem ca nu este
momentul potrivit, dar El insista. De ce? Pentru ca El vede ce se
intimpla in lumea spirituala. Altadata ne spune: “Maine trebuie sa
postesti!” Iar noi: “Maine nu pot, dar de luni voi incepe sa
postesc”. Duhul Sfant stie de fapt ceea ce este necesar. Trebuie sa
invatam s fim receptivi si sensibili fata de Duhul Sfant pentru ca El
ne conduce in tot adevarul si la biruinta.
MARGARITAR....
ASCULTAREA DE ULTIMA PORUNCA
1. ACCEPTATI PORUNCA LUI
2. PUNETI-VA LA DISPOZITIA LUI
Ultima mare porunca a Domnului a fost atat de mult pusa in relatie cu misiunile straine, incat multi sunt incinati sa o atribuie doar lor. Mare greseala. Cuvintele Domnului: "... faceti ucenici din toate neamurile ... si invatat-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit" ne fixeaza tinta in mod clar - a face din fiecare om un adevarat ucenic care sa traiasca in ascultare sfanta de voia lui Cristos.
Ce lucrare trebuie sa se faca in adunarile noastre si in comunitatile asazis-crestine inainte ca sa se poata spune ca porunca s-a dus la indeplinire! Si ce nevoie ca fiecare credincios al Adunarii sa-si dea seama ca aceasta lucrare este unicul obiectiv al existentei lui! A duce Evanghelia in mod perseverent la fiecare faptura - iata misiunea, pasiunea fiecarui suflet mantuit. In acest scop se dezvolta in noi Duhul si asemanarea si viata lui Cristos.
Daca este vreun lucru pe care Adunarea trebuie sa-l vesteasca in puterea Duhului Sfant, aceasta este datoria fiecarui copil al lui Dumnezeu, nu de a-si face partea de lucrare, dupa cum gaseste de cuviinta, ci de a se da pe sine lui Cristos, Stapanul, pentru a fi calauzit si folosit asa cum vrea El. Fiecarui cititor care a luat hotararea ascultarii depline (si oare ne putem socoti adevarati crestini daca nu am facut acest lucru?) ii sugerez sa se puna imediat, pe deplin, la dispozitia lui Cristos. Pe cat de obligatorie este prima mare porunca catre intreg poporul lui Dumnezeu: "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima" (Matei 22:37), pe atat de imperativ suna si ultima porunca: "Propovaduiti Evanghelia la orice faptura". Inainte de a sti care iti este lucrarea, inainte de a cunoaste vreo dorinta sau o chemare sau o calificare deosebita pentru o lucrare anume, si daca vrei sa accepti porunca, pune-te la dispozitia Lui. Este datoria Lui de Stapan de a te instrui, de a te echipa, de a te calauzi si de a te folosi. Nu te teme, revino-ti din religiozitatea egoista care pune pe primul loc vointa si confortul propriu si care ii da lui Cristos ceea ce crede de cuviinta. Instiinteaza-l pe Stapan ca te poate avea pe deplin. Inscrie-te ca voluntar in slujba Lui.
Dumnezeu ne-a umplut inimile de bucurie, de multumire pentru ceea ce El a facut prin Miscarea Studentilor voluntari. Simt uneori ca acelei lucrari ii lipsea totusi un lucru. Nu este nevoie oare de oferirea de voluntari pentru lucrarea de acasa care sa le ajute pe celelalte madulare sa vada ca pe cat de intensa si nedivizata este consacrarea voluntara pentru misiunea straina, pe atat de mareata este si devotarea pe care o cere Cristos de la fiecare dintre aceia pe care El i-a cumparat cu sangele Lui, in vederea mantuirii oamenilor? Ce binecuvantare au adus aceste cuvinte: "Daca Dumnezeu vrea, voi deveni misionar intr-o tara straina" in mii de vieti! Le-a fost de ajutor in hotararea de a asculta de aceasta porunca, moment de referinta in vietile lor. Ce binecuvantari pot intra in posesia acelora care nu pot merge in strainatate - sau care nu cred ca o vor putea face vreodata - daca ei ar lua doar aceasta simpla hotarare: "Prin harul lui Dumnezeu imi devotez viata in totalitate slujirii in Imparatia lui Dumnezeu". Plecarea de acasa catre o tara straina, in mod literar, este adeseori un mare ajutor pentru misionarul voluntar, datorita luptei pe care o duce de a da la o parte piedicile care ii stau in cale. Misionarul voluntar in propria tara isi are o chemare proprie a lui; la el nu se pune problema de a se desparti de lucruri exterioare, dar are cu atat mai mare nevoie de ajutorul pe care i-l poate aduce un legamant facut inaintea lui Dumnezeu, fie in secret, fie in unire cu alti frati. Duhul Sfant poate transforma acest legamant intr-o criza si consacrare care sa duca la o viata total dependenta de Dumnezeu.
Elevilor in scoala ascultarii, studiati ultima mare porunca cu atentie! Acceptati cu toata inima! Puneti-va pe deplin la dispozitia Lui!
(va continua)
Andrew Murray
ASCULTAREA DE ULTIMA PORUNCA
1. ACCEPTATI PORUNCA LUI
2. PUNETI-VA LA DISPOZITIA LUI
Ultima mare porunca a Domnului a fost atat de mult pusa in relatie cu misiunile straine, incat multi sunt incinati sa o atribuie doar lor. Mare greseala. Cuvintele Domnului: "... faceti ucenici din toate neamurile ... si invatat-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit" ne fixeaza tinta in mod clar - a face din fiecare om un adevarat ucenic care sa traiasca in ascultare sfanta de voia lui Cristos.
Ce lucrare trebuie sa se faca in adunarile noastre si in comunitatile asazis-crestine inainte ca sa se poata spune ca porunca s-a dus la indeplinire! Si ce nevoie ca fiecare credincios al Adunarii sa-si dea seama ca aceasta lucrare este unicul obiectiv al existentei lui! A duce Evanghelia in mod perseverent la fiecare faptura - iata misiunea, pasiunea fiecarui suflet mantuit. In acest scop se dezvolta in noi Duhul si asemanarea si viata lui Cristos.
Daca este vreun lucru pe care Adunarea trebuie sa-l vesteasca in puterea Duhului Sfant, aceasta este datoria fiecarui copil al lui Dumnezeu, nu de a-si face partea de lucrare, dupa cum gaseste de cuviinta, ci de a se da pe sine lui Cristos, Stapanul, pentru a fi calauzit si folosit asa cum vrea El. Fiecarui cititor care a luat hotararea ascultarii depline (si oare ne putem socoti adevarati crestini daca nu am facut acest lucru?) ii sugerez sa se puna imediat, pe deplin, la dispozitia lui Cristos. Pe cat de obligatorie este prima mare porunca catre intreg poporul lui Dumnezeu: "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima" (Matei 22:37), pe atat de imperativ suna si ultima porunca: "Propovaduiti Evanghelia la orice faptura". Inainte de a sti care iti este lucrarea, inainte de a cunoaste vreo dorinta sau o chemare sau o calificare deosebita pentru o lucrare anume, si daca vrei sa accepti porunca, pune-te la dispozitia Lui. Este datoria Lui de Stapan de a te instrui, de a te echipa, de a te calauzi si de a te folosi. Nu te teme, revino-ti din religiozitatea egoista care pune pe primul loc vointa si confortul propriu si care ii da lui Cristos ceea ce crede de cuviinta. Instiinteaza-l pe Stapan ca te poate avea pe deplin. Inscrie-te ca voluntar in slujba Lui.
Dumnezeu ne-a umplut inimile de bucurie, de multumire pentru ceea ce El a facut prin Miscarea Studentilor voluntari. Simt uneori ca acelei lucrari ii lipsea totusi un lucru. Nu este nevoie oare de oferirea de voluntari pentru lucrarea de acasa care sa le ajute pe celelalte madulare sa vada ca pe cat de intensa si nedivizata este consacrarea voluntara pentru misiunea straina, pe atat de mareata este si devotarea pe care o cere Cristos de la fiecare dintre aceia pe care El i-a cumparat cu sangele Lui, in vederea mantuirii oamenilor? Ce binecuvantare au adus aceste cuvinte: "Daca Dumnezeu vrea, voi deveni misionar intr-o tara straina" in mii de vieti! Le-a fost de ajutor in hotararea de a asculta de aceasta porunca, moment de referinta in vietile lor. Ce binecuvantari pot intra in posesia acelora care nu pot merge in strainatate - sau care nu cred ca o vor putea face vreodata - daca ei ar lua doar aceasta simpla hotarare: "Prin harul lui Dumnezeu imi devotez viata in totalitate slujirii in Imparatia lui Dumnezeu". Plecarea de acasa catre o tara straina, in mod literar, este adeseori un mare ajutor pentru misionarul voluntar, datorita luptei pe care o duce de a da la o parte piedicile care ii stau in cale. Misionarul voluntar in propria tara isi are o chemare proprie a lui; la el nu se pune problema de a se desparti de lucruri exterioare, dar are cu atat mai mare nevoie de ajutorul pe care i-l poate aduce un legamant facut inaintea lui Dumnezeu, fie in secret, fie in unire cu alti frati. Duhul Sfant poate transforma acest legamant intr-o criza si consacrare care sa duca la o viata total dependenta de Dumnezeu.
Elevilor in scoala ascultarii, studiati ultima mare porunca cu atentie! Acceptati cu toata inima! Puneti-va pe deplin la dispozitia Lui!
(va continua)
Andrew Murray
miercuri, 27 iunie 2018
MARGARITAR...
ASCULTAREA DE ULTIMA PORUNCA
1.ACCEPTATI PORUNCA LUI
Sunt varite lucruri care slabesc forta acestei porunci. De multe ori avem impresia ca o porunca data la modul general, tuturor, nu are un caracter atat de imperativ ca si una data in mod specific unei anumite persoane; ca,daca altii nu isi fac partea lor, vina noastra este mica comparativ cu a lor; ca greutatile sunt foarte mari si ca ascultarea, in asemenea circumstante, nu poate fi absoluta; ca, daca suntem gata sa depunem toate eforturile inspre a realiza, acesta este cel mai bun lucru care se poate astepta de la noi.
Fratilor, aceasta nu este ascultare! Acesta nu este duhul in care cei dintai ucenici au acceptat-o. Aces-ta nu este duhul in care dorim noi sa traim viata cu Domnul nostru. Am vrea sa putem spune fiecare dintre noi: daca altcineva nu o va face, eu prin harul lui, ma voi da pe mine si viata mea pentru im-paratia Lui. Sa ma separ timp de o clipa de ceilalti si sa ma gandesc la relatia mea personala cu Isus.
Sunt madular in trupul lui Cristos. El asteapta ca fiecare madular sa fie la dispozitia Lui, sa traiasca pentru ceea ce este El si face El. La fel este cu trupul Meu. Eu port in fiecare zi cu mine pe fiecare madular sanatos cu siguranta ca ma pot baza pe functionarea lui normala. Domnul nostru m-a incorporat atat de deplin in Trupul Sau, incat nu asteapta si nici nu cere de la mine altceva. Iar eu la randul meu, iar eu la randul meu m-am dat atat de deplin Lui, incat nici nu poate fi vorba de altceva decat de a dori sa cunosc si sa fac voia Lui.
Sau sa ilustrez acest aspect prin pilda vitei-de-vie si a mladitelor. Singurul scop pentru care exista mladitele este acela de a aduce roade. Daca sunt cu adevaratr o mladita, atunci sunt la fel cum era El in lume - numai pentru a aduce roade, pentru a trai si a lucra in vederea mantuirii semenilor.
Sa mai dau o ilustratie. Cristos m-a cumparat cu sangele Lui. Niciodata vre-un sclav luat prin forta sau cumparat cu bani nu a apartinut pe deplin stapanului sau cum ii apartine sufletul meu, rascumparat si castigat de sangele lui Cristos, predat Lui si legat de El prin dragostea Lui - si toate acestea ca El sa faca cu mine ceea ce vrea. El pretinde ca pe un drept divin, si de asemenea, lucreaza cu putere infinita, prin intermediul Duhului Sfant, ca eu sa traiesc pe de-antregul pentru imparatia si slujirea Lui. Aceasta este bucuria si slava mea.
A fost o vreme cand lucrurile erau altfel. Sunt doua modalitati prin care o anumita persoana isi poate oferi banii pentru slujirea unei alte persoane. In vremurile vechi a fost o data un sclav care castiga multi bani prin munca pe care o depunea in slujba stapanului sau. Toti banii ii reveneau stapanului. Stapanul era un om bun si se purta bine cu sclavul lui. In cele din urma slavul, datorita castigului pe care l-a putut obtine prin ingaduinta stapanului, a fost instare sa-si castige libertatea. Dupa un timp, stapanul lui a saracit si a trebuit sa apeleze la fostul lui sclav dupa ajutor. Acesta din urma nu numai ca a putut dar si i-a acordat ajutor din toata inima, cu generozitate, drept recunostinta pentru bunatatea pe care acesta i-o aratase in vremurile de demult.
Se poate imediat vedea diferenta intre oferirea banilor si a serviciilor lui pe cand era sclav si darul facut de un om liber. In prima dintre situatiile mentionate el a dat totul, pentru ca atat banii, cat si persoana lui apartineau stapanului. In cea de-a doua situatie a dat doar ceea ce a gasit de cuviinta.
Cum trebuie sa ii dam noi Domnului Isus? Mi-e teama ca multi dau ca si cum ar fi liberi sa dea ceea ce vor, ceea ce cred ca isi pot permite. Credinciosul caruia i-a fost revelat, prin Duhul Sfant, dreptul pe care i l-a castigat pretul de rascumparare al sangelui, isi gaseste placerea in a sti ca el este rob din dragoste si in a lasa tot ceea ce are la picioarele Stapanului caruia ii apartine.
V-ati intrebat vreodata cum de au acceptat ucenici aceasta porunca asa de usor si din toata inima? Ei veneau direct de la Calvar unde vazusera sangele. Il intalnisera pe cel inviat si El suflase Duhul Lui peste ei. In cele 40 de zile pana la inaltare, El le-a dat poruncile Lui. Isus le este Mantuitor, Stapan, Prieten si Domn. Cuvantul Lui este insotit de putere divina; nu puteau face altceva decat sa asculte. Sa ne inchinam la picioarele Lui si sa cerem Duhul Lui sa ne descopere si sa-si afirme mai raspicat pretentiile, iar noi sa ne fixam drept scop, fara sovaire si din toata inima, porunca: Propovaduiti Evanghelia la orice faptura.!
Andrew Murray
ASCULTAREA DE ULTIMA PORUNCA
1.ACCEPTATI PORUNCA LUI
Sunt varite lucruri care slabesc forta acestei porunci. De multe ori avem impresia ca o porunca data la modul general, tuturor, nu are un caracter atat de imperativ ca si una data in mod specific unei anumite persoane; ca,daca altii nu isi fac partea lor, vina noastra este mica comparativ cu a lor; ca greutatile sunt foarte mari si ca ascultarea, in asemenea circumstante, nu poate fi absoluta; ca, daca suntem gata sa depunem toate eforturile inspre a realiza, acesta este cel mai bun lucru care se poate astepta de la noi.
Fratilor, aceasta nu este ascultare! Acesta nu este duhul in care cei dintai ucenici au acceptat-o. Aces-ta nu este duhul in care dorim noi sa traim viata cu Domnul nostru. Am vrea sa putem spune fiecare dintre noi: daca altcineva nu o va face, eu prin harul lui, ma voi da pe mine si viata mea pentru im-paratia Lui. Sa ma separ timp de o clipa de ceilalti si sa ma gandesc la relatia mea personala cu Isus.
Sunt madular in trupul lui Cristos. El asteapta ca fiecare madular sa fie la dispozitia Lui, sa traiasca pentru ceea ce este El si face El. La fel este cu trupul Meu. Eu port in fiecare zi cu mine pe fiecare madular sanatos cu siguranta ca ma pot baza pe functionarea lui normala. Domnul nostru m-a incorporat atat de deplin in Trupul Sau, incat nu asteapta si nici nu cere de la mine altceva. Iar eu la randul meu, iar eu la randul meu m-am dat atat de deplin Lui, incat nici nu poate fi vorba de altceva decat de a dori sa cunosc si sa fac voia Lui.
Sau sa ilustrez acest aspect prin pilda vitei-de-vie si a mladitelor. Singurul scop pentru care exista mladitele este acela de a aduce roade. Daca sunt cu adevaratr o mladita, atunci sunt la fel cum era El in lume - numai pentru a aduce roade, pentru a trai si a lucra in vederea mantuirii semenilor.
Sa mai dau o ilustratie. Cristos m-a cumparat cu sangele Lui. Niciodata vre-un sclav luat prin forta sau cumparat cu bani nu a apartinut pe deplin stapanului sau cum ii apartine sufletul meu, rascumparat si castigat de sangele lui Cristos, predat Lui si legat de El prin dragostea Lui - si toate acestea ca El sa faca cu mine ceea ce vrea. El pretinde ca pe un drept divin, si de asemenea, lucreaza cu putere infinita, prin intermediul Duhului Sfant, ca eu sa traiesc pe de-antregul pentru imparatia si slujirea Lui. Aceasta este bucuria si slava mea.
A fost o vreme cand lucrurile erau altfel. Sunt doua modalitati prin care o anumita persoana isi poate oferi banii pentru slujirea unei alte persoane. In vremurile vechi a fost o data un sclav care castiga multi bani prin munca pe care o depunea in slujba stapanului sau. Toti banii ii reveneau stapanului. Stapanul era un om bun si se purta bine cu sclavul lui. In cele din urma slavul, datorita castigului pe care l-a putut obtine prin ingaduinta stapanului, a fost instare sa-si castige libertatea. Dupa un timp, stapanul lui a saracit si a trebuit sa apeleze la fostul lui sclav dupa ajutor. Acesta din urma nu numai ca a putut dar si i-a acordat ajutor din toata inima, cu generozitate, drept recunostinta pentru bunatatea pe care acesta i-o aratase in vremurile de demult.
Se poate imediat vedea diferenta intre oferirea banilor si a serviciilor lui pe cand era sclav si darul facut de un om liber. In prima dintre situatiile mentionate el a dat totul, pentru ca atat banii, cat si persoana lui apartineau stapanului. In cea de-a doua situatie a dat doar ceea ce a gasit de cuviinta.
Cum trebuie sa ii dam noi Domnului Isus? Mi-e teama ca multi dau ca si cum ar fi liberi sa dea ceea ce vor, ceea ce cred ca isi pot permite. Credinciosul caruia i-a fost revelat, prin Duhul Sfant, dreptul pe care i l-a castigat pretul de rascumparare al sangelui, isi gaseste placerea in a sti ca el este rob din dragoste si in a lasa tot ceea ce are la picioarele Stapanului caruia ii apartine.
V-ati intrebat vreodata cum de au acceptat ucenici aceasta porunca asa de usor si din toata inima? Ei veneau direct de la Calvar unde vazusera sangele. Il intalnisera pe cel inviat si El suflase Duhul Lui peste ei. In cele 40 de zile pana la inaltare, El le-a dat poruncile Lui. Isus le este Mantuitor, Stapan, Prieten si Domn. Cuvantul Lui este insotit de putere divina; nu puteau face altceva decat sa asculte. Sa ne inchinam la picioarele Lui si sa cerem Duhul Lui sa ne descopere si sa-si afirme mai raspicat pretentiile, iar noi sa ne fixam drept scop, fara sovaire si din toata inima, porunca: Propovaduiti Evanghelia la orice faptura.!
Andrew Murray
luni, 25 iunie 2018
Cu cat doresc sa te cunosc mai mult
Cu-atat Tu imi vorbesti in duh Parinte.
Cu cat ma stradui glasul sa-ti ascult
Cu-atat descopar harul in cuvinte.
Cu cat imi dau silinta sa unesc
Credinta mea cu fapta, cunostinta,
Cu-atat mai mult Tu ma ajuti sa cresc
Si prin evlavie sa infranez dorinta.
Cu cat ma rog sa fiu mai rabdator
Cu-atat Tu imi descoperi ce-i iubirea
Si-n ravna mea ma faci mai roditor
Caci prin Cristos mi-am regasit menirea.
Cu cat de omul vechi imi amintesc
Cum ratacea uimit de-a lui pacate,
Cu-atat mai mult acum vreau sa slujesc
Din dragoste de frati si in dreptate.
Cu cat de Duhul Sfant ma las condus
Si inima-mi ramane vesnic treaza
Cu-atata dor privesc mereu mai sus
Caci stiu si simt cum Dumnezeu vegheaza.
Cu cat eu caut mai mult sa ma-ntaresc
In crezul meu, iti simt acut chemarea,
Cu cat aleg cuvantul sa-mplinesc,
Cu-atat Tu imi desavarsesti lucrarea.
Cu cat astept mai mult a Ta venire,
Ma rog sa nu alunec de pe cale;
Cu cat privesc pierduta omenire,
Ma rog sa o inalti, s-o scoti din vale.
Cu cat m-aplec mai mult in rugaciuni
Si bratele-mi intind spre cerul mare,
Cu-atat ma-ncred in sfintele-ti minuni
Caci Tu esti drept si plin de indurare.
Cu cat nadejdea ce-au primit-o-n dar
Prin crez mi-aduce pace si sfintire,
Cu-atat, unica jertfa la Calvar,
Mi-ndreapta astazi pasi-n nemurire.
Amin
MARGARITAR...
ASCULTAREA DE ULTIMA PORUNCA
"DUceti-va si faceti ucenici din toate neamurile". Matei 28:19 KJV
"Duceti-va in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la orice faptura" Marcu 16:15
"Cum M-a trimes pe Mine in lume, si Eu i-am trimis pe ei in lume! Ioan 17:18, Cornilescu 1998
"Ci voi veti primi o putere cand se va pogori Duhul Sfant peste voi, si-Mi veti fi martori... pana la marginile pamantului". Faptele Apostolilor 1:8
Toate aceste cuvinte nu respira decat duhul de cucerire a lumii. "Toate neamurile", "toata lumea", "orice faptura", "pana la marginile pamantului" - fiecare din expresiile acestea arata ca inima lui Cristos avea ca tinta, revendicarea domniei Lui de drept asupra lumii pe care a rascumparat-o si casrtigat-o pentru sine. El se bizuie pe ucenici, ca acestia sa-si asume si sa impèlineasca aceasta lucrarea. Stand la picioarele tronului, gata de a se inalta si domni, El le spune: "Toata autoritatea Mi-a fost data in cer si pe pamant", aratand ca "toata lumea", pana la "mrginile pamantului", este obiectivul dorintei si al eforturilor atat ale Lui cat si ale ucenicilor. Ca Imparat pe tron, El Insusi le va fi ajutorul: "Eu sunt cu voi in toate zilele" (Matei 28:20). Ei trebuie sa fie avangarda ostilor Lui, pana la sfarsitul lumii. El va purta razboiul. El cauta sa le inspire siguranta biruintei, intrucat singurul lucru pentru care merita sa traiesti sau sa mori este readucerea lumii la Dumnezeul ei.
Cristos nu vine cu invatatura sau cu argumente, nu cere sau pledeaza; El porunceste. Si-a educat ucenicii sa asculte. I-a legat de Sine printr-o dragoste care poate asculta. A suflat deja Duhul Lui de inviere in ei. Se poate bizui pe ei. Indrazneste sa le spuna: "Duceti-va in toata lumea". Mai inainte, in viata Lui de pe pamant, ei si-au exprimat mai mult decat o singura data indoiala cu privire la posibilitatea de a indeplini poruncile Sale. Dar acum, cand El rosteste aceste cuvinte divine, ei le accepta in liniste si cu simplitate. Si abia s-a inaltat El, ca ei si merg la locul unde li se spusese sa mearga ca sa astepte inzestrarea cu puterea cereasca de la Domnul lor din ceruri, pentru lucrarea divina de a face toate neamurile ucenici. Au primit porunca si au transmis-o mai departe acelora care, prin ei, au crezut in Numele Lui. Si intr-o singura generatie, oameni simpli, ale caror nume, nici macar nu le cunoastem, au vestit evanghelia in Antiohia, Roma si regiunile de dincolo de ele. Porunca s-a transmis din generatie in generatie, pastrata in inima si in viata, ea fiind valabila pentru toate veacurile si pentru fiecare ucenic.
Porunca este valabila si pentru noi, pentru fiecare din noi. In Adunarea lui Cristos nu exista un clan privilegiat caruia ii apartine cinstea si un clan de slujitori, carora le vine datoria de a duce evanghelia la orice faptura. Viata pe care o da Cristos este insasi viata Lui; Duhul pe care El il sufla este insusi Duhul Lui; atitudinea pe care El o formeaza in ai Sai este cea a dragostei Lui care se sacrifica. Tine de insasi natura mantuirii ca fiecare madular al trupului Sau, care are o legatura deplina si vie cu El, sa cunoasca indemnul de a imparti cu altii ceea ce a primit. Porunca Lui nu este o lege arbitrara emisa dinafara. Ea este revelatia minunatului adevar ca noi suntem trupul Lui, ca acum detinem locul Lui pe pamant, ca voia si dragostea Lui duc la implinire, prin noi, lucrarea pe care El a inceput-o si ca acum, in locul Lui, noi traim ca sa cautam slava Tatalui prin recastigarea, pentru El, a unei lumi pierdute.
Cat de mult a esuat Adunarea in ascultarea de aceasta porunca! Cat de multi crestini nici macar nu stiu de existenta unei asemenea porunci! Cat de multi au auzit de ea, dar nu si-au pus pe inima s-o implineasca! Si cat de multi sunt aceia care cauta sa o asculte dupa cum le pare lor potrivit si convenabil!
Am studiat natura ascultarii. Am marturisit dorinta de a ne dedica unei ascultari din toata inima. Cu siguranta ca acum suntem gata de a asculta cu bucurie ceva care sa ne ajute sa intelegem si sa ducem la indeplinire ultima porunca a Domnului: Evanghelia la orice faptura!
Vreau sa redau ceea ce am de spus sub trei titluri simple: Acdeptati porunca Lui. Puneti-va intru totul la dispozitia Lui. Incepeti de indata sa traiti pentru Imparatia Lui.
(va continua)
Andrew Murray
ASCULTAREA DE ULTIMA PORUNCA
"DUceti-va si faceti ucenici din toate neamurile". Matei 28:19 KJV
"Duceti-va in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la orice faptura" Marcu 16:15
"Cum M-a trimes pe Mine in lume, si Eu i-am trimis pe ei in lume! Ioan 17:18, Cornilescu 1998
"Ci voi veti primi o putere cand se va pogori Duhul Sfant peste voi, si-Mi veti fi martori... pana la marginile pamantului". Faptele Apostolilor 1:8
Toate aceste cuvinte nu respira decat duhul de cucerire a lumii. "Toate neamurile", "toata lumea", "orice faptura", "pana la marginile pamantului" - fiecare din expresiile acestea arata ca inima lui Cristos avea ca tinta, revendicarea domniei Lui de drept asupra lumii pe care a rascumparat-o si casrtigat-o pentru sine. El se bizuie pe ucenici, ca acestia sa-si asume si sa impèlineasca aceasta lucrarea. Stand la picioarele tronului, gata de a se inalta si domni, El le spune: "Toata autoritatea Mi-a fost data in cer si pe pamant", aratand ca "toata lumea", pana la "mrginile pamantului", este obiectivul dorintei si al eforturilor atat ale Lui cat si ale ucenicilor. Ca Imparat pe tron, El Insusi le va fi ajutorul: "Eu sunt cu voi in toate zilele" (Matei 28:20). Ei trebuie sa fie avangarda ostilor Lui, pana la sfarsitul lumii. El va purta razboiul. El cauta sa le inspire siguranta biruintei, intrucat singurul lucru pentru care merita sa traiesti sau sa mori este readucerea lumii la Dumnezeul ei.
Cristos nu vine cu invatatura sau cu argumente, nu cere sau pledeaza; El porunceste. Si-a educat ucenicii sa asculte. I-a legat de Sine printr-o dragoste care poate asculta. A suflat deja Duhul Lui de inviere in ei. Se poate bizui pe ei. Indrazneste sa le spuna: "Duceti-va in toata lumea". Mai inainte, in viata Lui de pe pamant, ei si-au exprimat mai mult decat o singura data indoiala cu privire la posibilitatea de a indeplini poruncile Sale. Dar acum, cand El rosteste aceste cuvinte divine, ei le accepta in liniste si cu simplitate. Si abia s-a inaltat El, ca ei si merg la locul unde li se spusese sa mearga ca sa astepte inzestrarea cu puterea cereasca de la Domnul lor din ceruri, pentru lucrarea divina de a face toate neamurile ucenici. Au primit porunca si au transmis-o mai departe acelora care, prin ei, au crezut in Numele Lui. Si intr-o singura generatie, oameni simpli, ale caror nume, nici macar nu le cunoastem, au vestit evanghelia in Antiohia, Roma si regiunile de dincolo de ele. Porunca s-a transmis din generatie in generatie, pastrata in inima si in viata, ea fiind valabila pentru toate veacurile si pentru fiecare ucenic.
Porunca este valabila si pentru noi, pentru fiecare din noi. In Adunarea lui Cristos nu exista un clan privilegiat caruia ii apartine cinstea si un clan de slujitori, carora le vine datoria de a duce evanghelia la orice faptura. Viata pe care o da Cristos este insasi viata Lui; Duhul pe care El il sufla este insusi Duhul Lui; atitudinea pe care El o formeaza in ai Sai este cea a dragostei Lui care se sacrifica. Tine de insasi natura mantuirii ca fiecare madular al trupului Sau, care are o legatura deplina si vie cu El, sa cunoasca indemnul de a imparti cu altii ceea ce a primit. Porunca Lui nu este o lege arbitrara emisa dinafara. Ea este revelatia minunatului adevar ca noi suntem trupul Lui, ca acum detinem locul Lui pe pamant, ca voia si dragostea Lui duc la implinire, prin noi, lucrarea pe care El a inceput-o si ca acum, in locul Lui, noi traim ca sa cautam slava Tatalui prin recastigarea, pentru El, a unei lumi pierdute.
Cat de mult a esuat Adunarea in ascultarea de aceasta porunca! Cat de multi crestini nici macar nu stiu de existenta unei asemenea porunci! Cat de multi au auzit de ea, dar nu si-au pus pe inima s-o implineasca! Si cat de multi sunt aceia care cauta sa o asculte dupa cum le pare lor potrivit si convenabil!
Am studiat natura ascultarii. Am marturisit dorinta de a ne dedica unei ascultari din toata inima. Cu siguranta ca acum suntem gata de a asculta cu bucurie ceva care sa ne ajute sa intelegem si sa ducem la indeplinire ultima porunca a Domnului: Evanghelia la orice faptura!
Vreau sa redau ceea ce am de spus sub trei titluri simple: Acdeptati porunca Lui. Puneti-va intru totul la dispozitia Lui. Incepeti de indata sa traiti pentru Imparatia Lui.
(va continua)
Andrew Murray
MARGARITAR...
CREȘTEM PRIN ÎNCERCĂRILE VIEȚII
„Ca să fiți desăvârșiți, întregi, și să nu duceți lipsă de nimic.” Iacov 1:4)
Iacov scrie:
„Să priviți ca o mare bucurie când treceți prin feluri e încercări, ca unii care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea, ca să fiți desăvârșiți, întregi, și să nu duceți lipsă de nimic. Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoiește, seamănă cu valul mării, tulburat și împins de vânt încoace și încolo. Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât și nestatornic în toate căile sale." (v. 2-8).
Putem remarca trei lucruri în aceste versete:
1) Credința ta crește atunci când este încercată.
N-ai cum să știi cât de tare este ancora dacă nu treci prin furtună,
2) Dumnezeu îți va da înțelepciune ca să poti trece prin încercare.
El nu va răspunde la toate de ce-urile tale, așa că în loc să-L iei la întrebări, tu ar trebui să te rogi: „Doamne, cum dorești să folosești această încercare pentru a mă dezvolta spiritual? În ce fel aș putea coopera cu Tine pentru a culege cele mai mari beneficii? Ce schimbări dorești să aduci în viața mea?”
La aceste Întrebări va răspunde Dumnezeu.
3) Trebuie să fii dispus să asculți.
E posibil să-I ceri lui Dumnezeu înțelepciune, apoi să comentezi, să te eschivezi sau să-ti faci de cap, încercând să te hotărăști dacă să-L asculți sau nu. „Dacă ești o astfel de persoană, nu te aștepta să primești ceva de la Dumnezeu."
Când Dumnezeu îți dă înțelepciunea Sa, primul tău răspuns trebuie sa fie „Vorbește, căci robul Tău ascultă" (1 Samuel 3:10).
CREȘTEM PRIN ÎNCERCĂRILE VIEȚII
„Ca să fiți desăvârșiți, întregi, și să nu duceți lipsă de nimic.” Iacov 1:4)
Iacov scrie:
„Să priviți ca o mare bucurie când treceți prin feluri e încercări, ca unii care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea, ca să fiți desăvârșiți, întregi, și să nu duceți lipsă de nimic. Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoiește, seamănă cu valul mării, tulburat și împins de vânt încoace și încolo. Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât și nestatornic în toate căile sale." (v. 2-8).
Putem remarca trei lucruri în aceste versete:
1) Credința ta crește atunci când este încercată.
N-ai cum să știi cât de tare este ancora dacă nu treci prin furtună,
2) Dumnezeu îți va da înțelepciune ca să poti trece prin încercare.
El nu va răspunde la toate de ce-urile tale, așa că în loc să-L iei la întrebări, tu ar trebui să te rogi: „Doamne, cum dorești să folosești această încercare pentru a mă dezvolta spiritual? În ce fel aș putea coopera cu Tine pentru a culege cele mai mari beneficii? Ce schimbări dorești să aduci în viața mea?”
La aceste Întrebări va răspunde Dumnezeu.
3) Trebuie să fii dispus să asculți.
E posibil să-I ceri lui Dumnezeu înțelepciune, apoi să comentezi, să te eschivezi sau să-ti faci de cap, încercând să te hotărăști dacă să-L asculți sau nu. „Dacă ești o astfel de persoană, nu te aștepta să primești ceva de la Dumnezeu."
Când Dumnezeu îți dă înțelepciunea Sa, primul tău răspuns trebuie sa fie „Vorbește, căci robul Tău ascultă" (1 Samuel 3:10).
duminică, 24 iunie 2018
MARGARITAR.....
SCOALA ASCULTARII
1. DESPRE INVATAREA ASCULTARII
2. CUM SA INVATAM SA CUNOASTEM VOIA LUI
3. DESPRE ASCULTAREA PANA LA MOARTE.
4. DESPRE GLASUL CONSTIINTEI
5. DESPRE ASCULTAREA DUPA LEGE SI DUPA EVANGHELIE.
6. DESPRE ASCULTAREA DRAGOSTEI
7. ESTE ASCULTAREA POSIBILA?
Inchei punand inca o data aceasta intrebare care se afla la baza vietii noastre. Gandul tainic, pe juma-tate constient, conform caruia a trai dupa placerea lui Dumnezeu este dincolo de posibilitatile noastre ne poate roade radacina puterii noastre. Va implor sa dati voi insiva un raspuns la aceasta intrebare.
Daca in inima asigurarilor pe care le face Dumnezeu cu privire la ascultare, a fagaduintei Lui de a lucra in tine tot ceea ce Ii este placut, a faptului ca ti-a dat o inima noua, si avand inlauntrul tau pe Fiul Lui si Duhul, inca te mai temi ca ascultarea nu este posibila, atunci cere-i lui Dumnezeu sa-ti deschida ochii ca sa cunosti voia Lui. Daca ratiunea ta spune AMIN la toate acestea si, din punct de vedere teoretic, esti de acord cu adevarul celor mai sus spuse si totusi, te temi sa te consacri unei asemenea vieti, iti spun si tie: Cere-I lui Dumnezeu sa iti deschida ochii si sa te aduca in punctul in care sa cunosti voia Lui pentru tine. Pazeste-te ca nu cumva teama ascunsa de a fi nevoit sa renunti la prea multe, de a deveni prea ciudat si prea devotat lui Dumnezeu sa te tina pe loc. Pazeste-te de a cauta doar religiozitate cat sa-ti linistesti consttinta si de a nu mai dori sa faci sa fii sau sa-i dai lui Dumnezeu ceea de ce este El vrednic. Pazeste-te mai presus de toate, de a-L limita pe Dumnezeu, de a-L face mincinos prin refuzul tau de a crede ceea ce Ela spus ca poate si ca va face.
Pentru ca studiul acesta parcurs in scoala ascultarii sa iti fie de folos, nu te odihni pana cand nu ti-ai stabilit drept adevar urmatoarele: Ascultarea zilnica fata de tot ceea ce Dumnezeu vrea de la mine este posibila in cazul meu. Prin puterea Lui, ma predau lui pentru a realiza aceasta in mine.
Dar retine: cu o singura conditie. Nu prin taria hotararii sau a eforturilor tale, ci ca prezenta lui Cristos si invatatura continua a Duhului oricarui har si al oricarei puteri sa fie partea ta. Cristos, Cel ascultator, care traieste in tine, iti va pazi ascultarea. Ascultarea va fi o viata de dragoste si bucurie in partasie cu El.
Andrew Murray
SCOALA ASCULTARII
1. DESPRE INVATAREA ASCULTARII
2. CUM SA INVATAM SA CUNOASTEM VOIA LUI
3. DESPRE ASCULTAREA PANA LA MOARTE.
4. DESPRE GLASUL CONSTIINTEI
5. DESPRE ASCULTAREA DUPA LEGE SI DUPA EVANGHELIE.
6. DESPRE ASCULTAREA DRAGOSTEI
7. ESTE ASCULTAREA POSIBILA?
Inchei punand inca o data aceasta intrebare care se afla la baza vietii noastre. Gandul tainic, pe juma-tate constient, conform caruia a trai dupa placerea lui Dumnezeu este dincolo de posibilitatile noastre ne poate roade radacina puterii noastre. Va implor sa dati voi insiva un raspuns la aceasta intrebare.
Daca in inima asigurarilor pe care le face Dumnezeu cu privire la ascultare, a fagaduintei Lui de a lucra in tine tot ceea ce Ii este placut, a faptului ca ti-a dat o inima noua, si avand inlauntrul tau pe Fiul Lui si Duhul, inca te mai temi ca ascultarea nu este posibila, atunci cere-i lui Dumnezeu sa-ti deschida ochii ca sa cunosti voia Lui. Daca ratiunea ta spune AMIN la toate acestea si, din punct de vedere teoretic, esti de acord cu adevarul celor mai sus spuse si totusi, te temi sa te consacri unei asemenea vieti, iti spun si tie: Cere-I lui Dumnezeu sa iti deschida ochii si sa te aduca in punctul in care sa cunosti voia Lui pentru tine. Pazeste-te ca nu cumva teama ascunsa de a fi nevoit sa renunti la prea multe, de a deveni prea ciudat si prea devotat lui Dumnezeu sa te tina pe loc. Pazeste-te de a cauta doar religiozitate cat sa-ti linistesti consttinta si de a nu mai dori sa faci sa fii sau sa-i dai lui Dumnezeu ceea de ce este El vrednic. Pazeste-te mai presus de toate, de a-L limita pe Dumnezeu, de a-L face mincinos prin refuzul tau de a crede ceea ce Ela spus ca poate si ca va face.
Pentru ca studiul acesta parcurs in scoala ascultarii sa iti fie de folos, nu te odihni pana cand nu ti-ai stabilit drept adevar urmatoarele: Ascultarea zilnica fata de tot ceea ce Dumnezeu vrea de la mine este posibila in cazul meu. Prin puterea Lui, ma predau lui pentru a realiza aceasta in mine.
Dar retine: cu o singura conditie. Nu prin taria hotararii sau a eforturilor tale, ci ca prezenta lui Cristos si invatatura continua a Duhului oricarui har si al oricarei puteri sa fie partea ta. Cristos, Cel ascultator, care traieste in tine, iti va pazi ascultarea. Ascultarea va fi o viata de dragoste si bucurie in partasie cu El.
Andrew Murray
MARGARITAR...
SCOALA ASCULTARII
1. DESPRE SCOALA ASCULTARII
2.CUM SA INVATAM SA CUNOASTEM VOIA LUI DUMNEZEU
3. DESPRE ASCULTAREA PANA LA MOARTE.
4. DESPRE GLASUL CONSTIINTEI
5. DESPRE ASCULTAREA DUPA LEGE SI EVANGHELIE
6. DESPRE ASCULTAREA DRAGOSTEI
Iata unul dintre cele mai deosebite si mai frumoase aspecte ale ascultarii de Evanghelie. Harul care fagaduieste sa lucreze totul prin Duhul Sfant este darul dragostei vesnice. Domnul Isus care are in grija lui ascultarea noastra, ne invata ascultarea si, prin prezenta Lui in noi, este Cel care ne-a iubit pana la moarte, care ne iubeste cu o dragoste care intrece orice cunostinta. Numai o inima iubitoare este cea care ne da putere sa ascultam. Ascultarea este raspunsul plin de dragoste dat dragostei divine care se odihneste peste noi si singura cale de a ne bucura mai mult de aceasta dragoste.
In ultima noapte, cat de mult a insistat Domnul Isus asupra acestui aspect! De trei ori repeta El in Ioan 14: "Daca Ma iubiti veti pazi poruncile Mele", caci "Cine are poruncile Mele si le pazeste, acela ma iubeste", "Daca Ma iubeste cineva, va pazi Cuvantul Meu". Nu este limpede ca numai dragostea poate produce ascultarea pe care o pretinde Isus si primi binecuvantarea pe care o da Isus in cazul ascultarii? Darul Duhului, dragostea Tatalui si a Sa proprie prin care se manbifesta pe Sine; dragostea Tatalui si a Lui ramanand in noi - la toate acestea ne asigura accesul ascultarea din dragoste.
In urmatorul capitol, El prezinta lucrurile din directie inversa, aratand ca ascultarea ne face sa ne bucuram de dragostea Tatalui. El a pazit poruncile Tatalui si a ramas in dragostea Lui. Daca pazim poruncile Lui, vom ramane in dragostea Lui. El si-a dovedit dragostea prin faptul ca si-a dat viata pentru noi; noi suntem prietenii Lui; ne vom bucura de dragostea Lui, daca vom face ceea ce ne va porunci. Ascultarea este legatura indispensabila intre dragostea Lui dintai si raspunsul nostru la aceasta, intre dragostea noastra si raspunsul Lui mai plin de dragoste. Ascultarea adevarata si deplina este imposibila, daca nu traim si nu iubim. "Dragostea de Dumnezeu sta in pazirea poruncilor Lui" (1Ioan 5:3).
Paziti-va de o ascultare dupa lege, care lupta pentru o viata de ascultare adevarata dintr-un sentiment al datoriei. Cereti-I lui Dumnezeu sa va arate "innoirea vietii" de care este nevoie pentru o ascultare noua si deplina. Tineti-va de promisiunea: "Va voi taia inima imprejur pentru a-L iubi pe Dumnezeul vostru din toata inima; si veti asculta de Dumnezeul vostru" (cf Deutreonom 30:6-8). Credeti in dragostea lui Dumnezeu si in harul Domnului nostru Isus. Credeti in Duhul care v-a fost dat, care va da puterea sa iubiti si va determina sa umblati dupa randuielile lui Dumnezeu. Cu taria acestei credinte, cu siguranta beneficierii de suficient har, facut desavarsit in slabiciune, intrati in dragostea lui Dumnezeu si in viata de ascultare pe care o lucreaza ea. Prezenta nemasurata a lui Isus, cu dragostea Lui, te poate face potrivit pentru aceasta ascultare continua.
(va continua)
Andrew Murray
SCOALA ASCULTARII
1. DESPRE SCOALA ASCULTARII
2.CUM SA INVATAM SA CUNOASTEM VOIA LUI DUMNEZEU
3. DESPRE ASCULTAREA PANA LA MOARTE.
4. DESPRE GLASUL CONSTIINTEI
5. DESPRE ASCULTAREA DUPA LEGE SI EVANGHELIE
6. DESPRE ASCULTAREA DRAGOSTEI
Iata unul dintre cele mai deosebite si mai frumoase aspecte ale ascultarii de Evanghelie. Harul care fagaduieste sa lucreze totul prin Duhul Sfant este darul dragostei vesnice. Domnul Isus care are in grija lui ascultarea noastra, ne invata ascultarea si, prin prezenta Lui in noi, este Cel care ne-a iubit pana la moarte, care ne iubeste cu o dragoste care intrece orice cunostinta. Numai o inima iubitoare este cea care ne da putere sa ascultam. Ascultarea este raspunsul plin de dragoste dat dragostei divine care se odihneste peste noi si singura cale de a ne bucura mai mult de aceasta dragoste.
In ultima noapte, cat de mult a insistat Domnul Isus asupra acestui aspect! De trei ori repeta El in Ioan 14: "Daca Ma iubiti veti pazi poruncile Mele", caci "Cine are poruncile Mele si le pazeste, acela ma iubeste", "Daca Ma iubeste cineva, va pazi Cuvantul Meu". Nu este limpede ca numai dragostea poate produce ascultarea pe care o pretinde Isus si primi binecuvantarea pe care o da Isus in cazul ascultarii? Darul Duhului, dragostea Tatalui si a Sa proprie prin care se manbifesta pe Sine; dragostea Tatalui si a Lui ramanand in noi - la toate acestea ne asigura accesul ascultarea din dragoste.
In urmatorul capitol, El prezinta lucrurile din directie inversa, aratand ca ascultarea ne face sa ne bucuram de dragostea Tatalui. El a pazit poruncile Tatalui si a ramas in dragostea Lui. Daca pazim poruncile Lui, vom ramane in dragostea Lui. El si-a dovedit dragostea prin faptul ca si-a dat viata pentru noi; noi suntem prietenii Lui; ne vom bucura de dragostea Lui, daca vom face ceea ce ne va porunci. Ascultarea este legatura indispensabila intre dragostea Lui dintai si raspunsul nostru la aceasta, intre dragostea noastra si raspunsul Lui mai plin de dragoste. Ascultarea adevarata si deplina este imposibila, daca nu traim si nu iubim. "Dragostea de Dumnezeu sta in pazirea poruncilor Lui" (1Ioan 5:3).
Paziti-va de o ascultare dupa lege, care lupta pentru o viata de ascultare adevarata dintr-un sentiment al datoriei. Cereti-I lui Dumnezeu sa va arate "innoirea vietii" de care este nevoie pentru o ascultare noua si deplina. Tineti-va de promisiunea: "Va voi taia inima imprejur pentru a-L iubi pe Dumnezeul vostru din toata inima; si veti asculta de Dumnezeul vostru" (cf Deutreonom 30:6-8). Credeti in dragostea lui Dumnezeu si in harul Domnului nostru Isus. Credeti in Duhul care v-a fost dat, care va da puterea sa iubiti si va determina sa umblati dupa randuielile lui Dumnezeu. Cu taria acestei credinte, cu siguranta beneficierii de suficient har, facut desavarsit in slabiciune, intrati in dragostea lui Dumnezeu si in viata de ascultare pe care o lucreaza ea. Prezenta nemasurata a lui Isus, cu dragostea Lui, te poate face potrivit pentru aceasta ascultare continua.
(va continua)
Andrew Murray
sâmbătă, 23 iunie 2018
MARGARITARUL ZILEI.... MEDITATIE ZILNICA
Sufletul meu tanjeste dupa Tine noaptea si duhul dinlauntrul meu Te cauta dis de dimineata, caci atunci cand judecatile Tale sunt pe pamant, locuitorii lumii invata dreptatea. Isaia 26:9
Frumos, deosebit de frumos versetul acesta! E ca o rugaciune fara incetare!
"Sufletul meu tanjeste dupa Tine noaptea si duhul dinlauntrul meu te cauta dis de dimineata!" Cred ca sunt putine pasajele din biblie care sa ne arata atat de frumos unirea noastra cu Domnul! Nu exista separare de El nici noaptea cand dorm, nici la inceputul unei noi zile, nici cand lumea si pamantul isi fac planuri de viata, de prosperitate, de lupta sau moarte, de nimicire sau supravietuire, de bogatie sau belsug....
Noaptea, cand fiecare doarme linistit, independent de tot ce este in jur, atunci, sufletul meu tanjeste dupa Domnul, atunci Il caut pe El, care este ratiunea mea de a trai! Pe El il caut noaptea si ziua, dimineata si seara, neancetat, pentru ca neancetat am nevoie de El!
Somnul este linistit sub supravegherea Lui! Viata este implinita la picioarele Lui, fericirea este optima doar in prezenta Lui. Pentru ca El este cel ce da implinire si fericire vietii. Voia Lui in viata noastra este fericire, bucurie si binecuvantare. Viata vine totdeauna cu surprizele ei, dar implinirea in El, face din aceste surprize binecuvnatari.
"...Te caut dis de dimineata..." Cand incep ziua cu El, ma insotesc binecuvantarile Lui! Din bogatiile harului Sau, El toarna peste noi belsug de binecuvantari! Niciodata, nici intr-o zi, Dumnezeu nu pregateste binecuvantare pentru noi, El are binecuvantari pregatite pentru noi, muuulte binecuvantari. De cele mai multe ori nu ne intalnim cu ele pentru ca nu avem inima deschisa sa le primim si sa ne bucuram de ele. Avem in mainile si inimile noastre, griji, probleme, greutati, tristeti, resentimente, ura, si atatea lucuri lumesti, ca nu mai incape nimic din ceea ce Dumnezeru ne daruieste, si care aduce in viata noastra zambete, bucurie, fericire, senin si eliberare de toate lucrurile lumii. Ma uit de multe ori la persoanele prezente in biserica si aproape nimeni nu are zambet pe fata si bucurie in inima, in Casa Domnului unde ar trebui sa tresaltam de bucurie in prezenta Lui, a Cuvantului si binecuvantarilor Lui. Si oamenii sunt incruntati, tristi, ingrijorati, seriosi, extrem de seriosi, si nici urma de bucurie, iar fericirea nu se vede nici la orizont.
Cine Il cauta dimineata pe Dumnezeu, se intalneste cu El, care este dadatorul binecuvantarilor si este binecuvantat. Se intalneste cu purtatorul fericirii si este fericit. Se intalneste cu facatorul de pace, si are pace! Se intalneste cu mantuitorul si are mantuire si este mantuit, eliberat de tot ce este lumesc si vine din lume si de la cel rau si primeste in dar eliberare. Se intalaneste cu Dumnezeul care domneste in univers si are pe cine sa invite pe tron ca sa domneasca in viata proprie. Daca Il cautam dimineata, ne imbogatim cu El, ne umplem cu El, suntem binecuvantati de El.
".... caci atunci cand judecatile Tale sunt pe pamant, locuitorii lumii invata dreptatea.." Cat de mult are nevoie omenirea ca judecatile Domnului sa fie pe pamant!!! Acum pamantul este impanzit de legile oamenilor, care fiecare dupa dreptatea lui proprie vrea sa judece si sa si-o arate. Dar cand judecatile Domnului sunt pe pamant, abia atunci locuitorii lumii invata dreptatea! Cat de mult are nevoie Romania ca judecatile Domnului sa fie in tara, pentru ca locuitorii ei sa poata invata dreptatea! Prin mine si prin tine, judecatile Domnului sunt pe pamant. Prin noi ele pot fi raspandite si Cuvantul Lui poate fi cunoscut de cat mai multi oameni. Eu sunt instrumentul in mana lui Dumnezeu prin care El poate sa arate lumii judecatile si Cuvantul Lui. Sa-l lasam sa ne foloseasca pentru slava si gloria Lui si pentru ca prin noi multi sa-l cunoasca pe El.
O zi binecuvantata fiecaruia dintre noi.
Maria Cornea
Sufletul meu tanjeste dupa Tine noaptea si duhul dinlauntrul meu Te cauta dis de dimineata, caci atunci cand judecatile Tale sunt pe pamant, locuitorii lumii invata dreptatea. Isaia 26:9
Frumos, deosebit de frumos versetul acesta! E ca o rugaciune fara incetare!
"Sufletul meu tanjeste dupa Tine noaptea si duhul dinlauntrul meu te cauta dis de dimineata!" Cred ca sunt putine pasajele din biblie care sa ne arata atat de frumos unirea noastra cu Domnul! Nu exista separare de El nici noaptea cand dorm, nici la inceputul unei noi zile, nici cand lumea si pamantul isi fac planuri de viata, de prosperitate, de lupta sau moarte, de nimicire sau supravietuire, de bogatie sau belsug....
Noaptea, cand fiecare doarme linistit, independent de tot ce este in jur, atunci, sufletul meu tanjeste dupa Domnul, atunci Il caut pe El, care este ratiunea mea de a trai! Pe El il caut noaptea si ziua, dimineata si seara, neancetat, pentru ca neancetat am nevoie de El!
Somnul este linistit sub supravegherea Lui! Viata este implinita la picioarele Lui, fericirea este optima doar in prezenta Lui. Pentru ca El este cel ce da implinire si fericire vietii. Voia Lui in viata noastra este fericire, bucurie si binecuvantare. Viata vine totdeauna cu surprizele ei, dar implinirea in El, face din aceste surprize binecuvnatari.
"...Te caut dis de dimineata..." Cand incep ziua cu El, ma insotesc binecuvantarile Lui! Din bogatiile harului Sau, El toarna peste noi belsug de binecuvantari! Niciodata, nici intr-o zi, Dumnezeu nu pregateste binecuvantare pentru noi, El are binecuvantari pregatite pentru noi, muuulte binecuvantari. De cele mai multe ori nu ne intalnim cu ele pentru ca nu avem inima deschisa sa le primim si sa ne bucuram de ele. Avem in mainile si inimile noastre, griji, probleme, greutati, tristeti, resentimente, ura, si atatea lucuri lumesti, ca nu mai incape nimic din ceea ce Dumnezeru ne daruieste, si care aduce in viata noastra zambete, bucurie, fericire, senin si eliberare de toate lucrurile lumii. Ma uit de multe ori la persoanele prezente in biserica si aproape nimeni nu are zambet pe fata si bucurie in inima, in Casa Domnului unde ar trebui sa tresaltam de bucurie in prezenta Lui, a Cuvantului si binecuvantarilor Lui. Si oamenii sunt incruntati, tristi, ingrijorati, seriosi, extrem de seriosi, si nici urma de bucurie, iar fericirea nu se vede nici la orizont.
Cine Il cauta dimineata pe Dumnezeu, se intalneste cu El, care este dadatorul binecuvantarilor si este binecuvantat. Se intalneste cu purtatorul fericirii si este fericit. Se intalneste cu facatorul de pace, si are pace! Se intalneste cu mantuitorul si are mantuire si este mantuit, eliberat de tot ce este lumesc si vine din lume si de la cel rau si primeste in dar eliberare. Se intalaneste cu Dumnezeul care domneste in univers si are pe cine sa invite pe tron ca sa domneasca in viata proprie. Daca Il cautam dimineata, ne imbogatim cu El, ne umplem cu El, suntem binecuvantati de El.
".... caci atunci cand judecatile Tale sunt pe pamant, locuitorii lumii invata dreptatea.." Cat de mult are nevoie omenirea ca judecatile Domnului sa fie pe pamant!!! Acum pamantul este impanzit de legile oamenilor, care fiecare dupa dreptatea lui proprie vrea sa judece si sa si-o arate. Dar cand judecatile Domnului sunt pe pamant, abia atunci locuitorii lumii invata dreptatea! Cat de mult are nevoie Romania ca judecatile Domnului sa fie in tara, pentru ca locuitorii ei sa poata invata dreptatea! Prin mine si prin tine, judecatile Domnului sunt pe pamant. Prin noi ele pot fi raspandite si Cuvantul Lui poate fi cunoscut de cat mai multi oameni. Eu sunt instrumentul in mana lui Dumnezeu prin care El poate sa arate lumii judecatile si Cuvantul Lui. Sa-l lasam sa ne foloseasca pentru slava si gloria Lui si pentru ca prin noi multi sa-l cunoasca pe El.
O zi binecuvantata fiecaruia dintre noi.
Maria Cornea
vineri, 22 iunie 2018
MARGARITAR...
“ACASĂ” ÎN DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU
„Rămâneți în dragostea Mea” (Ioan 15:9)
Când cineva îți spune: „Simte-te ca acasă", înseamnă că ești primit și acceptat. Tot asta ne transmite și Domnul Isus când spune:
„Rămâneți în dragostea Mea."
Nimeni nu te-a iubit și nu te va iubi vreodată așa cum te iubește Dumnezeu. Motivul pentru care îți este așa de greu să înțelegi acest concept este că nu ai cu ce să compari dragostea Sa. Nimic nu-l poate face pe Dumnezeu să te iubească mai mult decât te iubește acum și nimic nu l-ar putea face să te iubească mai puțin. Marea ironie este că ne petrecem întreaga viață încercând să-i câștigăm dragostea, când de fapt o putem primi numai prin credință.
Ioan spune:
„Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Și suntem. Lumea nu ne cunoaște, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. Prea iubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Și ce vom fi, nu s-a arătat incă. Dar știm că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea așa cum este" (1 Ioan 3:1-2).
Poate ai fost crescut de părinți care nu ți-au arătat dragoste sau care nu au fost capabili să ți-o arate. Dumnezeu nu face la fel. În toată Scriptura El spune mereu: Te iubesc. Te iubesc. Te iubesc. C.S. Lewis a scris:
"Dumnezeu ne-a creat ca să fim obiectele dragostei sale! Uneori acțiunile Sale ne fac să fim disprețuiți, dar niciodată neiubiți. Și pentru că Dumnezeu ne iubește, avem valoare. Si nimeni nu ne poate fura această valoare. Dragostea lui Dumnezeu descoperită la Calvar a fost întărită față de niște ființe imperfecte ca noi și din motive pe care nici unul dintre noi nu le poate înțelege vreodată, ne face prețioși și valoroși fără de margini. Asta se numește dragoste care întrece priceperea. Și aceasta este dragostea cu care ne iubește Dumnezeu."
MARGARITAR...
SCOALA ASCULTARII
1. DESPRE INVATAREA ASCULTARII
2. CUM SA INVATAM SA CUNOASTEM VOIA LUI DUMNEZEU
3. DESPRE ASCULTAREA PANA LA MOARTE
4. DESPRE GLASUL CONSTIINTEI
5. DESPRE ASCULTAREA DUPA LEGE SI DUPA EVANGHELIE
Chiar si in cazul in care s-a luat hotararea ascultarii fara rezerve, ascultarea poate inca sa fie de doua feluri, si anume ascultare dupa lege si ascultare dupa evanghelie. Dupa cum exista doua testamente, Vechi si nou, tot asa exista doua stiluri de evlavie, doua cai de a-i sluji lui Dumnezeu. Despre aceasta vorbeste Pavel in Romani: "Pacatul nu va mai stapani asupra voastra, pentru ca nu sunteti sub lege, ci sub har" (6:14), iar mai departe vorbeste despre a fi "izbaviti de lege" ca "sa slujim in innoirea duhului si nu in vechimea literei" (7:6, Cornilesc 1998), reamintindu-ne in cele din urma ca: "Voi nu ati primit un duh de robie, ca sa mai aveti frica, ci ati primit un duh de infiere" (8:15).
Acest contrast triplu arata in mod clar ca exista, in randul crestinilor, pericolul de a mai actiona ca si cum ar fi sub lege, slujind in vechimea literei si intr-un duh de robie. Una din cauzele principale ale fragilitatii vietii atat de multor crestini este situatarea lor mai mult sub lege decat sub har. Sa vedem care este deosebirea intre acestea doua.
Ceea ce legea cere de la noi harul promite si realizeaza in noi. Legea se ocupa de ceea ce ar trebui sa facem, fie ca ne sta in putere, fie ca nu, si, apeland la motivatii date de frica sau de dragoste, ne constrange sa facem tot ce ne sta in putinta. Dar ea nu da o putere reala si astfel duce numai la esec si condamnare. Harul arata ceea ce nu putem face si se ofera sa faca pentru noi si in noi.
Legea vine a porunci consemnate pe piatra sau in carti. Harul vine intruchipat intr-o persoana vie, plina de farmec. Legea promite viata, daca ascultam. Harul da viata, pe Duhul Sfant, cu asigurarea ca putem sa ascultam.
Natura umana este mereu inclinata inspre a aluneca din har in lege si a face tot posibilul sa o implineasca. Fagaduintele harului sunt asa de sublime, darul Duhului Sfant pentru face totul in noi este asa de minunat, incat putini il cred. Iata motivul pentru care oamenii nu indraznesc sa ia hotararea ascultarii sau, daca au luat-o, nu o respecta. Va rog fierbinte, studiati cu atentie ce inseamna ascultarea dupa evanghelie. Evanghelia este vestea buna. Ascultarea de ea este partea din aceasta veste buna care suna astfel: harul prin Duhul Sfant, va face toate lucrurile in tine. Crede aceasta, si orice hotarare de a asculta sa o faci in nadejdea plina de bucurie care vine prin credinta in bogatia de har, in locuirea cu putere in tine a Duhului Sfant, in dragostea binecuvantata a lui Isus a carui prezenta vesnica va face ascultarea posibila si sigura.
(va continua)
Andrew Murray
SCOALA ASCULTARII
1. DESPRE INVATAREA ASCULTARII
2. CUM SA INVATAM SA CUNOASTEM VOIA LUI DUMNEZEU
3. DESPRE ASCULTAREA PANA LA MOARTE
4. DESPRE GLASUL CONSTIINTEI
5. DESPRE ASCULTAREA DUPA LEGE SI DUPA EVANGHELIE
Chiar si in cazul in care s-a luat hotararea ascultarii fara rezerve, ascultarea poate inca sa fie de doua feluri, si anume ascultare dupa lege si ascultare dupa evanghelie. Dupa cum exista doua testamente, Vechi si nou, tot asa exista doua stiluri de evlavie, doua cai de a-i sluji lui Dumnezeu. Despre aceasta vorbeste Pavel in Romani: "Pacatul nu va mai stapani asupra voastra, pentru ca nu sunteti sub lege, ci sub har" (6:14), iar mai departe vorbeste despre a fi "izbaviti de lege" ca "sa slujim in innoirea duhului si nu in vechimea literei" (7:6, Cornilesc 1998), reamintindu-ne in cele din urma ca: "Voi nu ati primit un duh de robie, ca sa mai aveti frica, ci ati primit un duh de infiere" (8:15).
Acest contrast triplu arata in mod clar ca exista, in randul crestinilor, pericolul de a mai actiona ca si cum ar fi sub lege, slujind in vechimea literei si intr-un duh de robie. Una din cauzele principale ale fragilitatii vietii atat de multor crestini este situatarea lor mai mult sub lege decat sub har. Sa vedem care este deosebirea intre acestea doua.
Ceea ce legea cere de la noi harul promite si realizeaza in noi. Legea se ocupa de ceea ce ar trebui sa facem, fie ca ne sta in putere, fie ca nu, si, apeland la motivatii date de frica sau de dragoste, ne constrange sa facem tot ce ne sta in putinta. Dar ea nu da o putere reala si astfel duce numai la esec si condamnare. Harul arata ceea ce nu putem face si se ofera sa faca pentru noi si in noi.
Legea vine a porunci consemnate pe piatra sau in carti. Harul vine intruchipat intr-o persoana vie, plina de farmec. Legea promite viata, daca ascultam. Harul da viata, pe Duhul Sfant, cu asigurarea ca putem sa ascultam.
Natura umana este mereu inclinata inspre a aluneca din har in lege si a face tot posibilul sa o implineasca. Fagaduintele harului sunt asa de sublime, darul Duhului Sfant pentru face totul in noi este asa de minunat, incat putini il cred. Iata motivul pentru care oamenii nu indraznesc sa ia hotararea ascultarii sau, daca au luat-o, nu o respecta. Va rog fierbinte, studiati cu atentie ce inseamna ascultarea dupa evanghelie. Evanghelia este vestea buna. Ascultarea de ea este partea din aceasta veste buna care suna astfel: harul prin Duhul Sfant, va face toate lucrurile in tine. Crede aceasta, si orice hotarare de a asculta sa o faci in nadejdea plina de bucurie care vine prin credinta in bogatia de har, in locuirea cu putere in tine a Duhului Sfant, in dragostea binecuvantata a lui Isus a carui prezenta vesnica va face ascultarea posibila si sigura.
(va continua)
Andrew Murray
MARGARITAR...
CREZI CĂ ESTE BINE CA TU SĂ FII SUPĂRAT (MANIOS)
David Wilkerson (1931-2011)
June 21, 2018
Acumularea resentimentelor împotriva lui Dumnezeu este unul dintre cele mai periculoase lucruri pe care le poate face un creștin. Cu toate acestea, sunt șocat de numărul de credincioși care sunt supăraţi pe Domnul. S-ar putea să nu o recunoască, dar, în adâncul inimilor lor, nutresc un fel de ură împotriva Lui. De ce? Pentru că ei cred că Domnul nu este interesat de viața sau de problemele lor. Pentru că nu a răspuns la o anumită rugăciune sau nu a acționat într-un anumit fel în numele lor, ei sunt convinși că Lui nu-i pasă.
CREZI CĂ ESTE BINE CA TU SĂ FII SUPĂRAT (MANIOS)
David Wilkerson (1931-2011)
June 21, 2018
Acumularea resentimentelor împotriva lui Dumnezeu este unul dintre cele mai periculoase lucruri pe care le poate face un creștin. Cu toate acestea, sunt șocat de numărul de credincioși care sunt supăraţi pe Domnul. S-ar putea să nu o recunoască, dar, în adâncul inimilor lor, nutresc un fel de ură împotriva Lui. De ce? Pentru că ei cred că Domnul nu este interesat de viața sau de problemele lor. Pentru că nu a răspuns la o anumită rugăciune sau nu a acționat într-un anumit fel în numele lor, ei sunt convinși că Lui nu-i pasă.
Iona a primit o chemare de la Dumnezeu pentru a merge la Ninive ca să
predice judecăta: şi anume că orașul urma să fie distrus în patruzeci de
zile. După ce a transmis cu credincioşie mesajul, Iona a așteptat ca
Dumnezeu să înceapă judecata. Dar au trecut cele patruzeci de zile și nu
s-a întâmplat nimic. De ce? Pentru că Ninive s-a pocăit și Dumnezeu
și-a schimbat gândurile cu privire la distrugerea lor.
Lucrul acesta l-a înfuriat pe Iona și a strigat împotriva lui Dumnezeu: „M-ai trădat! Ai schimbat totul fără să mă anunţi și eu acum par a fi fost un profet fals!” Iona a fost dezamăgit pentru că lucrurile nu au mers așa cum fuseseră planificate. Dumnezeu a schimbat cursul acestora și mândria lui Iona a fost rănită.
Dumnezeu înțelege strigătele noastre de durere și confuzie. Dar un duh supărat poate deveni furios și Dumnezeu ne va întreba, așa cum l-a întrebat pe Iona: „Bine faci tu de te mânii?” (Iona 4: 9)
Iona şi-a apărat dreptul său de a fi supărat pe Dumnezeu. „Da, bine fac că mă mânii până la moarte!” (același verset)
Mulți creștini sunt ca şi Iona - ei simt că au dreptul să fie supărați pe Dumnezeu. „Mă rog și citesc Biblia; ascult Cuvântul lui Dumnezeu și trăiesc aşa cum se cuvine. Deci, de ce încă mai am atâtea probleme?”
Preaiubiților, vă încurajez să permiteți Duhului lui Dumnezeu să vă vindece de orice amărăciune, furie, resentimente - înainte ca acestea să vă distrugă. Puteți vedea numai ruina în viața voastră, dar Dumnezeu vede restaurarea! El are în minte lucruri bune pentru voi, deoarece „El răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11: 6)
(sursa:facebook)
Lucrul acesta l-a înfuriat pe Iona și a strigat împotriva lui Dumnezeu: „M-ai trădat! Ai schimbat totul fără să mă anunţi și eu acum par a fi fost un profet fals!” Iona a fost dezamăgit pentru că lucrurile nu au mers așa cum fuseseră planificate. Dumnezeu a schimbat cursul acestora și mândria lui Iona a fost rănită.
Dumnezeu înțelege strigătele noastre de durere și confuzie. Dar un duh supărat poate deveni furios și Dumnezeu ne va întreba, așa cum l-a întrebat pe Iona: „Bine faci tu de te mânii?” (Iona 4: 9)
Iona şi-a apărat dreptul său de a fi supărat pe Dumnezeu. „Da, bine fac că mă mânii până la moarte!” (același verset)
Mulți creștini sunt ca şi Iona - ei simt că au dreptul să fie supărați pe Dumnezeu. „Mă rog și citesc Biblia; ascult Cuvântul lui Dumnezeu și trăiesc aşa cum se cuvine. Deci, de ce încă mai am atâtea probleme?”
Preaiubiților, vă încurajez să permiteți Duhului lui Dumnezeu să vă vindece de orice amărăciune, furie, resentimente - înainte ca acestea să vă distrugă. Puteți vedea numai ruina în viața voastră, dar Dumnezeu vede restaurarea! El are în minte lucruri bune pentru voi, deoarece „El răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11: 6)
(sursa:facebook)
joi, 21 iunie 2018
MARGARITAR...
SCOALA ASCULTARII
1.DESPRE INVATAREA ASCULTARII
2. CUM SA INVATAM SA CUNOASTEM VOIA LUI DUMNEZEU
3. DESPRE ASCULTAREA PANA LA MOARTE
4. DESPRE GLASUL CONSTIINTEI
Cu privire la cunoasterea voii lui Dumnezeu, trebuie sa vedem rolul constiintei, sa-i acordam locul care i se cuvine si sa ne supunem autoritatii ei.
Sunt mii de lucruri marunte prin care legea naturii sau educatiei ne invata ce este drept si bine, dar fata de care nici credinciosii cei mai sinceri nu se simt obligati sa se supuna. Daca nu sunteti credinciosi in lucrurile mici, cine vi le va incredinta pe cele mari? In nici un caz Dumnezeu! Daca glasul constiintei iti spune ca o anumita actiune de-a ta trebuie sa urmeze un curs mai nobil sau mai bun, iar tu alegi o alta modalitate de infaptuire a ei, atunci te dovedesti a fi necalificat pentru invatatura Duhului, neascultand glasul lui Dumnezeu pe taramul natural. O vointa puternica de a face mereu ceea ce este drept, de a face ceea ce este el mai bine, potrivit cu indemnurile constiintei, este o vointa care doreste sa faca voia lui Dumnezeu. Pavel scrie: "Nu mint, constiinta marturisind impreuna cu mine in Duhul Sfant" (Romani9:1, KJV). Duhul Sfant vorbeste prin constiinta; daca nu asculti de ea si o ranesti, faci imposibil ca Dumnezeu sa iti vorbeasca.
Ascultarea de voia lui Dumnezeu se arata intr-o consideratie aleasa de glasul constiintei. A manca, a bea, a dormi si a te odihni, a cheltui bani si a cauta placerea proprie - toate acestea trebuie aduse in supunere fata de voia lui Dumnezeu.
Aceasta ne duce la un alt lucru de mare importanta. Daca vrei sa traiesti viata de ascultare deplina, cauta sa mentii o constiinta buna inaintea lui Dumnezeu si sa nu te implici niciodata in mod constient in ceva care este opus gandurilor Lui. Acestor lucruri a atribuit fericirea celor 70 de ani ai sai George Muller, si dragostei lui pentru Cuvantul lui Dumnezeu. El si-a mentinut o constiinta curata in toate lucrurile, nemergand pe un drum despre care stia ca era opus voii lui Dumnezeu. Constiinta este paznicul sau supraveghetorul pe care ti-l da Dumnezeu pentru a te avertiza cu privire la lucrurile care sunt pe cale de a apuca pe un fagas gresit. Potrivit cu lumina pe care o ai, ia aminte la constiinta. Cere-I lui Dumnezeu ca, invatandu-te voia Lui, sa iti dea mai multa lumina. Cauta sa ai marturia constiintei ca actionezi potrivit cu acea lumina. Constiinta va fi imbarbatarea si ajutorul tau si iti va da increderea atat ca ascultarea este acceptata, cat si ca rugaciunea ta dupa o cunoastere sporita a voii lui este auzita.
(va continua)
Andrew Murray
SCOALA ASCULTARII
1.DESPRE INVATAREA ASCULTARII
2. CUM SA INVATAM SA CUNOASTEM VOIA LUI DUMNEZEU
3. DESPRE ASCULTAREA PANA LA MOARTE
4. DESPRE GLASUL CONSTIINTEI
Cu privire la cunoasterea voii lui Dumnezeu, trebuie sa vedem rolul constiintei, sa-i acordam locul care i se cuvine si sa ne supunem autoritatii ei.
Sunt mii de lucruri marunte prin care legea naturii sau educatiei ne invata ce este drept si bine, dar fata de care nici credinciosii cei mai sinceri nu se simt obligati sa se supuna. Daca nu sunteti credinciosi in lucrurile mici, cine vi le va incredinta pe cele mari? In nici un caz Dumnezeu! Daca glasul constiintei iti spune ca o anumita actiune de-a ta trebuie sa urmeze un curs mai nobil sau mai bun, iar tu alegi o alta modalitate de infaptuire a ei, atunci te dovedesti a fi necalificat pentru invatatura Duhului, neascultand glasul lui Dumnezeu pe taramul natural. O vointa puternica de a face mereu ceea ce este drept, de a face ceea ce este el mai bine, potrivit cu indemnurile constiintei, este o vointa care doreste sa faca voia lui Dumnezeu. Pavel scrie: "Nu mint, constiinta marturisind impreuna cu mine in Duhul Sfant" (Romani9:1, KJV). Duhul Sfant vorbeste prin constiinta; daca nu asculti de ea si o ranesti, faci imposibil ca Dumnezeu sa iti vorbeasca.
Ascultarea de voia lui Dumnezeu se arata intr-o consideratie aleasa de glasul constiintei. A manca, a bea, a dormi si a te odihni, a cheltui bani si a cauta placerea proprie - toate acestea trebuie aduse in supunere fata de voia lui Dumnezeu.
Aceasta ne duce la un alt lucru de mare importanta. Daca vrei sa traiesti viata de ascultare deplina, cauta sa mentii o constiinta buna inaintea lui Dumnezeu si sa nu te implici niciodata in mod constient in ceva care este opus gandurilor Lui. Acestor lucruri a atribuit fericirea celor 70 de ani ai sai George Muller, si dragostei lui pentru Cuvantul lui Dumnezeu. El si-a mentinut o constiinta curata in toate lucrurile, nemergand pe un drum despre care stia ca era opus voii lui Dumnezeu. Constiinta este paznicul sau supraveghetorul pe care ti-l da Dumnezeu pentru a te avertiza cu privire la lucrurile care sunt pe cale de a apuca pe un fagas gresit. Potrivit cu lumina pe care o ai, ia aminte la constiinta. Cere-I lui Dumnezeu ca, invatandu-te voia Lui, sa iti dea mai multa lumina. Cauta sa ai marturia constiintei ca actionezi potrivit cu acea lumina. Constiinta va fi imbarbatarea si ajutorul tau si iti va da increderea atat ca ascultarea este acceptata, cat si ca rugaciunea ta dupa o cunoastere sporita a voii lui este auzita.
(va continua)
Andrew Murray
MARGARITAR...
SCOALA ASCULTARII
1. DESPRE INVATAREA ASCULTARII
2.CUM SA INVATAM SA CUNOASTEM VOIA LUI DUMNEZEU
3.DESPRE ASCULTAREA PANA LA MOARTE
Exista un aspect adanc si spiritual al acestui adevar la care nu m-am referit pana acum. Este ceva care, in general, nu se iveste in stadiile de la inceput ale vietii de credinta, dar totusi este nevoie ca fiecare credincios sa cunoasca privilegiile care il asteapta. Exista o experienta la care se ajunge in viata celui credincios o data ce ascultarea din toata inima este prezenta, experineta in care el va cunoaste, asemenea Domnului sau, ca ascultarea duce la moarte.
Ce inseamna aceasta? In viata Domnului nostru impotrivirea Lui fata de pacat si lume a fost completa si perfecta. Si totusi, eliberarea lui finala de ispitele lor, biruinta Lui asupra puterii lor, ascultarea Lui nu au fost complete pana cand El nu a murit fata de viata pamanteasca si fata de pacat. In moartea Lui, Domnul Isus Si-a dat viata in mainile Tatalui intr-o stare de neajutorare totala, asteptand ca El sa invie. Prin moarte a primit El plinatatea noii vieti si a slavei. Prin moarte, prin renuntarea la viata pe care o avea, a putut ascultarea sa-L aduca la slava lui Dumnezeu.
Credinciosul este partas, impreuna cu Cristos, la aceasta moarte fata de pacat. La nasterea din nou, el este botezat, prin Duhul Sfant, in aceasta moarte. Se poate ca, din cauza ignorantei sau a necredintei, el cunoaste foarte putin in experienta lui din aceasta moarte fata de pacat. Cand Duhul Sfant ii descopera ceea ce are in Cristos, iar el isi insuseste prin credinta aceasta avere, Duhul lucreaza in el aceeasi atitudine care era si in Cristos, la moartea lui: renuntarea la propria viata, incredintarea Duhului Sau in mainile Tatalui. A-Si da vita complet in mainile Tatalui a fost indeplinirea finala a poruncii Tatalui. Din mormant El a intrat direct in slava Tatalui.
La aceasta este partas cel credincios. El descopera ca si in cea mai deplina ascultare pe care o lucreaza in el Duhul lui Dumnezeu exista un element tainic al eului si al vointei proprii. Tanjeste sa fii eliberat de aceasta. Cuvantul lui Dumnezeu spune ca acest lucru este posibil numai prin moarte. Duhul il ajuta sa sustina mai infocat ca este mort fata de pacat in Cristos si ca puterea acelei morti poate lucra cu tarie in El. Ii este inoculata dorinta de a fi ascultator pana la moarte, aceasta moarte fata de eu, care va face din el un nimic. Aceasta este calea de a intra pe deplin in viata lui Cristos.
A vedea nevoia mortii fata de eu, a dori lucrul acesta, a ajunge la golirea de sine si la smerenie asemenea Domnului Isus: aceasta este cea mai mare lectie pe care ascultarea noastra trebuie sa o invete; aceasta este, intr-adevar, ascultarea cristica pana la moarte.
Nu este nevoie sa mai zabovim asupra acestui aspect. M-am gandit ca se cuvine sa spun doar atat despre o lectie pe care Dumnezeu, la timpul potrivit, o va preda acelora care sunt credinciosi.
(va continua)
Andrew Murray
SCOALA ASCULTARII
1. DESPRE INVATAREA ASCULTARII
2.CUM SA INVATAM SA CUNOASTEM VOIA LUI DUMNEZEU
3.DESPRE ASCULTAREA PANA LA MOARTE
Exista un aspect adanc si spiritual al acestui adevar la care nu m-am referit pana acum. Este ceva care, in general, nu se iveste in stadiile de la inceput ale vietii de credinta, dar totusi este nevoie ca fiecare credincios sa cunoasca privilegiile care il asteapta. Exista o experienta la care se ajunge in viata celui credincios o data ce ascultarea din toata inima este prezenta, experineta in care el va cunoaste, asemenea Domnului sau, ca ascultarea duce la moarte.
Ce inseamna aceasta? In viata Domnului nostru impotrivirea Lui fata de pacat si lume a fost completa si perfecta. Si totusi, eliberarea lui finala de ispitele lor, biruinta Lui asupra puterii lor, ascultarea Lui nu au fost complete pana cand El nu a murit fata de viata pamanteasca si fata de pacat. In moartea Lui, Domnul Isus Si-a dat viata in mainile Tatalui intr-o stare de neajutorare totala, asteptand ca El sa invie. Prin moarte a primit El plinatatea noii vieti si a slavei. Prin moarte, prin renuntarea la viata pe care o avea, a putut ascultarea sa-L aduca la slava lui Dumnezeu.
Credinciosul este partas, impreuna cu Cristos, la aceasta moarte fata de pacat. La nasterea din nou, el este botezat, prin Duhul Sfant, in aceasta moarte. Se poate ca, din cauza ignorantei sau a necredintei, el cunoaste foarte putin in experienta lui din aceasta moarte fata de pacat. Cand Duhul Sfant ii descopera ceea ce are in Cristos, iar el isi insuseste prin credinta aceasta avere, Duhul lucreaza in el aceeasi atitudine care era si in Cristos, la moartea lui: renuntarea la propria viata, incredintarea Duhului Sau in mainile Tatalui. A-Si da vita complet in mainile Tatalui a fost indeplinirea finala a poruncii Tatalui. Din mormant El a intrat direct in slava Tatalui.
La aceasta este partas cel credincios. El descopera ca si in cea mai deplina ascultare pe care o lucreaza in el Duhul lui Dumnezeu exista un element tainic al eului si al vointei proprii. Tanjeste sa fii eliberat de aceasta. Cuvantul lui Dumnezeu spune ca acest lucru este posibil numai prin moarte. Duhul il ajuta sa sustina mai infocat ca este mort fata de pacat in Cristos si ca puterea acelei morti poate lucra cu tarie in El. Ii este inoculata dorinta de a fi ascultator pana la moarte, aceasta moarte fata de eu, care va face din el un nimic. Aceasta este calea de a intra pe deplin in viata lui Cristos.
A vedea nevoia mortii fata de eu, a dori lucrul acesta, a ajunge la golirea de sine si la smerenie asemenea Domnului Isus: aceasta este cea mai mare lectie pe care ascultarea noastra trebuie sa o invete; aceasta este, intr-adevar, ascultarea cristica pana la moarte.
Nu este nevoie sa mai zabovim asupra acestui aspect. M-am gandit ca se cuvine sa spun doar atat despre o lectie pe care Dumnezeu, la timpul potrivit, o va preda acelora care sunt credinciosi.
(va continua)
Andrew Murray
miercuri, 20 iunie 2018
Priveam la Golgota. Era
In gandul meu un svon de gloate...
Treceau trei cruci.... si-n urma lor,
Preoti si demoni din cetate.
Veneau stapanii in convoi
Si le-auzeam pe cale pasii...
Si-am intrebat: "Acestia cine-s?"
Si Duhul mi-a raspuns: "Vrajmasii!"
Priveam la Golgota in dug...
Si-mi era plin de taine gandul...
Vedeam un nour de batrani
Vazduhul culmii strabatandu-l.
Ei cercetau din semn in semn
Cum se-mplinea Cuvantul vietii.
Si-am intrebat: "Acestia cine-s?"
Iar Duhul mi-a raspuns: "Profetii!"
Priveam la Golgota... Vedeam
Minuni din ce in ce mai grele.
Vedeam cum se strangeau cei multi
Prin grohotisuri din valcele.
Lovindu-se cu pumni-n piept,
Plangeau truditii la rascruce.
Si-am intrebat: "Acestia cine-s?"
"Sunt cei ce vad doar om si cruce..."
Priveam la Golgota patruns...
Iar peste oastea asmodeee
Cu chip sever, cu pumnii starnasi
Trecea prin aer o ... femeie..
"Lovit!" Striga mereu: "Loviti!
Caci sfant e Domnul, Imparatul!"
Si-am intrebat: "Aceasta cine-i?"
"E legea osandind pacatul."
Priveam la Golgota uimit...
Caci sus pe cruce plin de sange
Murea Isus.... Si-n departari
Vedeam cum lant de lant se strange.
Iar niste regi zburau cantand
Lasandu-si peste culmi ecoul...
Si-am intrebat: "Acestia cine-s?"
"Cei mari slavind in cer eroul!"
Priveam la Golgota... Dar vai
Deodata prin stihii silhuie
Veni in trupul lui Isus
Al doilea trup s-atarne-n cuie.
Toti ingerii inmarmurind
Il aratau prin nouri:"Iata-L!"
Si-am intrebat: "Acesta cine-I?"
Si mi-a raspuns tot cerul: "Tatal!"
Amin.
MARGARITAR...
SCOALA ASCULTARII
1. DESPRE INVATAREA ASCULTARII
2. CUM SA CUNOASTEM VOIA LUI DUMNEZEU
Aceasta hotarare fara rezerve de a asculta este nu numai prima conditie a admiterii in scoala lui Cristos, ci si capacitatea de a primi instruire cu privire la voia lui Dumnezeu pentru noi. Exista pentru toti copii lui Dumnezeu o voie genrala a Lui, voie care se poate intrezari, intr-o oarecare masura, in Scriptura. Dar exista o anumita aplicare individuala a poruncilor lui Dumnezeu care se concretizeaza in voia Lui Dumnezeu pentru fiecare din noi personala, si numai Duhul Sfant ne poate invata care este aceasta voie. El o va arata numai acelora care au luat decizia ascultarii.
Iata motivul pentru care multor rugaciuni de a cunoaste voia lui Dumnezeu nu li se da raspuns. Isus a spus: "Daca vrea cineva sa faca voia Lui, va ajunge sa cunoasca daca invatatura este de la Dumnezeu! (Ioan 7:17) Daca vointa unui om este cu adevarat dedicata indeplinirii voii lui Dumnezeu, adica, daca inima lui este hotarata sa faca, si face, intr-adevar, voia Lui, atunci va cunoaste ceea ce Dumnezeu va avea sa-L invete mai tarziu.
Este la fel ca si cu orice student in domeniul in care face studii, ca si cu orice ucenic in brabsa in care este angrenat, ca si cu orice om de afaceri in ramura lui de actiune - a face este unica conditie pentru a cunoastecu adevarat. Ascultarea, implinirea voii lui Dumnezeu pe care o cunoastem, vointa si hotararea de a o face cand El descopera, toate acestea sunt acel organ spiritual, acea capacitate de a primi adevarata cunoastere a voii lui Dumnezeu pentru fiecare din noi.
In legatura cu aceasta as dori sa mentionez trei lucruri:
1. Cauta sa ai un sentiment profund al ignorantei tale cu privire la voia lui Dumnezeu si al neputintei tale de a cunoaste, in ciuda tuturor eforturilor pe care le-ai depune in acest scop. Constienta ignorantei se afla la baza adevaratei capacitati de a fi invatat. "El invata pe cei smeriti calea Sa" (Psalm 25:9) - pe cei ce marturisesc in umilinta nevoia lor de a fi invatati. Cunostinta mentala ofera ganduri omenesti fara putere. Dumnezeu prin Duhul Lui, ne da o cunoastere vie care intra in dragostea inimii si lucreaza in mod eficient.
2. Cultiva o credinta puternica ca Dumnezeu te va face sa cunosti intelepciunea in ascunzisurile inimii. Acest gand ar putea avea o tenta ciudata in cazul in care nu ati cunoscut asa ceva in experienta practica. Aflati ca lucrarea lui Dumnezeu, locul in care El Isi da viata si lumina, este in inima, mai adanc decat ar putea merge gandurile noastre. Orice indoiala cu privire la voia lui Dumnezeu face ca ascultarea cu bucurie sa fie imposibila. Crede ca Tatal vrea sa-ti faca cunoscut ceea ce trebuie sa faci. Bazeaza-te pe El pentru aceasta. Asteapta.
3. Din cauza intunecimii si inselaciunii carnii si a mintii carnale, cere lui Dumnezeu in mod sincer sa-ti dea lumina Duhului Lui de cercetare si convingere. Pot fi multe lucruri socotite de tine drept bune si ingaduite, dar pe care Tatal vrea sa le schimbe. A considera ca ele sunt voia lui Dumnezeu, doar pentru ca tu si altii le considerati astfel nu poate fi decat un impediment in calea cunoasterii voii lui Dumnezeu in alte lucruri. Adu totul, fara rezerva, la judecata Cuvantului explicat si aplicat de Duhul Sfant. Nadajduieste in Dumnezeu, ca El sa te calauzeasca sa cunosti ca tot ceea ce esti si faci este placut in ochii Lui.
(va continua)
Andrew Murray
SCOALA ASCULTARII
1. DESPRE INVATAREA ASCULTARII
2. CUM SA CUNOASTEM VOIA LUI DUMNEZEU
Aceasta hotarare fara rezerve de a asculta este nu numai prima conditie a admiterii in scoala lui Cristos, ci si capacitatea de a primi instruire cu privire la voia lui Dumnezeu pentru noi. Exista pentru toti copii lui Dumnezeu o voie genrala a Lui, voie care se poate intrezari, intr-o oarecare masura, in Scriptura. Dar exista o anumita aplicare individuala a poruncilor lui Dumnezeu care se concretizeaza in voia Lui Dumnezeu pentru fiecare din noi personala, si numai Duhul Sfant ne poate invata care este aceasta voie. El o va arata numai acelora care au luat decizia ascultarii.
Iata motivul pentru care multor rugaciuni de a cunoaste voia lui Dumnezeu nu li se da raspuns. Isus a spus: "Daca vrea cineva sa faca voia Lui, va ajunge sa cunoasca daca invatatura este de la Dumnezeu! (Ioan 7:17) Daca vointa unui om este cu adevarat dedicata indeplinirii voii lui Dumnezeu, adica, daca inima lui este hotarata sa faca, si face, intr-adevar, voia Lui, atunci va cunoaste ceea ce Dumnezeu va avea sa-L invete mai tarziu.
Este la fel ca si cu orice student in domeniul in care face studii, ca si cu orice ucenic in brabsa in care este angrenat, ca si cu orice om de afaceri in ramura lui de actiune - a face este unica conditie pentru a cunoastecu adevarat. Ascultarea, implinirea voii lui Dumnezeu pe care o cunoastem, vointa si hotararea de a o face cand El descopera, toate acestea sunt acel organ spiritual, acea capacitate de a primi adevarata cunoastere a voii lui Dumnezeu pentru fiecare din noi.
In legatura cu aceasta as dori sa mentionez trei lucruri:
1. Cauta sa ai un sentiment profund al ignorantei tale cu privire la voia lui Dumnezeu si al neputintei tale de a cunoaste, in ciuda tuturor eforturilor pe care le-ai depune in acest scop. Constienta ignorantei se afla la baza adevaratei capacitati de a fi invatat. "El invata pe cei smeriti calea Sa" (Psalm 25:9) - pe cei ce marturisesc in umilinta nevoia lor de a fi invatati. Cunostinta mentala ofera ganduri omenesti fara putere. Dumnezeu prin Duhul Lui, ne da o cunoastere vie care intra in dragostea inimii si lucreaza in mod eficient.
2. Cultiva o credinta puternica ca Dumnezeu te va face sa cunosti intelepciunea in ascunzisurile inimii. Acest gand ar putea avea o tenta ciudata in cazul in care nu ati cunoscut asa ceva in experienta practica. Aflati ca lucrarea lui Dumnezeu, locul in care El Isi da viata si lumina, este in inima, mai adanc decat ar putea merge gandurile noastre. Orice indoiala cu privire la voia lui Dumnezeu face ca ascultarea cu bucurie sa fie imposibila. Crede ca Tatal vrea sa-ti faca cunoscut ceea ce trebuie sa faci. Bazeaza-te pe El pentru aceasta. Asteapta.
3. Din cauza intunecimii si inselaciunii carnii si a mintii carnale, cere lui Dumnezeu in mod sincer sa-ti dea lumina Duhului Lui de cercetare si convingere. Pot fi multe lucruri socotite de tine drept bune si ingaduite, dar pe care Tatal vrea sa le schimbe. A considera ca ele sunt voia lui Dumnezeu, doar pentru ca tu si altii le considerati astfel nu poate fi decat un impediment in calea cunoasterii voii lui Dumnezeu in alte lucruri. Adu totul, fara rezerva, la judecata Cuvantului explicat si aplicat de Duhul Sfant. Nadajduieste in Dumnezeu, ca El sa te calauzeasca sa cunosti ca tot ceea ce esti si faci este placut in ochii Lui.
(va continua)
Andrew Murray
MARGARITAR.....
SCOALA ASCULTARII
UN COS DE FARMITURI
"Strangeti farmiturile care au ramas ca sa nu se piarda nimic" - Ioan 6:12
In acest capitol as dori sa aduc in discutie cateva lucruri pe care nu el-am atins inca sau pe care nu le-am exprimat cu sufucienta limpezime, in speranta ca vor fi de ajutor cuiva care s-a inscris in scoala de ascultare a lui Cristos.
1. Despre invatarea ascultarii.
In primul rand as dori sa va avertizez cu privire la intelegerea in mod gresit a expresiei "invatarea ascultarii".
Noi suntem inclinati sa credem ca ascultarea absoluta ca principiu - ascultarea pana la moarte - este ceva ce se poate invata intr-un mod gradat in scoala lui Cristos. Iata o greseala mare si dureroasa. Ceea ce trebuie sa invatam si, intr-adevar, invatam in mod gradat, este practicarea ascultarii de poruncile noi si mai greu de implinit pe care le primim. Dar in ceea ce priveste principiul, Cristos vrea ca de la bun inceputul intrarii in Scoala Lui sa luam decizia ascultarii depline.
Un copilas de cinci ani poate fi la fel de ascultator ca un adolescent de 18 ani. Diferenta intre acestia doi nu rezida din principiul ascultarii, ci natura lucrarii pe care trebuie sa o faca.
Desi, in exterior, ascultarea lui Cristos pana la moarte s-a realizat pe deplin la sfarsitul vietii Lui, duhul ascultarii a fost acelasi de la inceput. Ascultarea din inima nu este sfarsitul, ci inceputul vietii de elev. Sfarsitul este calificarea pentru slujirea lui Dumnezeu, moment in care ascultarea ne va fi pus pe deplin la dispozitia lui Dumnezeu. O inima data lui Dumnezeu in ascultare nestramutata este singura conditiea progresului in scoala lui Cristos si a cresterii in cunoasterea spirituala a voii lui Dumnezeu.
Tinere crestin, rezolva o data pentru totdeauna aceasta chestiune inaintea Domnului! Adu-ti aminte de regula lui Dumnezeu: totul pentru tot. Da-I Lui totul si El iti va da totul. Consacrarea nu este de nici un folos, daca nu inseamna aducerea ta ca o jertfa vie in vederea indeplinirii voii lui Dumnezeu. Decizia ascultarii depline este taxa pentru admitere in cazul aceluia care vrea sa fie inscris de Cristos Insusi in scoala ascultarii.
(va continua)
Andrew Murray
SCOALA ASCULTARII
UN COS DE FARMITURI
"Strangeti farmiturile care au ramas ca sa nu se piarda nimic" - Ioan 6:12
In acest capitol as dori sa aduc in discutie cateva lucruri pe care nu el-am atins inca sau pe care nu le-am exprimat cu sufucienta limpezime, in speranta ca vor fi de ajutor cuiva care s-a inscris in scoala de ascultare a lui Cristos.
1. Despre invatarea ascultarii.
In primul rand as dori sa va avertizez cu privire la intelegerea in mod gresit a expresiei "invatarea ascultarii".
Noi suntem inclinati sa credem ca ascultarea absoluta ca principiu - ascultarea pana la moarte - este ceva ce se poate invata intr-un mod gradat in scoala lui Cristos. Iata o greseala mare si dureroasa. Ceea ce trebuie sa invatam si, intr-adevar, invatam in mod gradat, este practicarea ascultarii de poruncile noi si mai greu de implinit pe care le primim. Dar in ceea ce priveste principiul, Cristos vrea ca de la bun inceputul intrarii in Scoala Lui sa luam decizia ascultarii depline.
Un copilas de cinci ani poate fi la fel de ascultator ca un adolescent de 18 ani. Diferenta intre acestia doi nu rezida din principiul ascultarii, ci natura lucrarii pe care trebuie sa o faca.
Desi, in exterior, ascultarea lui Cristos pana la moarte s-a realizat pe deplin la sfarsitul vietii Lui, duhul ascultarii a fost acelasi de la inceput. Ascultarea din inima nu este sfarsitul, ci inceputul vietii de elev. Sfarsitul este calificarea pentru slujirea lui Dumnezeu, moment in care ascultarea ne va fi pus pe deplin la dispozitia lui Dumnezeu. O inima data lui Dumnezeu in ascultare nestramutata este singura conditiea progresului in scoala lui Cristos si a cresterii in cunoasterea spirituala a voii lui Dumnezeu.
Tinere crestin, rezolva o data pentru totdeauna aceasta chestiune inaintea Domnului! Adu-ti aminte de regula lui Dumnezeu: totul pentru tot. Da-I Lui totul si El iti va da totul. Consacrarea nu este de nici un folos, daca nu inseamna aducerea ta ca o jertfa vie in vederea indeplinirii voii lui Dumnezeu. Decizia ascultarii depline este taxa pentru admitere in cazul aceluia care vrea sa fie inscris de Cristos Insusi in scoala ascultarii.
(va continua)
Andrew Murray
Abonați-vă la:
Postări (Atom)