Iacov 1:19 Stiti bine lucrul acesta preaiubitii mei frați! Orice om sa fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zabavnic la mânie.
Din meditatiile trecute, si textele anterioare observăm ca anul acesta, Domnul, prin Cuvantul Lui se uita la viata noastra. La felul cum iubim, la felul cum ascultam si implinim Cuvantul Sfant Biblia, iar astazi El se uita la conduita noastra.
Orice om nascut din nou trebuie sa fie grabnic la ascultarea si împlinirea Cuvântului Sfant. Sa nu fim ascultători uituci, ci sa implinim in viata noastra Cuvantul Adevărului, traindu-L.
Trebuie sa fim înceți la vorbire. De ce? Pentru ca atunci când vorbim, trebuie sa si gândim. Sa selectăm in mintea noastra cuvinte alese, dese cu sare, cuvinte cu har, cuvinte de binecuvîntare.
In limba ebraică, termenul folosit pentru "cuvant" este aceeasi cu termenul folosit pt "perla". Deci, atunci când vorbim, trebuie ca fiecare cuvant spus sa fie o perla, un cuvant care sa inalte, sa ridice, sa imbarbateze, sa vindece. Tot ce rostim ar trebui sa fie perle, cuvinte valoroase pentru cel ce le aude.
Apoi, Cuvantul spune sa fim zabavnici la mânie. Când omul este manios, spune lucruri grele, de cele mai multe ori partial adevarate, cuvinte care rănesc si pe care mai tarziu le regretă. De aceea Cuvantul Sfant, Biblia, ne invata sa fim zabavnici la mânie. La mânie se spun cuvinte dure, se scot la iveală lucruri dureroase. Deavolul are grija ca cel căruia i le-ai adresat sa nu le uite si sa nu te ierte. De aceea sa fim zabavnici la mânie.
Mai este un madular neimblanzit, care la mânie se comporta ca un sălbatic. Acest madular este limba. Este madularul care nu poate fi îmblînzit iar la mânie se comporta salbaticeste. De ce? Pentrucă la mânie, judecata creierului este întunecată, creierul nu mai judecă corect, nu mai tine pasul cu iutimea limbii si a cuvintelor care ies din gura. La mânie se produc multe răni, multe dureri, despărțiri, neiertat, războaiele vorbelor fara sfarsit si fara judecata. Aceste războaie a vorbirii aduc cu ele neiertare si despărțiri, divorțuri si inimi sfasiate. Iata de ce trebuie sa fim zabavnici la mânie ca sa evităm aceste lucruri rele in viata noastra si a celor dragi.
Sa facem tot posibilul ca sa nu ne mâniem, sau daca ne maniem, mania sa fie tinuta in frâu, si sa nu pacătuim. E foarte important sa evităm situațiile care s-ar putea termina cu mânie si ceartă, pentru ca acolo L-am putea compromite pe Dumnezeu prin purtarea noastra, si comportamentul nostru ar fi o ofensa la adresa alui Dumnezeu
Doamne ajuta--ne sa fim exemple in mijlocul oamenilor in care trăim, pentru ca viața noastra sa fie o mărturie plăcută si o jertfa de bun miros inaintea Ta.
Din meditatiile trecute, si textele anterioare observăm ca anul acesta, Domnul, prin Cuvantul Lui se uita la viata noastra. La felul cum iubim, la felul cum ascultam si implinim Cuvantul Sfant Biblia, iar astazi El se uita la conduita noastra.
Orice om nascut din nou trebuie sa fie grabnic la ascultarea si împlinirea Cuvântului Sfant. Sa nu fim ascultători uituci, ci sa implinim in viata noastra Cuvantul Adevărului, traindu-L.
Trebuie sa fim înceți la vorbire. De ce? Pentru ca atunci când vorbim, trebuie sa si gândim. Sa selectăm in mintea noastra cuvinte alese, dese cu sare, cuvinte cu har, cuvinte de binecuvîntare.
In limba ebraică, termenul folosit pentru "cuvant" este aceeasi cu termenul folosit pt "perla". Deci, atunci când vorbim, trebuie ca fiecare cuvant spus sa fie o perla, un cuvant care sa inalte, sa ridice, sa imbarbateze, sa vindece. Tot ce rostim ar trebui sa fie perle, cuvinte valoroase pentru cel ce le aude.
Apoi, Cuvantul spune sa fim zabavnici la mânie. Când omul este manios, spune lucruri grele, de cele mai multe ori partial adevarate, cuvinte care rănesc si pe care mai tarziu le regretă. De aceea Cuvantul Sfant, Biblia, ne invata sa fim zabavnici la mânie. La mânie se spun cuvinte dure, se scot la iveală lucruri dureroase. Deavolul are grija ca cel căruia i le-ai adresat sa nu le uite si sa nu te ierte. De aceea sa fim zabavnici la mânie.
Mai este un madular neimblanzit, care la mânie se comporta ca un sălbatic. Acest madular este limba. Este madularul care nu poate fi îmblînzit iar la mânie se comporta salbaticeste. De ce? Pentrucă la mânie, judecata creierului este întunecată, creierul nu mai judecă corect, nu mai tine pasul cu iutimea limbii si a cuvintelor care ies din gura. La mânie se produc multe răni, multe dureri, despărțiri, neiertat, războaiele vorbelor fara sfarsit si fara judecata. Aceste războaie a vorbirii aduc cu ele neiertare si despărțiri, divorțuri si inimi sfasiate. Iata de ce trebuie sa fim zabavnici la mânie ca sa evităm aceste lucruri rele in viata noastra si a celor dragi.
Sa facem tot posibilul ca sa nu ne mâniem, sau daca ne maniem, mania sa fie tinuta in frâu, si sa nu pacătuim. E foarte important sa evităm situațiile care s-ar putea termina cu mânie si ceartă, pentru ca acolo L-am putea compromite pe Dumnezeu prin purtarea noastra, si comportamentul nostru ar fi o ofensa la adresa alui Dumnezeu
Doamne ajuta--ne sa fim exemple in mijlocul oamenilor in care trăim, pentru ca viața noastra sa fie o mărturie plăcută si o jertfa de bun miros inaintea Ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu